DECIZIA nr. 434 din 4 iulie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. f) teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Simona Anastasia Tănase în Dosarul nr. 106/36/2017* al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 869D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar autoarea excepției a transmis la dosar note scrise, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, sens în care precizează că, în realitate, criticile formulate vizează aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 23 aprilie 2018, îndreptată prin Încheierea din 19 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 106/36/2017*, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. f) teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Excepția a fost ridicată de Simona Anastasia Tănase într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ – suspendarea executării unui act administrativ. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care se aplică în cazul unor hotărâri judecătorești rămase definitive anterior numirii în funcția publică. Arată că dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999 tind să adauge la prevederile Constituției un caz suplimentar de pierdere a funcției publice, instituind o nouă formă de răspundere juridică, suplimentară față de condamnarea dispusă prin hotărârea penală, fiind lipsite de claritate și previzibilitate. Astfel, în cauză, problema în discuție față de care s-a invocat excepția de neconstituționalitate o constituie aplicarea art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999 situației în care hotărârea de condamnare s-a pronunțat și a rămas definitivă anterior numirii în funcția publică. În aceste condiții, prevederile legale criticate reprezintă o veritabilă interdicție în a accede la o funcție publică și constituie o adevărată pedeapsă penală în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, încălcând principiul constituțional și convențional ne bis in idem. Astfel se arată că, în măsura în care sunt aplicabile și în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate înainte de numirea în funcția publică, dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999 instituie o sancțiune mai severă decât pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita o funcție publică ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. b) din Codul penal. … 7.În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt relevate aspecte ale situației de fapt în speță. Astfel, autoarea excepției arată că, prin Decizia penală definitivă nr. 1.500 din 9 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ce implică exercițiul autorității de stat. După mai mult de un an, autoarea excepției a participat la procesul de recrutare pentru funcția publică de execuție de consilier juridic. Având în vedere că hotărârea judecătorească de condamnare nu reprezenta un impediment, potrivit art. 54 din Legea nr. 188/1999, autoritatea publică a dispus numirea reclamantei în postul descris prin Decizia nr. 41 din 20 ianuarie 2017. În aceeași zi, însă, autoritatea publică a emis Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2017, prin care a dispus încetarea raportului de serviciu, în temeiul art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999, pentru existența unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate. Or, o astfel de aplicare a prevederilor legale criticate încalcă în mod vădit dispozițiile Constituției și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 8.Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reține că art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999 stabilește unul dintre cazurile de încetare de drept a raportului de serviciu al funcționarului public. Potrivit art. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici desfășoară activități care implică exercitarea unor prerogative de putere publică, iar art. 54 din lege enumeră condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoana care accede la funcția publică la data recrutării. Instanța apreciază că dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999 nu reprezintă o restrângere a unor drepturi, astfel cum dispune art. 53 din Constituție, ci reprezintă modalitatea prin care legiuitorul asigură un corp al funcționarilor publici care să garanteze caracterul profesional al serviciului public. Încetarea raportului de serviciu al funcționarului public drept urmare a aplicării unei pedepse privative de libertate nu reprezintă aplicarea unei duble sancțiuni, așa cum susține autoarea excepției de neconstituționalitate. Încetarea de drept a raportului de serviciu, în baza art. 98 alin. (1) lit. f) teza a doua din Legea nr. 188/1999, reprezintă consecința săvârșirii unei infracțiuni și aplicării unei pedepse privative de libertate printr-o hotărâre penală. Legiuitorul a prevăzut condițiile pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a accede la o funcție publică, având în vedere atribuțiile și specificul acestei funcții, iar faptul că s-a impus ca o condiție de exercitare a funcției și inexistența unei pedepse privative de libertate nu înseamnă că s-a aplicat o nouă sancțiune. Este atributul legiuitorului să stabilească anumite condiții pe care trebuie să le îndeplinească persoana care va exercita o funcție publică în cadrul unei autorități publice de stat, iar sancțiunea prevăzută de prevederile legale criticate nu poate fi asimilată unei restrângeri și limitări a dreptului de a fi funcționar public, în sensul art. 53 din Constituție și al art. 16 alin. (3) din Constituție. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autoarea excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 98 alin. (1) lit. f) teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, având următorul cuprins: (1)Raportul de serviciu existent încetează de drept: (…)f)când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii;. …  … 13.În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale, obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 14.De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate fac parte din secțiunea a 3a: Încetarea raportului de serviciu a capitolului IX Modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu din Legea nr. 188/1999 și stabilesc unul dintre cazurile de încetare de drept a raportului de serviciu existent al funcționarului public. Astfel, potrivit textului de lege menționat, raportul de serviciu existent încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus una dintre următoarele soluții: fie condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 (și anume, infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face persoana în cauză incompatibilă cu exercitarea funcției publice), caz în care nu prezintă relevanță pedeapsa aplicată, importantă fiind doar stabilirea pe cale judecătorească a răspunderii penale a funcționarului public și condamnarea acestuia pentru una dintre infracțiunile enumerate; fie aplicarea unei pedepse privative de libertate, din formularea acestei a doua teze a textului de lege criticat în prezenta cauză înțelegându-se că legiuitorul a avut în vedere hotărâri definitive prin care s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate pentru săvârșirea oricărei infracțiuni prevăzute de Codul penal sau legile penale speciale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 188 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 7 iunie 2016). … 16.În ceea ce privește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii, în jurisprudența sa, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, paragraful 28, Curtea Constituțională a statuat că supremația Constituției și obligativitatea respectării legii constituie trăsături esențiale ale statului de drept și că statul de drept asigură supremația Constituției, corelarea tuturor legilor și tuturor actelor normative cu aceasta (Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004), ceea ce înseamnă că aceasta implică, prioritar, respectarea legii, iar statul democratic este prin excelență un stat în care se manifestă domnia legii (Decizia nr. 13 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999). În acest sens, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225, Curtea a reținut că una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative și că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). … 17.Cu privire la aceleași cerințe de calitate a legii, garanție a principiului legalității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile din 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007, 24 mai 2007 și 5 ianuarie 2000, pronunțate în cauzele Rotaru împotriva României (paragraful 52), Sissanis împotriva României (paragraful 66), Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României (paragraful 34) și Beyeler împotriva Italiei (paragraful 109), a reținut obligativitatea asigurării acestor standarde de calitate a legii drept garanție a principiului legalității. În plus, a fost statuat faptul că nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, întro măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. … 18.Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de față, Curtea reține că încetarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public reprezintă o modalitate de încetare a raportului de serviciu în puterea și prin efectul legii, independent de voința părților, atunci când a intervenit o anumită cauză (un act juridic sau un fapt juridic) stabilită expres de normele de drept, care face imposibilă, în mod permanent, exercitarea în continuare a raportului respectiv. Astfel, prevederile legale criticate vizează intervenția în cursul exercitării raportului de serviciu a unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare prin care s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate. Prin urmare, afirmațiile autoarei excepției în sensul că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care se aplică în cazul unor hotărâri judecătorești rămase definitive anterior numirii în funcția publică nu au susținere în cuprinsul prevederilor legale criticate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ceea ce privește ocuparea funcției publice, sunt incidente prevederile art. 54 din Legea nr. 188/1999, care la lit. h) stabilesc că poate ocupa o funcție publică persoana care „nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice;“. … 19.În raport cu acestea, Curtea constată că, interpretate în ansamblul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 188/1999, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate respectă exigențele de calitate a legii, fiind conforme art. 1 alin. (5) din Constituție. … 20.În același timp, Curtea reține că încetarea raportului de serviciu al funcționarului public condamnat la o pedeapsă privativă de libertate intervine ope legis la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în cazul tuturor funcționarilor publici aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale. Prin urmare, dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi nu sunt încălcate. … 21.Totodată, măsura încetării raportului de serviciu nu este o pedeapsă, în sensul legii penale, și nu are un scop punitiv, ci reprezintă o sancțiune care privește apărarea interesului public, urmărind prevenirea altor posibile acte similare sau consecințe ale unor asemenea acte, precum cele care au atras condamnarea, precum și asigurarea unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor, precum și al autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală. În acest context, Curtea a reținut că importanța și necesitatea reglementărilor în materia promovării integrității în sectorul public, în cadrul sistemului normativ național, sunt cunoscute și acceptate, aceste reglementări reprezentând răspunsul la o cerință reală a societății românești și o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate de aceasta ca stat membru al Uniunii Europene. În jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, sau Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009), Curtea a statuat, printre altele, că legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligații suplimentare, tocmai în considerarea activității pe care acesta o desfășoară, activitate de o anumită natură și importanță. Astfel, pentru toate categoriile socioprofesionale, legiuitorul a prevăzut consecințe drastice atunci când intervin condamnări la pedepse privative de libertate, în acest sens fiind și dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999, alături de art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 388 și 572 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 65 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 536 din 6 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 21 septembrie 2016). … 22.În raport cu aceste considerente, Curtea constată că prevederile art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, potrivit cărora „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat“, invocate prin prisma art. 20 din Constituție, nu sunt, sub niciun aspect, încălcate. … 23.De asemenea, cauza de încetare a raportului de serviciu al funcționarului public se circumscrie marjei de apreciere a legiuitorului în această materie, rațiunea legiuitorului fiind de a apăra integritatea în exercitarea funcției publice. Este atributul legiuitorului să stabilească anumite condiții pe care trebuie să le îndeplinească persoana care exercită o funcție publică, considerând că intervine o incompatibilitate între calitatea de funcționar public și cea de condamnat printr-o hotărâre definitivă în materie penală la o pedeapsă privativă de libertate. Prin urmare, sancțiunea prevăzută de prevederile legale criticate nu pune în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți în sensul art. 53 din Constituție și nici nu reprezintă o îngrădire a dreptului de a ocupa o funcție publică. Prin urmare, nici dispozițiile art. 16 alin. (3) din Constituție referitoare la condițiile pentru ocuparea funcțiilor și demnităților publice nu sunt încălcate. … 24.Referitor la dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care consacră principiul separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză. … 25.În fine, Curtea subliniază că aspectele privind aplicarea prevederilor de lege criticate în cauza dedusă judecății țin de resortul instanței judecătorești învestite cu soluționarea acesteia, fără a face obiectul contenciosului constituțional. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Simona Anastasia Tănase în Dosarul nr. 106/36/2017* al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 98 alin. (1) lit. f) teza a doua din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește