DECIZIA nr. 432 din 22 iunie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 801 din 10 octombrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 5REFERIRE LAOUG 6 11/03/2016
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 30
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 55
ART. 5REFERIRE LAHG 416 09/05/2007 ANEXA 2
ART. 5REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 364 15/09/2004
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 5REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 218 23/04/2002
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 218 23/04/2002 ART. 29
ART. 5REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002
ART. 5REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002 ART. 6
ART. 5REFERIRE LALEGE 54 09/07/1993
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 54 09/07/1993
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 51 16/02/2016
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 55
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAHOTARARE 01/07/2008
ART. 8REFERIRE LAHOTARARE 14/10/2008
ART. 8REFERIRE LAHOTARARE 26/04/2007
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 51 16/02/2016
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 51 16/02/2016 ART. 49
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 55
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 218 23/04/2002 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 51 16/02/2016
ART. 16REFERIRE LAOUG 6 11/03/2016 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 51 16/02/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 51 16/02/2016 ART. 49
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 55
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 18REFERIRE LAOUG 78 16/11/2016
ART. 18REFERIRE LAHG 416 09/05/2007 ANEXA 2
ART. 18REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 18REFERIRE LALEGE 508 17/11/2004
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 364 15/09/2004
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 18REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 218 23/04/2002
ART. 18REFERIRE LAOUG 43 04/04/2002
ART. 18REFERIRE LALEGE 54 09/07/1993
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 54 09/07/1993
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 142
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 843/86/2016/a1.5, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.117 D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se susține că autoarea este pusă, în realitate, în situația de a aplica prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală în speța dedusă judecății, motiv pentru care solicită Curții Constituționale o interpretare a sintagmei „lucrători specializați din cadrul poliției“ din cuprinsul textului criticat. Or, conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, o astfel de excepție este inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 1 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 843/86/2016/a1.5, Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu într-o cauză în care inculpatul a invocat excepția nelegalității probelor obținute prin punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „lucrători specializați din cadrul poliției“ nu este definită în legislația penală și procesual penală în vigoare, art. 30 lit. a) și b) și art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală făcând referire doar la procuror și la organele de cercetare penală, atunci când reglementează cu privire la organele judiciare și organele de urmărire penală. Se mai observă că instituția procurorului este reglementată prin dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale Legii nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și ale Legii nr. 54/1993 pentru organizarea instanțelor și parchetelor militare. De asemenea, organele de cercetare penală, în general, și organele de cercetare penală ale poliției, în special, sunt reglementate prin dispozițiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, ale Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare și ale Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Se arată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, personalul Poliției Române se compune din polițiști, alți funcționari publici și personal contractual, făcându-se, totodată, trimitere la anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ce reglementează structura organizatorică și efectivele Ministerului Afacerilor Interne. Sunt invocate, de asemenea, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, precum și cele ale art. 6 și art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002. Se susține că, din coroborarea dispozițiilor legale anterior enumerate, nu rezultă cu claritate sensul sintagmei criticate, lucrătorii specializați din cadrul poliției neputând fi încadrați în niciuna dintre categoriile de angajați ai Ministerului Afacerilor Interne prevăzute prin actele normative în vigoare, atâta vreme cât aceștia nu fac parte din organele de cercetare penală prevăzute la art. 30 lit. a) din Codul de procedură penală.6.În continuare, se face referire la considerentele reținute la paragraful 49 al Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016 și se arată că opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de către procuror, de către organele de cercetare penală sau de către lucrători din cadrul poliției este justificată întrucât aceștia din urmă pot deține avizul de ofițer de poliție judiciară, în condițiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală. În continuare, instanța arată, însă, că art. 55 alin. (5), anterior menționat, vizează atribuțiile organelor de cercetare penală speciale, care, potrivit textului criticat, sunt îndeplinite de ofițeri anume desemnați, în condițiile legii, care au primit avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce conduce la ideea că lucrătorii specializați din cadrul poliției nu sunt organe de cercetare penală ale poliției judiciare, întrucât, dacă s-ar fi încadrat în această categorie, ar fi fost reglementați la art. 55 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se face referire, de asemenea, la prevederile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, conform cărora organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condițiile art. 55 alin. (5) și alin. (6) din Codul de procedură penală, corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârșirii infracțiunilor de către militari sau în cazul săvârșirii infracțiunilor de corupție și de serviciu prevăzute de Codul penal, infracțiuni săvârșite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranța navei sau a navigației ori a personalului. Potrivit aceleiași norme procesual penale anterior menționate, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute în titlul X din Codul penal și infracțiunilor de terorism, din dispoziția procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.7.Se conchide că interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor legale mai sus enunțate nu conduce la stabilirea fără echivoc a sensului sintagmei „lucrători specializați din cadrul poliției“, iar interpretarea literală a sintagmei, în funcție de sensul cuvintelor care o compun, duce la înțelesuri paradoxale, atât timp cât lucrătorii din cadrul poliției sunt funcționarii publici și personalul contractual, iar termenul „poliție“ se regăsește și în legislația specială care reglementează activitatea Poliției de Frontieră, Poliției Locale, Poliției Militare etc.8.Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la cerințele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii penale și se arată că, întrucât măsurile de supraveghere tehnică sunt intruzive în viața intimă, familială și privată a persoanei supravegheate, este absolut necesar ca dispozițiile legale ce reglementează aplicarea lor să respecte aceste cerințe. Sunt invocate, în acest sens, hotărârile din 26 aprilie 2007, 4 martie 2008, 1 iulie 2008, 14 octombrie 2008 și 21 aprilie 2009, pronunțate în cauzele Dumitru Popescu împotriva României, Viorel Burzo împotriva României, Calmanovici împotriva României, Iordache împotriva României și Răducu împotriva României.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că sensul sintagmei criticate poate fi determinat din interpretarea coroborată a considerentelor de la paragraful 49 al Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, conform cărora „este justificată opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum și de către lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, în condițiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală. Această opțiune nu se justifică, însă, în privința includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, a sintagmei «alte organe specializate ale statului», neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale“, cu prevederile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală, care prevăd că „atribuțiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofițeri anume desemnați în condițiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție“. Se susține că un argument în sensul celor anterior arătate, îl constituie dispozițiile art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală, ce reglementează consemnarea activității de supraveghere tehnică, fără a face referire la „lucrătorii specializați din cadrul poliției“. Se arată că, prin urmare, legiuitorul a avut în vedere, cu prilejul reglementării sintagmei criticate, lucrătorii de poliție anume desemnați, în condițiile legii, care, primind avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, îndeplinesc atribuțiile organelor de cercetare penală.11.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Se arată că sintagma „lucrători specializați din cadrul poliției“ este clară, precisă și previzibilă, dar și că lipsa de previzibilitate a normei juridice criticate poate fi complinită printr-o interpretare riguroasă, coerentă și previzibilă, ce revine instanței de judecată, în virtutea rolului său activ, în contextul analizei sintagmei „lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor“. Se face, de asemenea, trimitere la art. 1 din Legea nr. 218/2002, conform căruia „Poliția Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii“. Se susține, astfel, că sintagma criticată îndeplinește cerințele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii penale. Se susține, totodată, că prevederile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la viața intimă, familială și privată și niciun alt drept fundamental prevăzut în Constituție.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției.“15.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și alin. (5) referitoare la statul român, art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 26 referitoare la viața intimă, familială și privată și art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, precum și prevederilor art. 6, art. 7 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil, la legalitatea incriminării și la dreptul la respectarea vieții private și de familie.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului“ din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională. Ca urmare a pronunțării deciziei anterior menționate, dispozițiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma a cărei neconstituționalitate fusese constatată, au fost modificate prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, prin care sintagma „ori de alte organe specializate ale statului“ a fost eliminată din cuprinsul normei juridice analizate.17.Totodată, prin aceeași decizie (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, paragraful 49), Curtea a statuat că „este justificată opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum și de către lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, în condițiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală“, dar că „această opțiune nu se justifică, însă, în privința includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, a sintagmei «alte organe specializate ale statului»“, neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale.18.Analizând încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional constată că este invocată, în susținerea acesteia, o succesiune de acte normative cu valoare infraconstituțională, precum Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, care, de altfel, a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instanțelor și parchetelor militare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 13 mai 1999, care, de altfel, a fost abrogată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, și anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007. În acest context, instanța de trimitere solicită Curții, în realitate, o interpretare coroborată a actelor normative mai sus enumerate, în scopul aplicării ei în prezenta cauză, mai exact în scopul încadrării funcționarilor publici din cadrul Serviciului de Informații și Protecție Internă Suceava, în contextul soluționării Dosarului nr. 843/86/2016/a1.5, în sfera noțiunii de „lucrători specializați din cadrul poliției“.19.Or, potrivit art. 2 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției“, iar „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“. Astfel, controlul de constituționalitate presupune verificarea conformității dispozițiilor legilor, tratatelor internaționale, regulamentelor Parlamentului și ordonanțelor Guvernului cu prevederile constituționale, Curtea Constituțională având competența realizării acestui control. Însă, în prezenta cauză, autoarea solicită Curții interpretarea și aplicarea sintagmei „alte organe specializate ale statului“, din cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, atribuție ce revine instanțelor judecătorești. Pentru acest motiv, prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 843/86/2016/a1.5.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 iunie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x