DECIZIA nr. 427 din 4 iulie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 845 din 17 octombrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 39
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 39
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 4REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 4REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 164
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 32
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 7REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 21 21/11/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 21 21/11/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 15REFERIRE LAORD DE URGENTA 91 06/12/2017 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 39
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 16REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 14
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1520 17/11/2009
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 320 29/03/2012
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 587 05/06/2012
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1615 20/12/2011
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1601 09/12/2010
ART. 23REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 24REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 48
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 125
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 125
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 617 06/10/2015
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 594 05/06/2012
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 1601 09/12/2010
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 1280 12/10/2010
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 337 17/03/2009
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 108 14/02/2006
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 199 20/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 209 28/05/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Atilla – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 39 alin. (3) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Paul-Mihai Frățilescu, Valentina Gheorghe, Mioara Iolanda Grecu, Cristina Pigui, Aida Liliana Stan, Ion Stelian, Ana-Roxana Tudose și Mihai Tudoran în Dosarul nr. 7.549/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 752D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care precizează că soluția consacrată prin prevederile legale criticate are ca justificare un criteriu obiectiv, astfel încât principiul egalității în drepturi nu este încălcat. De asemenea, este atributul legiuitorului să dispună cu privire la acordarea, modificarea sau încetarea drepturilor salariale suplimentare, cum sunt sporurile sau primele.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 21 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.549/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 39 alin. (3) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Paul-Mihai Frățilescu, Valentina Gheorghe, Mioara Iolanda Grecu, Cristina Pigui, Aida Liliana Stan, Ion Stelian, Ana-Roxana Tudose și Mihai Tudoran într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin în esență că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece, în privința acordării indemnizației pentru titlul științific de doctor, acestea prevăd un cuantum strict determinat, prin raportare la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, și nu la indemnizația de încadrare a fiecărui salariat. Or, legiuitorul ar fi trebuit să aibă în vedere un adaos procentual al indemnizației/soldei/salariului de bază al salariatului care deține titlul științific de doctor. Salariul de bază minim brut pe țară reprezintă o garanție a plății unor drepturi de bază, minime, în cazul salariaților care au încheiat un contract de muncă și sunt reprezentați de organizații sindicale, ceea ce nu este cazul magistraților, care sunt numiți în funcție prin decretul Președintelui României, nu au un contract de muncă, ci sunt salarizați în baza legii și cărora le este interzisă prin lege organizarea în asociații sindicale, care să poată să le reprezinte interesele la negocierea prevăzută de art. 164 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.6.Pe de altă parte, cota de 50% din cuantumul salariului minim este motivantă doar pentru categoriile de salariați ale căror drepturi se situează la limita inferioară, nu și pentru cei care au un salariu mai mare, stabilit, conform legii, în funcție de natura muncii prestate și restricțiile sociale impuse. În acest mod se tinde a fi afectată însăși calitatea actului de justiție, câtă vreme, pe lângă dorința de perfecționare profesională, unul dintre motivele urmării cursurilor doctorale de către un magistrat, ca de altfel de către toate categoriile profesionale, este și acela al recompensării pecuniare. Or, salariații cu un salariu mai mare, care până în prezent încasau un/o spor/sumă compensatorie de 15% din indemnizația/salariul/solda de încadrare, sunt dezavantajați și descurajați a urma această formă de învățământ postuniversitar, fiind încălcat chiar dreptul la educație, astfel cum este consfințit de art. 32 din Constituție. 7.Deși stabilirea unui cuantum egal pentru deținătorii titlului de doctor aparent ar fi nediscriminatorie, trebuie observat că discriminarea se produce la nivelul categoriilor profesionale care încasează un salariu mai mare față de cel minim garantat în plată. Discriminarea dintre deținătorii titlurilor de doctor pe criteriul cuantumului drepturilor salariate încasate și implicit al categoriilor profesionale este în contradicție cu art. 4,art. 16 și art. 41 din Constituție, fiind de natură a afecta statutul acestei profesii, astfel cum este reglementat prin Legea fundamentală. De asemenea, autorii excepției invocă Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind egalitatea în drepturi, precum și Opinia nr. 598 din 20 decembrie 2010 a Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), dată la cererea președintelui Curții Constituționale a Macedoniei, opinie care a fost adoptată la cea de-a 85-a sesiune plenară a Comisiei de la Veneția din 17-18 decembrie 2010, prin care s-a arătat, în mod expres, că, „în lipsa unei interdicții constituționale exprese, o reducere a salariilor judecătorilor poate fi justificată în situații excepționale și în anumite condiții stricte, fără a fi privită ca o încălcare a independenței autorității judecătorești“. Legiuitorul nu a făcut în niciun mod dovada existenței unei crize economice pentru a justifica reducerea salariilor judecătorilor care dețin titlul de doctor, în condițiile în care pentru celelalte categorii profesionale legea unică de salarizare prevede majorări substanțiale.8.Autorii excepției mai susțin că problema modului de reglementare a sporului de doctorat a fost supusă analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, care, prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 13 decembrie 2016, a statuat că modalitatea de stabilire a sporului în cazul personalului care deține titlul științific de doctor, sub forma unei cote de 15% din salariul de bază/solda funcției de bază/salariul funcției de bază/indemnizația de încadrare, este cea mai potrivită, în contextul dispozițiilor legale și constituționale.9.În fine, autorii excepției susțin că un număr important dintre persoanele afectate de dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale dețin hotărâri judecătorești, prin care sporul pentru titlul de doctor în cuantum de 15% a fost inclus în indemnizația de bază și pentru viitor. Anulând drepturile dobândite pe calea unor hotărâri judecătorești, Parlamentul, prin dispozițiile criticate, a încălcat autoritatea de lucru judecat a acestora și nu a respectat considerentele exprimate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul Deciziei nr. 21 din 21 noiembrie 2016, aceasta fiind de natură a afecta actul de justiție și principiul separației puterilor în stat.10.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul neconformității art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 cu prevederile constituționale invocate, respectiv al conformității cu Legea fundamentală în privința celorlalte dispoziții legale. Instanța reține că, în aparență, art. 14 alin. (1) din noua lege a salarizării, care constituie de fapt noua soluție legislativă în materie, ar părea nediscriminatoriu, însă, din analiza rațiunii acordării acestui spor, reiese că diferitele persoane beneficiare ale sporului nu sunt în situații comparabile între ele, astfel încât adoptarea aceleiași soluții legislative apare, în opinia instanței, ca discriminatorie. Astfel, rațiunea acordării acestui spor, reflectată de condiția din text, ca beneficiarul să își desfășoare activitatea în domeniul pentru care deține titlul, constă tocmai în sporul de valoare pe care un atare titlu, care presupune implicit experiență profesională, îl aduce funcției publice, fiind astfel strâns legat tocmai de diferența dintre categoriile de salariați, care îi plasează în situații necomparabile, și care, nota bene, reclamă un tratament diferit. Or, diferența dintre categoriile de salariați plătiți din fondurile publice este reprezentată de importanța socială a muncii, reflectată în înseși drepturile salariale, astfel că un spor care aduce o valoare în plus funcției publice este strâns legat de locul acesteia în arhitectura instituțională, iar acesta este diferit de la o categorie la alta. De altminteri, însăși filosofia Legii-cadru nr. 153/2017 are la bază următoarele principii: cel al nediscriminării, prevăzut de art. 6 lit. b) din lege, „în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție“; principiul egalității, care presupune, conform art. 6 lit. c), prin „asigurarea de salarii de bază egale pentru munca cu valoare egală“, și principiul importanței sociale a muncii, definit conform art. 6 lit. d) din lege, „în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor“. 11.Prin urmare, sporul criticat fiind strâns legat de funcția ocupată, instanța consideră că principiile mai sus enunțate impun o soluție legislativă diferențiată și pentru acest spor, ca și pentru salarii/indemnizații.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 14 alin. (1), art. 39 alin. (3) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Referitor la prevederile art. 39 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea observă că, în prezent, conținutul normativ al acestora se regăsește la art. 39 alin. (5) din lege, ca urmare a modificărilor și completărilor aduse art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 prin art. I pct. 13, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017, urmând să rețină ca obiect al excepției prevederile art. 39 alin. (5) din lege.16.Prevederile legale care formează obiectul excepției de neconstituționalitate au următorul cuprins:– Art. 14 alin. (1): „Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25.“; – Art. 39 alin. (5): „Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14.“; – Art. 44 alin. (1) pct. 9: „Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare.“ 17.În opinia autorilor excepției, prevederile legale care formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 41 alin. (1) și (2) privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc dreptul personalului care deține titlul științific de doctor de a beneficia de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Curtea reține că această indemnizație se înscrie, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, în categoria altor drepturi salariale.19.Totodată, Curtea reține că, pentru soluționarea unor excepții de neconstituționalitate având ca obiect prevederi legale privind sporul/indemnizația pentru titlul științific de doctor, a analizat critici de neconstituționalitate care vizau aspecte privind condițiile acordării sporului pentru titlul științific de doctor, abrogarea dispozițiilor legale care stabileau acordarea acestui spor sau includerea acestui spor în salariul/indemnizația de bază.20.Astfel, prin Decizia nr. 1.520 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 22 decembrie 2009, Curtea a reținut că „sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară acordat judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților-asistenți care posedă titlul științific de doctor sau doctor docent reprezintă drepturi salariale suplimentare. Acordarea unor asemenea drepturi de natură salarială, care nu aparțin sferei drepturilor și libertăților fundamentale, ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului. Desigur, o atare opțiune nu este una nelimitată, în sensul că la baza acesteia trebuie să stea o rațiune suficientă pentru instituirea unui asemenea spor. Astfel, rațiunea acordării acestui spor este încurajarea magistraților de a participa activ în viața științifică, de a-și perfecționa cunoștințele într-un domeniu dat și de a-și îmbunătăți performanțele profesionale la locul de muncă. Prin urmare, legiuitorul poate acorda un supliment la indemnizația de încadrare pentru cei ce dețin calitatea de doctor sau doctor docent, opțiunea sa fiind legitimată din punct de vedere constituțional“.21.Prin Decizia nr. 320 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, Curtea a reținut că sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară acordat judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților-asistenți, precum și personalului de specialitate din cadrul Institutului Național de Criminologie, care posedă titlul științific de doctor sau doctor docent, reprezintă un „drept salarial suplimentar, fără relevanță constituțională“.22.Prin Decizia nr. 587 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 august 2012, Curtea, în acord cu jurisprudența sa, a reținut că sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. În acest sens sunt considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, și Deciziei nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.23.Curtea a constatat că sporul în discuție a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010. Faptul că sumele de bani aferente sporului au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existența sau inexistența sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, lege în care nu se regăsește acest spor.24.Prin urmare, Curtea a reținut că este de competența legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională, astfel încât abrogarea art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 nu este discriminatorie și nu afectează dreptul constituțional la salariu.25.Cât privește art. 125 din Constituție, Curtea a observat că acesta nu are incidență în cauză, ipoteza sa normativă vizând statutul judecătorilor care nu are nicio legătură cu sporurile salariale suplimentare. Dimpotrivă, aceștia beneficiază de o indemnizație corespunzătoare statutului și rolului lor în societate, iar acordarea unor sporuri suplimentare ține în mod exclusiv de voința legiuitorului.26.Prin Decizia nr. 617 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 19 noiembrie 2015, asupra dispozițiilor privind abrogarea sporului de doctorat, Curtea a reținut că s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 594 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012, și a statuat că „sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, Decizia nr. 337 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009, Decizia nr. 1.280 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011).27.Rezumând cele statuate în jurisprudența evocată, Curtea reafirmă că este atributul legiuitorului să intervină asupra actelor normative în privința sporului/indemnizației pentru titlul științific de doctor și să reglementeze situații care să corespundă nevoilor sociale și economice existente la un moment dat. În același timp, nu se poate nega dreptul legiuitorului de a stabili modalitatea de acordare a unor sporuri, premii, stimulente și a altor drepturi salariale suplimentare, cum este și indemnizația lunară pentru titlul de doctor, care nu fac parte din sfera drepturilor și libertăților fundamentale.28.Revenind la criticile de neconstituționalitate formulate în cauză, Curtea reține că reglementarea modalității de remunerare a personalului care deține titlul științific de doctor prin acordarea unei indemnizații lunare în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul, reprezintă, așadar, expresia opțiunii legiuitorului în această materie. În acest context, din examinarea criticilor de neconstituționalitate exprimate, Curtea constată că autorii excepției aduc în discuție o pretinsă soluție legislativă care nu a fost cuprinsă în textele legale criticate, solicitând, de fapt, modificarea și completarea dispozițiilor legale ce formează obiectul excepției, astfel încât, în cazul magistraților sau altor categorii profesionale, indemnizația pentru titlul științific de doctor să fie stabilită sub forma unui procent din indemnizația de încadrare lunară. Or, a accepta susținerea autorilor excepției ar echivala cu subrogarea Curții Constituționale în sfera de competență a legiuitorului, încălcând astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așadar, Curtea constată că, astfel cum sunt formulate, criticile aduse prevederilor legale invocate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea acestora excedând competenței Curții Constituționale. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 39 alin. (5) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Paul-Mihai Frățilescu, Valentina Gheorghe, Mioara Iolanda Grecu, Cristina Pigui, Aida Liliana Stan, Ion Stelian, Ana-Roxana Tudose și Mihai Tudoran în Dosarul nr. 7.549/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x