DECIZIA nr. 423 din 17 iunie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Alcadibo Trading – S.A. din Pitești în Dosarul nr. 7.805/109/2017 al Tribunalului Argeș – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.074D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 704 din 5 noiembrie 2019. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 2 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.805/109/2017, Tribunalul Argeș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Alcadibo Trading – S.A. din Pitești într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare împotriva unei decizii civile privind anularea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că, în practica sa constantă, Curtea Constituțională a stabilit că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 și se arată că, din lecturarea considerentelor acestei decizii, rezultă că, în aprecierea instanței de contencios constituțional, în materie de competență, regula este că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursul, iar în mod excepțional, în cazuri anume prevăzute de lege, recursul se judecă de instanța ierarhic superioară. Cauza pendinte nu este o situație de excepție, astfel încât recursul este, conform considerentelor deciziei Curții Constituționale, de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prevederile legale criticate dispun obligativitatea hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție de declinare a competenței pentru instanța inferioară, însă, în speță, o astfel de hotărâre este contrară unei decizii de admitere a instanței de contencios constituțional, ambele fiind obligatorii pentru instanța de judecată. Totodată, se mai arată că data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 (20 iulie 2017) are relevanță exclusiv asupra admisibilității/inadmisibilității recursului, iar nu cu privire la competența de soluționare a acestei căi de atac extraordinare, competență pe care legiuitorul a dat-o în mod expres instanței supreme. Dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „erori materiale“ nu se înțelege o încălcare a principiilor fundamentale ale procesului civil prevăzute de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 alin. (1) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, respectiv dreptul la un proces echitabil (art. 6), legalitatea (art. 7), egalitatea (art. 8), dreptul la apărare (art. 13), contradictorialitatea (art. 14) și oralitatea (art. 15). În cazul în care prin sintagma „erori materiale“ nu se înțelege o astfel de încălcare, ce nu a putut fi cunoscută de parte decât la sfârșitul procedurii, odată cu comunicarea motivării hotărârii, dispoziția legală prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1) și ale art. 124 alin. (1) din Constituție, întrucât, în lipsa unei alte căi procedurale interne, nu deschide calea retractării unei hotărâri definitive date cu încălcarea drepturilor garantate de Constituție. … 7.Prin sintagma „eroare materială“ trebuie să se înțeleagă și situația în care instanțele de recurs sau cele de apel (ce judecă în ultimă instanță) își întemeiază hotărârea sau soluția asupra unei cereri pe împrejurări de fapt și de drept ce nu au fost invocate de niciuna dintre părți, pe parcursul procesului, și nici de către instanță din oficiu și care nu au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii. Dezlegarea dată recursului/apelului în aceste condiții permite arbitrarul și lipsa de echitate a procedurii, fiind rezultatul unei erori fundamentale (în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului), ce nu a putut fi constatată de parte decât la sfârșitul procedurii, odată cu comunicarea motivării hotărârii. Părțile, neputând anticipa raționamentul instanței, nu au putut să își expună argumentele și să își formuleze apărările cu privire la aspectele reținute în motivarea unei hotărâri greșite, ceea ce încalcă drepturi ale acestora garantate de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și cerința legalității hotărârilor și justifică redeschiderea procedurii desfășurate cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil și ale drepturilor garantate de Constituție. … 8.De asemenea, dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, în măsura în care prin sintagma „erori materiale“ prevăzută în text nu se înțelege o încălcare a dezlegărilor general obligatorii date de Curtea Constituțională prin considerentele și dispozitivele deciziilor sale. Dezlegarea dată recursului/apelului, prin neconformarea instanțelor judecătorești la deciziile Curții Constituționale, constituie o dezlegare care este rezultatul unei erori materiale, în sensul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin care, în lipsa unui temei procedural, aplicabil încălcărilor produse prin hotărâri de ultimă instanță, nerespectarea principiului obligativității deciziilor Curții Constituționale nu poate fi sancționată și corectată pe nicio cale. … 9.Dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale și prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție referitoare la dreptul la un proces echitabil, în măsura în care prin sintagma „erori materiale“ prevăzută în text nu se înțelege nemotivarea hotărârii sau o motivare a hotărârii care nu respectă exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Făcând imposibil controlul judecătoresc, hotărârea nu se poate bucura de prezumția de legalitate și de efectele principiului securității raporturilor juridice. … 10.Tribunalul Argeș – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în esență, că dispozițiile criticate reglementează motivul de contestație în anulare specială pentru situația în care dezlegarea dată apelului/recursului este rezultatul unei erori materiale, urmărindu-se înlăturarea erorilor materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecății, și nu acelor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Pentru remedierea unor astfel de situații există în legislația română căi procedurale suficiente de natură să garanteze dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție, cu respectarea principiului securității raporturilor juridice. Se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunțată în Cauza Pshenichnyy împotriva Rusiei, paragraful 26, și Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99. … 11.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la lipsa unei definiții a noțiunii de „eroare materială“ din cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, această noțiune nu ar fi putut fi conturată de legiuitor, având în vedere situațiile ce pot fi caracterizate ca fiind erori materiale. Astfel, diversitatea situațiilor nu justifică o listă exhaustivă a acestora. Prin urmare, instanța de judecată este cea care, prin raportare la situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, poate aprecia dacă soluția reprezintă sau nu rezultatul unei erori materiale. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: […] … 2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; […]“. … 16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiției și art. 147 alin. (4) referitor la efectele deciziilor Curții Constituționale. De asemenea, se invocă și nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate reglementează motivul de contestație în anulare specială pentru situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Acest motiv de contestație în anulare se regăsea și în dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă din 1865, care, spre deosebire de actuala reglementare, folosea noțiunea de „greșeli materiale“. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție conturată cu privire la acest text s-a reținut că se referă la aspecte formale ale judecării recursului și care au drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Greșeala pe care o comite instanța trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunțarea soluției (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 96 din 16 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă, sau Decizia nr. 4.743 din 28 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal). … 18.Totodată, Curtea reține că instanța de la Strasbourg a statuat că numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității raporturilor juridice pe motivul că ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunțată în Cauza Pshenichnyy împotriva Rusiei, paragraful 26). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reținut că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată de către instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată, deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea autorității de lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 14 martie 2011, paragraful 99). … 19.În jurisprudența sa, Curtea a reținut că principiul potrivit căruia, după pronunțarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate reprezintă o componentă esențială a ideii de justiție, a asigurării autorității de lucru judecat și a ocrotirii drepturilor procesuale ale părților, ca element fundamental al statului de drept. Principiul autorității lucrului judecat (res judicata) se coroborează cu regula că, odată pronunțată hotărârea definitivă, misiunea judecătorului care a participat la judecată se încheie (lata sententia, judex desinit esse judex). Ca efect juridic al acestei reguli, care ține de ordinea publică, pronunțarea hotărârii are și efect de desistare a instanței, iar judecătorul care s-a pronunțat nu poate reveni asupra părerii sale în respectiva cauză, cu mențiunea că părților le rămâne posibilitatea de a cere doar îndreptarea greșelilor materiale care s-ar strecura în hotărâre. După pronunțarea unei hotărâri definitive, instanțele nu mai pot reveni asupra acesteia, singura posibilitate de schimbare sau corectare a soluției rămânând exercitarea căilor de atac recunoscute de lege (a se vedea în acest sens Decizia nr. 478 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 21 iulie 2006). … 20.Așadar, dispoziția legală criticată are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecății, și nu acele greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. … 21.În prezenta cauză, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate motivează neconformitatea dispozițiilor legale criticate cu Constituția din perspectiva a ce ar trebui sau nu să se înțeleagă prin sintagma „erori materiale“ din cuprinsul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la diverse situații apărute în practica instanțelor de judecată. Or, acestea nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, ci elemente care țin de interpretarea și aplicarea legii în raport cu situațiile concrete supuse judecății, care excedează competenței instanței de contencios constituțional. În același timp, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu are competența de a modifica sau completa dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate și nici nu este competentă să controleze constituționalitatea unei interpretări date de o anumită instanță judecătorească textelor legale criticate, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 15). … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Alcadibo Trading – S.A. din Pitești în Dosarul nr. 7.805/109/2017 al Tribunalului Argeș – Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Argeș – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Titirișcă

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește