DECIZIA nr. 429 din 4 iulie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ale art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c),art. 4 alin. (4) și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Alexandru Firicel în Dosarul nr. 37.310/3/2016* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 766D/2018. … 2.La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Alexandru Firicel. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care, cu titlu prealabil, solicită Curții să clarifice obiectul excepției de neconstituționalitate pe care urmează să o soluționeze, susținând că instanța judecătorească a admis, prin încheiere, cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă și că, în cuprinsul aceleiași încheieri, instanța judecătorească a dispus respingerea acestei cereri de sesizare. De asemenea, autorul susține că în cuprinsul încheierii de sesizare a Curții Constituționale instanța judecătorească nu a făcut referire la excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ansamblul său. … 4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de contencios constituțional a fost învestită de instanța judecătorească să soluționeze excepția de neconstituționalitate al cărei obiect a fost precizat în cuprinsul dispozitivului încheierii de sesizare, astfel cum a fost reținut și în raportul scris al cauzei, întocmit de judecătorul-raportor.  … 5.Având cuvântul pe fondul excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține neconstituționalitatea prevederilor legale criticate, prin prisma faptului că acestea nu instituie sancțiunea inexistenței actelor normative nepublicate. În esență, susține că preeminența dreptului, consacrată de preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, presupune ca actele normative să fie publicate pentru a fi aduse la cunoștința cetățenilor. Numai astfel acestea pot fi respectate și aplicate. De asemenea, dreptul fundamental la muncă implică drepturi și obligații care revin atât angajatorului, cât și angajatului. Astfel, art. 27 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și art. 31 alin. (2) din Constituție garantează dreptul la informație, în timp ce art. 4 și 5 din Legea nr. 360/2002 și art. 22 din Codul de etică și deontologie al polițistului stabilesc că polițistul este angajat în slujba comunității pentru protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, și nu a celor personale, având obligația de verificare a legalității acțiunilor sale, iar șefii ierarhici ai polițiștilor răspund pentru legalitatea dispozițiilor date subordonaților. În raport cu acestea, autorul susține că pe parcursul cercetării sale disciplinare nu i-au fost aduse la cunoștință ordinele emise în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, abrogată ulterior de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Invocă în acest sens ordinele ministrului administrației și internelor nr. 600/2005 și nr. 190/2004, precum și ordinele ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 și nr. 400/2004. De asemenea, susține că nepublicarea acestor acte normative a condus la tergiversarea soluționării cauzei sale privind destituirea din poliție și la încălcarea dreptului la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil, a dreptului la apărare și a dreptului la informație, ceea ce a fost de natură să determine și afectarea dreptului la domiciliu și a dreptului la familie, care, în condițiile date, nu mai sunt garantate de statul român. În susținerea criticilor de neconstituționalitate, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014, nr. 637 din 13 octombrie 2015, nr. 172 din 24 martie 2016, nr. 337 din 11 mai 2017 și nr. 498 din 17 iulie 2018.  … 6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece criticile de neconstituționalitate vizează, cu precădere, aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea prevederilor legale supuse controlului de constituționalitate. În subsidiar, susține respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 258 din 27 aprilie 2017 și nr. 259 din 24 aprilie 2018. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 8 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 37.310/3/2016*, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ale art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă și art. 1,art. 2 alin. (1) lit. c),art. 4 alin. (4) și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Alexandru Firicel într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000 sunt neconstituționale, deoarece nu reglementează sancțiunea care se aplică actului administrativ normativ nesecret și nemilitar care, prin nepublicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, este sustras, după emitere, de la procedura de intrare în vigoare. … 9.De asemenea, susține că prevederile art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, în măsura în care se permite părții interesate să probeze ca „drept“/„lege“ un act administrativ normativ nesecret și nemilitar, care nu este publicat în Monitorul Oficial al României și care nu este în evidența oficială a legislației oficiale a României. Astfel, prevederile art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă permit legitimarea normelor administrative sustrase de la publicitate de către puterea executivă. … 10.Totodată, autorul excepției arată că prevederile art. 1, ale art. 2 alin. (1) lit. c),art. 4 alin. (4) și ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale, deoarece împiedică introducerea unui acțiuni în constatarea inexistenței juridice unui act administrativ normativ și îngrădesc dreptul instanțelor judecătorești de a aplica sancțiunea „inexistenței juridice“ a actului administrativ nepublicat, oferindu-le doar posibilitatea limitată de a pronunța „anularea“ actului. În același timp, prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 instituie o definiție evazivă a actului administrativ normativ, care nu conține clar și precis acele trăsături esențiale care să îl diferențieze de actul individual și care nu ia în considerare obligația de publicare a actului administrativ normativ.  … 11.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile legale criticate nu contravin normelor de drept indicate și reține că judecătorii Curții Constituționale urmează să aprecieze în ce măsură aceste prevederi sunt neconstituționale și/sau neconforme cu normele europene. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, ale art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c),art. 4 alin. (4) și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004.  … 16.Curtea observă că prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018. Însă, având în vedere că în cauza dedusă judecății instanței judecătorești au produs efecte juridice prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării, și în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a reține ca obiect al excepției aceste prevederi de lege.  … 17.Prevederile art. 11 „Publicarea actelor normative“ din Legea nr. 24/2000 au următorul cuprins: (1)În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.(2)Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:a)deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; … b)actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate. … (3)Legile se publică imediat după promulgare, însoțite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publică sub semnătura președinților celor două Camere.(4)Ordonanțele și hotărârile Guvernului se publică numai după ce au fost semnate de primul-ministru și contrasemnate de miniștrii care au obligația să le pună în executare.(5)Celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent. … 18.Prevederile art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: „Textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convențiile, tratatele și acordurile internaționale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum și dreptul internațional cutumiar trebuie dovedite de partea interesată.“ … 19.Prevederile criticate din Legea nr. 554/2004 au următorul cuprins:– Art. 1:Subiectele de sesizare a instanței(1)Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2)Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. (3)Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau refuzul autorității administrative de a-și realiza atribuțiile legale nu poate fi înlăturat decât prin justiție, poate sesiza instanța competentă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiționarul dobândește de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate. Dacă petiționarul nu își însușește acțiunea formulată de Avocatul Poporului la primul termen de judecată, instanța de contencios administrativ anulează cererea.(4)Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuțiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenței unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităților publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează instanța de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiționarul dobândește de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.(5)Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes legitim public, sesizează instanța de contencios administrativ competentă de la sediul autorității publice emitente.(6)Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.(7)Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi.(8)Prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și orice subiect de drept public pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale.(9)La soluționarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor.; … – Art. 2 alin. (1) lit. c): „În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (…) «act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;»“; … – Art. 4 alin. (4): „Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.“; … – Art. 18:Soluțiile pe care le poate da instanța(1)Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.(2)Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.(3)În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.(4)Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate:a)dispune anularea acestuia, în tot sau în parte; … b)obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit; … c)impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații; … d)suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere; … e)obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale. … (5)Soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.(6)În toate situațiile, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda prevăzută la art. 24 alin. (2). …  … 20.Referitor la aspectele privind obiectul excepției de neconstituționalitate, invocate de autorul excepției în ședința publică, Curtea constată că dispozițiile art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă constituie obiect al excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare a Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Însă, cu privire la dispozițiile Legii nr. 554/2004, în ansamblul său, Curtea constată că Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu le-a reținut, ca obiect al excepției în dispozitivul încheierii de sesizare și nici nu a făcut vreo mențiune referitoare la acestea în cuprinsul încheierii. Potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curții Constituționale îl constituie încheierea pronunțată de instanța de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 919 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009, și Decizia Curții Constituționale nr. 573 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 25 mai 2009). În aceste condiții, instanța de control constituțional nu poate examina constituționalitatea prevederilor Legii nr. 554/2004, în ansamblul său, cu care nu a fost sesizată în mod legal. … 21.În opinia autorului excepției, prevederile legale care formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 100 privind actele Președintelui, art. 108 alin. (4) privind hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern și art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ. Sunt invocate și dispozițiile art. 6 și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. … 22.Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 24/2000, Curtea observă că, în concordanță cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la exigențele de calitate a legii, acestea instituie regula publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative enumerate expres de lege și stabilesc limitativ excepții de la această regulă. Publicarea actelor normative reprezintă așadar o condiție de validitate a actelor normative, având ca efect intrarea acestora în vigoare. … 23.În jurisprudența sa, Curtea a constatat că prin reglementarea normelor de tehnică legislativă au fost impuse o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesară (a se vedea în acest sens Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014). … 24.De asemenea, Curtea reține că, în funcție de diferitele categorii de acte normative și de autoritatea publică emitentă, dispozițiile legale criticate dau expresie prevederilor art. 78 din Constituție privind intrarea în vigoare a legii, art. 100 alin. (1) potrivit căruia „În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența decretului“, art. 108 alin. (4) potrivit căruia „Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței“, art. 115 alin. (5) potrivit căruia „Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României“. … 25.De asemenea Curtea constată că prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000 nu încalcă nici dispozițiile art. 21 și art. 126 alin. (6) din Constituție, și nici art. 6 și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, de vreme ce controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ este garantat de Legea fundamentală și se exercită de către instanța de contencios administrativ, în condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. … 26.Referitor la prevederile art. 252 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, Curtea observă că prevederile legale invocate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor din prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, și Decizia nr. 378 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 12 decembrie 2017, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.  … 27.Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că textul de lege criticat este reglementat în Codul de procedură civilă, cartea a II-a Procedura contencioasă, titlul I Procedura în fața primei instanțe, capitolul II Judecata, secțiunea a 2-a Cercetarea procesului, subsecțiunea a 3-a Probele, §1. Dispoziții generale. Curtea a constatat că, prin dispozițiile art. 252 alin. (1) din Codul de procedură civilă, legiuitorul a reglementat obligația instanței de judecată de a lua cunoștință, din oficiu, de dreptul în vigoare în România, dând expresie principiului iura novit curia. Această obligație își are sorgintea în principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv obligația judecătorului de a primi și soluționa orice cerere care intră în competența de judecată a instanței, principiul legalității procesului civil, precum și principiul potrivit căruia judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile [art. 5, art. 7 și art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Pentru respectarea acestor principii, în art. 252 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă este reglementată obligația părții interesate de a face proba normelor legale care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege. … 28.În continuare, analizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 252 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, formulată din perspectiva neconstituționalității acestora, în măsura în care permit administrarea ca probă în proces a actelor afectate de inexistență prin raportare la dispozițiile art. 100 și art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, textele constituționale de referință statuează cu privire la sancțiunea inexistenței decretelor emise de Președintele României, respectiv la sancțiunea inexistenței hotărârilor și ordonanțelor adoptate de Guvern în cazul nepublicării acestora în Monitorul Oficial al României. Curtea a reținut că sancțiunea inexistenței actului administrativ intervine atunci când acesta este lipsit de un element de fapt indispensabil, conform naturii sale. Curtea a observat că în cauză actul căruia ar trebui să i se aplice sancțiunea inexistenței nu se subsumează categoriilor cuprinse în art. 100 și art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală. … 29.Depunerea la dosarul cauzei, în materialitatea lor, a actelor nepublicate de către autoritatea interesată, obligație ce derivă din textul de lege criticat, are doar semnificația administrării unei probe, fără a putea fi considerată drept o cale legală de validare a unor acte normative. Aprecierea probelor se face ulterior, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire acestea au fost încuviințate. … 30.Sub acest aspect, Curtea a constatat că pronunțarea asupra excepției inexistenței actului nepublicat este o etapă ulterioară celei a administrării și aprecierii probelor, excepția inexistenței putând fi supusă aprecierii exclusive a instanței care judecă cauza. … 31.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 32.Referitor la dispozițiile art. 1, ale art. 2 alin. (1) lit. c),art. 4 alin. (4) și ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, criticate în prezenta cauză, Curtea Constituțională a soluționat excepții de neconstituționalitate având ca obiect aceste prevederi legale, în acest sens fiind de exemplu Decizia nr. 395 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 4 iunie 2010, Decizia nr. 477 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 15 iunie 2011, Decizia nr. 193 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 2 mai 2012, Decizia nr. 259 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, Decizia nr. 646 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2015, Decizia nr. 226 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010. Curtea a reținut, în esență, că prevederile de lege criticate nu îngrădesc controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, garantat de art. 126 alin. (6) din Constituție, și nici dreptul la un proces echitabil în materia contenciosului administrativ. … 33.Distinct de acestea, Curtea reține că în temeiul art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituție autorul are la dispoziție calea unei acțiuni prin care poate să solicite oricând instanței judecătorești examinarea legalității unui act administrativ cu caracter normativ și constatarea inexistenței sale, astfel că accesul liber la justiție nu este restricționat în ceea ce privește contestarea legalității unor astfel de acte administrative. Sunt respectate astfel toate garanțiile specifice unui proces echitabil. … 34.Referitor la aplicarea sancțiunii inexistenței actelor administrative cu caracter normativ, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la care autorul excepției face referire (ordine ale ministrului de interne), Curtea subliniază că aceasta reprezintă un aspect a cărui clarificare revine instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului în cadrul căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. … 35.Totodată, Curtea observă că, în prezenta cauză, autorul excepției critică prevederile legale enunțate anterior și prin prisma unei omisiuni de reglementare a sancțiunii inexistenței actului administrativ normativ nepublicat. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, ceea ce relevă concluzia că asemenea aspecte excedează competenței Curții Constituționale, fiind de resortul legiuitorului. … 36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Firicel în Dosarul nr. 37.310/3/2016* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ale art. 252 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c), art. 4 alin. (4) și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește