DECIZIA nr. 426 din 29 septembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Valentin Trif în Dosarul nr. 7.097/2/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.658D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 3.123D/2019 și nr. 3.459D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale art. 102 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ridicată de Gheorghe Mirel Rădescu în Dosarul nr. 1.002/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ridicată de Viorica Stoica în Dosarul nr. 7.673/2/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.123D/2019 și nr. 3.459D/2019 la Dosarul nr. 2.658D/2019, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 241 din 3 iunie 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin încheierile din 17 septembrie 2019 și 25 octombrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 7.097/2/2018 și nr. 7.673/2/2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Valentin Trif și de Viorica Stoica în cadrul unor cauze având ca obiect soluționarea unor cereri privind anularea hotărârilor Baroului București și a deciziilor Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care s-au respins solicitările autorilor excepției de neconstituționalitate de a fi primiți în profesia de avocat fără examen. … 8.Prin Încheierea din 25 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.002/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 și ale art. 102 din Legea nr. 303/2004. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gheorghe Mirel Rădescu în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect anularea hotărârii Baroului București și a deciziei Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care sa respins solicitarea autorului excepției de neconstituționalitate de a fi primit în profesia de avocat fără examen. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie un privilegiu în favoarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și a judecătorilor de la instanțele internaționale, în detrimentul tuturor celorlalți magistrați. De asemenea, discriminarea se manifestă și prin aceea că, prin limitarea acestui beneficiu legal doar la judecătorii eliberați din funcție, se restrânge semnificativ și exercițiul dreptului de a accede la profesia de avocat și pentru celelalte categorii de magistrați (judecători care dețin inclusiv gradul profesional de curte de apel, precum și procurori, indiferent de gradul profesional). … 10.Se arată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome. Plecând de la aceste atribute fundamentale, este imperativ ca, în organizarea și funcționarea sa, profesia de avocat să nu tolereze nicio formă de discriminare care ar tinde să creeze diferențieri de tratament juridic unor subiecți de drept aflați în situații juridice similare. Discriminarea în discuție își are premisa tocmai în unicitatea statutului constituțional al procurorilor și al judecătorilor. În acest sens, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceasta, prin care s-a stabilit, în esență, că o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 9 iunie 2009, pronunțată în Cauza Opuz împotriva Turciei, Hotărârea din 20 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Zarb Adami împotriva Maltei, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marcks împotriva Belgiei, Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunțată în Cauza Engel și alții împotriva Olandei, Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit). … 11.Astfel, se susține că o rupere nejustificată a echilibrului în rândul magistraților este cauzată de crearea unei căi discriminatorii pentru anumiți magistrați cu gradul cel mai înalt posibil, respectiv pentru judecătorii care au activat/activează la Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu procurorii care au gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin acordarea posibilității de a accede în profesia de avocat fără examen numai pentru prima categorie. Această situație contravine și dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Discriminarea instituită de dispozițiile criticate este de neînțeles, în condițiile în care nicăieri în cuprinsul legii privind organizarea judecătorească nu se regăsește vreo motivare cu privire la aplicarea diferită a condițiilor de primire, promovare sau transfer între profesiile de judecător sau procuror, începând cu momentul în care auditorii de justiție devin magistrați – judecători sau procurori. Or, calitatea de magistrat a fost și este recunoscută atât judecătorilor, cât și procurorilor de la momentul intrării în profesie, indiferent de gradul profesional obținut. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale referitoare la statutul identic al judecătorilor și procurorilor, și anume deciziile nr. 866 din 28 noiembrie 2006 și nr. 785 din 12 mai 2009, precum și dispozițiile constituționale ale art. 132-134 și ale Legii nr. 303/2004 privind incompatibilitățile și interdicțiile aplicabile funcțiilor de procuror și de judecător, admiterea în magistratură și formarea profesională a judecătorilor și procurorilor, numirea judecătorilor și procurorilor, accesul procurorilor la funcția de judecător și al judecătorilor la funcția de procuror, drepturile și îndatoririlor judecătorilor și procurorilor, răspunderea juridică a acestora. Așadar, diferența dintre profesiile de judecător și procuror având același grad apare a fi una artificială și pur teoretică, iar, în cazul accederii în profesia de avocat fără susținerea examenului, se impune a fi corijată această discriminare prin similitudine de tratament juridic. … 12.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.658D/2019, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, consideră că punctul de vedere al instanței este obligatoriu doar în măsura în care excepția de neconstituționalitate este invocată din oficiu, însă în celelalte ipoteze, atunci când titularul excepției este una dintre părțile litigante, instanța de judecată are facultatea de a prezenta o opinie. În Dosarul Curții Constituționale nr. 3.459D/2019, instanța consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, legiuitorul instituind o excepție de la regula primirii în profesia de avocat doar pe bază de examen, excepție care nu contravine principiului egalității în drepturi, fiind dreptul legiuitorului să stabilească sfera de aplicare a acestor reguli și excepții, precum și condițiile în care primirea în profesia de avocat se realizează fără examen. … 13.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece restrângerea dreptului procurorilor de a accede în profesia de avocat fără examen are o justificare obiectivă și rezonabilă, urmărind un raport rezonabil între mijlocul folosit și scopul urmărit, ținând seama de pregătirea profesională a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la instanțele internaționale, precum și de diferența de statut juridic între judecători și procurori, diferență concretizată îndeosebi prin inamovibilitatea judecătorilor numiți de Președintele României. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la Dosarul Curții Constituționale nr. 2.658D/2019 de către autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din motivările autorilor acesteia, îl constituie dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004: „Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți ori, după caz, sunt eliberați din motive neimputabile își păstrează gradul dobândit în ierarhie și pot ocupa o funcție de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție și pot reveni pe funcția de magistrat deținută anterior sau pe o altă funcție de judecător ori procuror sau pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen.“; … – Art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995: „Dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum și judecătorilor de la instanțele internaționale.“ …  … 18.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 14 privind nediscriminarea din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la această convenție. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra dispozițiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 241 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 8 iulie 2020, constatând constituționalitatea acestora, prin raportare la critici similare cu cele invocate în prezenta cauză. … 20.La paragraful 17 al acestei decizii, ținând cont de evoluția cadrului legislativ referitor la condițiile de numire a judecătorilor instanței supreme, Curtea a reținut că intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004 – care a abrogat instituirea mandatului judecătorilor instanței supreme (mandat de 6 ani prevăzut în Legea nr. 56/1993) – a impus reglementarea unor dispoziții tranzitorii. Astfel, potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, „Judecătorii în funcție ai Înaltei Curți de Casație și Justiție își continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiți“. Totodată, art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004– criticat în prezenta cauză – reglementează situația judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți ori, după caz, care sunt eliberați din motive neimputabile, situație în care își păstrează gradul dobândit în ierarhie și pot ocupa o funcție de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție și pot reveni pe funcția de magistrat deținută anterior sau pe o altă funcție de judecător ori procuror sau pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen. …  … 21.La paragraful 18 al aceleiași decizii, Curtea a reținut că dispoziția de lege criticată instituie un beneficiu – intrarea în avocatură sau notariat fără examen – acordat foștilor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți sau care au fost eliberați din funcție din motive neimputabile. În mod corelativ, au fost introduse reglementări similare în legile care reglementează statutele profesiilor de avocat și de notar. În acest sens sunt prevederile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale art. 33 alin. (1) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018. … 22.Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, precum și ale art. 14 din Convenție, prin prisma art. 11 și 20 din Constituție, prin Decizia nr. 241 din 3 iunie 2020, paragraful 22, Curtea, reiterând jurisprudența sa referitoare la principiul egalității în drepturi (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014), a reținut că sintagma „fără privilegii și fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific în cazul constatării neconstituționalității discriminării îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau favoare nejustificat/nejustificată acordat/acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. … 23.Or, aplicând aceste considerente de principiu la conținutul normativ al dispozițiilor criticate, la paragraful 23 al Deciziei nr. 241 din 3 iunie 2020, Curtea a reținut că acestea nu reglementează un drept al judecătorilor și al procurorilor, care să vizeze statutul constituțional similar al acestora, ci instituie un beneficiu pentru foștii judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul sau care au fost eliberați din funcție din motive neimputabile. În reglementarea unui astfel de beneficiu, legiuitorul este liber să prevadă căror categorii de persoane i se aplică, fără ca prin aceasta să se considere că instituie discriminări între beneficiarii normei și cei care nu beneficiază de aceasta. … 24.În final, Curtea a observat că dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată. … 25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față, atât cu privire la dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, cât și cu privire la cele ale art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995, care au același conținut normativ. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valentin Trif în Dosarul nr. 7.097/2/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Gheorghe Mirel Rădescu în Dosarul nr. 1.002/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și de Viorica Stoica în Dosarul nr. 7.673/2/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale art. 17 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2022.
PREȘEDINTE
CRISTIAN DELIORGA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește