DECIZIA nr. 43 din 30 ianuarie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 31 mai 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 680
ActulREFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 687
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 680
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 687
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 680
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 680
ART. 5REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 680
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 682
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 680
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 687
ART. 12REFERIRE LALEGE 292 02/11/2022
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 50
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 653
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 679
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 681
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 CAP. 6
ART. 16REFERIRE LAORDIN 482 14/03/2007
ART. 16REFERIRE LANORMA 14/03/2007 ART. 14
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006
ART. 17REFERIRE LAORDIN 1343 06/11/2006
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 683
ART. 17REFERIRE LAREGULAMENT 06/11/2006 ART. 34
ART. 18REFERIRE LANORMA 14/03/2007
ART. 18REFERIRE LANORMA 14/03/2007 ART. 17
ART. 18REFERIRE LANORMA 14/03/2007 ART. 18
ART. 18REFERIRE LANORMA 14/03/2007 ART. 19
ART. 18REFERIRE LANORMA 14/03/2007 ART. 20
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 688
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 5 21/02/2022
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 687
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 684
ART. 20REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 23REFERIRE LAORDIN 1398 14/11/2006
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 680
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 681
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 682
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 766 10/11/2015
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 476 18/06/2015
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 271 23/04/2015
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 5 15/01/2015
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 25 16/02/2023
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitre-Bogdan Licu – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid-Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 680 alin. (4) și ale art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Vasile Gaftoniuc, prin mandatarele Liliana Teodoriu și Dorina-Margareta Gaftoniuc, în Dosarul nr. 10.428/180/2018 al Judecătoriei Bacău – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.234D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 12 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 10.428/180/2018, Judecătoria Bacău – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 680 alin. (4) și ale art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost invocată de Vasile Gaftoniuc, prin mandatarele Liliana Teodoriu și Dorina-Margareta Gaftoniuc, într-o cauză civilă având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a Deciziei nr. 26 din 4 iulie 2018 emisă de Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Bacău.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia subliniază că, în opinia sa, Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Bacău reprezintă o jurisdicție administrativă specială, motiv pentru care decizia din anul 2018 emisă de către această comisie poate fi contestată la tribunalul administrativ fiscal, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, și nicidecum la judecătorie, așa cum dispune, în mod neconstituțional, art. 687 din Legea nr. 95/2006, în sensul că instanța competentă să soluționeze litigiile este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat. În acest context, susține că, în mod nelegal și neconstituțional, a fost nevoit să se adreseze Judecătoriei Bacău – Secția civilă, potrivit art. 687 din Legea nr. 95/2006, deși contestă un act administrativ unilateral reprezentat de decizia emisă de Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Bacău.6.Arată, de asemenea, că, potrivit art. 680 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, onorariile pentru serviciile prestate de către experții medicali, desemnați potrivit art. 682 din aceeași lege, se stabilesc în raport cu complexitatea cazului expertizat, sunt aprobate prin ordin al ministrului sănătății și vor fi suportate de partea interesată, context în care apreciază că sintagma „vor fi suportate de partea interesată“ contravine art. 21 alin. (4) din Constituție, deoarece trebuie să fie gratuită jurisdicția special administrativă la Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Bacău și nicidecum condiționată de plata onorariului pentru serviciile prestate de către experții medicali, onorariu stabilit în mod arbitrar și cu exces de putere de către această comisie.7.Judecătoria Bacău – Secția civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate invocate. 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 680 alin. (4) și ale art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, care au următorul conținut normativ:– Art. 680 alin. (4): „Onorariile pentru serviciile prestate de către experții medicali, desemnați potrivit art. 682, se stabilesc în raport cu complexitatea cazului expertizat, sunt aprobate prin ordin al ministrului sănătății și vor fi suportate de partea interesată.“;– Art. 687: „Instanța competentă să soluționeze litigiile prevăzute în prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.“12.Curtea menționează că, ulterior sesizării sale, art. 687 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin Legea nr. 292/2022 pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1067 din 3 noiembrie 2022, în sensul că „Instanța competentă să soluționeze litigiile prevăzute în prezenta lege este tribunalul – secția civilă în a cărui circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.“ Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor art. 687 din Legea nr. 95/2006 în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 292/2022, având în vedere că acestea sunt aplicabile cauzei deduse judecății.13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate contravin normelor constituționale ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului coroborat cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 21 alin. (4) potrivit cărora „Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite“, ale art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, ale art. 50 referitor la protecția persoanelor cu handicap, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum și celor ale art. 126 alin. (6) potrivit cărora „Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat (…)“.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea subliniază că prin Legea nr. 95/2006 a fost creat cadrul legislativ în domeniul sănătății pentru asigurarea asistenței de sănătate publică, organizare, funcționare și finanțare, precum și condițiile de exercitare a profesiei în acest domeniu, iar în titlul XVI capitolele I și II din acest act normativ este reglementată răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice. Astfel, în cuprinsul art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 se prevede că „malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice“. De asemenea, în cuprinsul art. 653 alin. (2)-(5) din Legea nr. 95/2006 se prevede că personalul medical răspunde civil pentru: prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament; pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale; pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei și atunci când își depășește limitele competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesară. Legiuitorul a statuat, totodată, că răspunderea civilă reglementată prin Legea nr. 95/2006 nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracțiune conform legii.15.Curtea reține, de asemenea, că în capitolul VI din titlul XVI al Legii nr. 95/2006 este reglementată procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmaciști și alte persoane din domeniul asistenței medicale, iar la art. 679 alin. (1) se prevede că la nivelul direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București se constituie Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis. Potrivit art. 681 din lege, Comisia poate fi sesizată de către: a) persoana sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia, care se consideră victima unui act de malpraxis săvârșit în exercitarea unei activități de prevenție, diagnostic și tratament, sau b) succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis imputabil unei activități de prevenție, diagnostic și tratament. 16.Curtea învederează că în fața Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis se desfășoară o procedură administrativ-jurisdicțională, aceasta fiind însă o procedură alternativă, și nu una obligatorie, iar exercitarea sa nu este de natură să împiedice accesul la justiție al părții vătămate, potrivit dreptului comun. Curtea subliniază că victima unui act de malpraxis are posibilitatea de a se adresa fie Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, caz în care are loc o procedură prealabilă sesizării instanței, finalizată printr-o decizie a acestei Comisii, fie direct instanței judecătorești, care va soluționa cauza potrivit dreptului comun. În acest sens sunt, de altfel, și dispozițiile art. 14 din Normele metodologice de aplicare a titlului XVI „Răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice“ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 482/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, potrivit cărora persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa fie Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, fie instanței judecătorești competente, potrivit legii.17.Curtea reține că, potrivit art. 683 din Legea nr. 95/2006, Comisia stabilește, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situație de malpraxis, iar decizia se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice. În situația în care asigurătorul sau oricare dintre părțile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. În acest context, Curtea mai reține că, potrivit art. 34 din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.343/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 5 decembrie 2006, Comisia stabilește, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situație de malpraxis, având în vedere, obligatoriu, cel puțin următoarele criterii: existența unei fapte produse în exercitarea unei activități de prevenție, diagnostic și tratament; fapta să fie cauzatoare de prejudiciu patrimonial sau moral; vinovăția făptuitorului; raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.18.În cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a titlului XVI din Legea nr. 95/2006, precitate, la art. 17-20, se stipulează că în situația în care Comisia a stabilit existența unei situații de malpraxis, instanța de judecată competentă poate, la cererea persoanei prejudiciate, să oblige persoana responsabilă la plata despăgubirilor. Despăgubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili pe cale amiabilă în cazul în care rezultă cu certitudine răspunderea civilă a asiguratului, iar în situația în care asiguratul, asigurătorul și persoana prejudiciată nu cad de acord asupra culpei asiguratului, cuantumul și modalitatea de plată a prejudiciului cauzat printr-un act de malpraxis se vor stabili de către instanța judecătorească. Despăgubirile se stabilesc în raport cu întinderea prejudiciului.19.Așadar, Comisia nu are competența de a soluționa sesizarea sub aspectul reparării prejudiciului, ci doar constată existența sau inexistența cazului de malpraxis, deci, cu alte cuvinte, aceasta nu are competența de a determina prejudiciul, de a-l cuantifica și de a obliga medicul responsabil și/sau asigurătorul la repararea lui. În baza deciziei Comisiei prin care s-a constatat existența unui caz de malpraxis, persoana prejudiciată va putea solicita repararea prejudiciului în fața instanței de judecată. Curtea învederează că, potrivit art. 688 din Legea nr. 95/2006, actele de malpraxis în cadrul activității medicale de prevenție, diagnostic și tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor ce reprezintă infracțiuni. 20.Raportat la speță, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată critica autorului excepției de neconstituționalitate formulată din perspectiva faptului că decizia emisă de Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis ar trebui să poată fi contestată la tribunalul administrativ-fiscal, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, și nicidecum la judecătorie, așa cum dispune art. 687 din Legea nr. 95/2006. În acest context, Curtea reține că prin Decizia nr. 5 din 21 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 23 martie 2022, instanța supremă a reținut, la paragrafele 83 și 84, că prin voința legiuitorului îi revine judecătoriei competența de a soluționa în primă instanță toate categoriile de litigii ce au drept cauză a cererii săvârșirea unui act de malpraxis. Sintagma „litigiile prevăzute de prezenta lege“ utilizată în cuprinsul art. 687 din Legea nr. 95/2006 are un caracter deopotrivă concluziv și integrator, aceasta absorbind toate categoriile de litigii generate de malpraxis pe care legea le recunoaște în sensul art. 684 din Legea nr. 95/2006, indiferent de (in)existența unei sesizări prealabile a Comisiei de către partea interesată și de parcurgerea procedurii înaintea acesteia. În favoarea acestei interpretări pledează și un argument de topografie: dispozițiile art. 687 din Legea nr. 95/2006 fiind cuprinse în capitolul VII, intitulat „Dispoziții finale“, al titlului XVI, devine posibilă concluzia că instituirea, prin aceste dispoziții legale, a competenței judecătoriei de a soluția litigiile prevăzute de această lege (adică, altfel spus, toate categoriile de litigii pe care un act de malpraxis le poate genera) evidențiază că pentru aceste categorii particulare de acțiuni în justiție competența de primă instanță a judecătoriei este plenară. Criteriul valoric de departajare între competența judecătoriei și cea a tribunalului, aplicabil în dreptul comun, este, de această dată, abandonat în considerarea unei rațiuni pe care, deși nu o afirmă explicit, legiuitorul o subînțelege: instituirea unei soluții legale unitare atunci când problematica juridică dedusă judecății este, ea însăși, unică și unitară. De asemenea, la paragrafele 86 și 87 din cuprinsul deciziei antereferite, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a subliniat că această concluzie nu poate fi schimbată nici de argumentul potrivit căruia art. 684 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 dispune că procedura stabilirii cazurilor de malpraxis „nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun“. Expresia întrebuințată de lege și-a propus să înglobeze, cu caracter general, și alte aspecte privitoare la desfășurarea judecății cuprinse în Codul de procedură civilă. Rezultă deci că prevederile art. 684 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, atunci când evocă și recunosc liberul acces la justiție potrivit dreptului comun, vizează, la nivel general, toate aspectele judecății, fără a-și limita obiectul de reglementare la chestiunile de competență. Mai mult, interpretarea literală și cea sistematică a dispozițiilor privitoare la procedura legală asociată malpraxisului trimit, după cum s-a arătat mai sus, la concluzia că, în ceea ce privește competența materială, judecătoria este înzestrată cu plenitudine de competență, în virtutea faptului că prevederile art. 687 din Codul de procedură civilă au caracter de norme speciale în materie de competență. Or, este de principiu că în relația normă generală (de drept comun) – normă specială, aceasta din urmă beneficiază de preeminență în aplicare, ceea ce înseamnă că, în limitele celor stabilite prin ipoteza sa, respectivele aspecte se supun dispozițiilor ei, iar nu normei (legii) de drept comun.21.De altfel, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 687 din Legea nr. 95/2006 reprezintă norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Așadar, soluția legislativă consacrată de textul de lege criticat intră în marja de apreciere de care legiuitorul primar se bucură în reglementarea instanței competente să soluționeze litigiile prevăzute de Legea nr. 95/2006, instituind o competență materială și teritorială specială de soluționare a răspunderii civile delictuale în ceea ce privește actul medical de malpraxis în favoarea judecătoriei și care înlătură competența de drept comun raportată la criteriul valoric, întrucât norma specială are prioritate de aplicare atunci când vine în concurs cu norma generală, conform principiului specialia generalibus derogant.22.Referitor la cea de-a doua critică formulată de autorul excepției, Curtea reține că acesta este nemulțumit de faptul că, potrivit art. 680 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, onorariile pentru serviciile prestate de către experții medicali, desemnați potrivit art. 682 din lege, vor fi suportate de partea interesată, ceea ce, în opinia sa, contravine art. 21 alin. (4) din Constituție, deoarece jurisdicția special administrativă desfășurată de către Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis trebuie să fie gratuită și nicidecum condiționată de plata onorariului pentru serviciile prestate de către experții medicali.23.În acest context, Curtea observă că în cuprinsul art. 680 din Legea nr. 95/2006 se prevede că Ministerul Sănătății aprobă, la propunerea Colegiului Medicilor din România (CMR), pentru fiecare județ și municipiul București, o listă națională de experți medicali, în fiecare specialitate, care vor fi consultați conform regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei, iar modalitatea de remunerare a experților medicali din lista națională se stabilește prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1398/2006 pentru aprobarea modalității de remunerare a experților medicali, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 28 noiembrie 2006. Onorariile pentru serviciile prestate de către experții medicali se stabilesc în raport cu complexitatea cazului expertizat și vor fi suportate de partea interesată.24.Din perspectiva criticii formulate, Curtea subliniază că, după primirea sesizării, efectuată în condițiile art. 681 din Legea nr. 95/2006, Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis verifică dacă autorul acesteia are calitatea prevăzută de lege; în caz contrar, Comisia respinge sesizarea ca nefondată și clasează cazul, comunicând persoanei care a făcut sesizarea decizia adoptată. În continuare, potrivit art. 682 din Legea nr. 95/2006, dacă se constată că sunt îndeplinite condițiile privind calitatea persoanei și cea a termenului, Comisia desemnează prin tragere la sorți, din lista națională a experților, un grup de experți sau un expert care dispun de cel puțin același grad profesional și didactic cu persoana reclamată (personalul medical care a săvârșit culpa medicală), în funcție de complexitatea cazului medical. Expertul/experții desemnați au dreptul de a analiza orice documente medicale pe care le consideră necesare și care privesc cauza medicală, respectiv au dreptul de a audia și de a înregistra declarațiile tuturor persoanelor implicate. Ulterior, în termen de 30 de zile, acesta/aceștia întocmește/întocmesc un raport asupra cazului pe care îl înaintează Comisiei, urmând ca cea din urmă să stabilească, prin decizie, în termen de maximum 3 luni de la data sesizării, dacă în cauză există sau nu un caz de malpraxis. Decizia Comisiei se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în termen de 5 zile calendaristice.25.În jurisprudența sa, referitor la legitimitatea constituțională și la gratuitatea procedurilor administrativ-jurisdicționale, Curtea Constituțională a statuat, pe de o parte, că, în principiu, instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21, atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești, iar existența unor organe administrative de jurisdicție nu poate să ducă la înlăturarea intervenției instanțelor judecătorești în condițiile legii. De asemenea, Curtea a reținut că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, Curtea subliniind, totodată, caracterul facultativ și gratuit al acestor proceduri (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragrafele 63-66, Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, Decizia nr. 271 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015, Decizia nr. 476 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 6 august 2015, sau Decizia nr. 766 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 11 ianuarie 2016). 26.Referitor la jurisdicțiile speciale administrative, parte componentă a art. 21 din Constituție, Curtea a subliniat că gratuitatea consacrată de norma constituțională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestații pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicțional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicțională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 25 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2023, paragraful 21). Verificând compatibilitatea stabilirii onorariilor pentru serviciile prestate de către experții medicali, desemnați potrivit art. 682 din Legea nr. 95/2006, cu art. 21 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că în cuprinsul art. 680 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 legiuitorul reglementează onorariile pentru serviciile prestate de către experții medicali desemnați de către Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, astfel că nu există nicio normă care să ateste existența vreunei taxe sau cauțiuni care să se facă venit la bugetul de stat sau la bugetul autorității administrativ-jurisdicționale având ca destinație plata unui serviciu jurisdicțional sau administrativ-jurisdicțional.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Gaftoniuc, prin mandatarele Liliana Teodoriu și Dorina-Margareta Gaftoniuc, în Dosarul nr. 10.428/180/2018 al Judecătoriei Bacău – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 680 alin. (4) și ale art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bacău – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid-Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x