DECIZIA nr. 422 din 15 iunie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 partea introductivă din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Iacob Chișărău în Dosarul nr. 25.683/3/2014 (410/2016) al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 469D/2016. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că sintagma „folos necuvenit“ nu are un caracter echivoc, întrucât, potrivit unei doctrine de durată, ea semnifică faptul că folosul astfel obținut este „legal nedatorat“. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 28 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 25.683/3/2014 (410/2016), Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 partea introductivă din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Excepția a fost ridicată de Iacob Chișărău cu ocazia soluționării apelului formulat într-o cauză penală privind trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 12 partea introductivă din Legea nr. 78/2000 încalcă principiul legalității, egalitatea în drepturi, legalitatea pedepsei și dreptul la un proces echitabil, întrucât sintagma „foloase necuvenite“ nu respectă cerințele cu privire la calitatea legii, și anume exigențele de claritate și previzibilitate, având în vedere că infracțiunea de primire de foloase necuvenite a fost dezincriminată odată cu abrogarea Codului penal anterior. … 6.Curtea de Apel București – Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că faptele incriminate prin dispozițiile art. 12 din Legea nr. 78/2000 sunt autonome, modificările aduse infracțiunilor de corupție reglementate în Codul penal neavând influență în ceea ce privește legalitatea textului de lege criticat. Consideră că incriminarea unei fapte printr-o lege penală specială nu contravine principiului constituțional al egalității în fața legii, atât timp cât există deosebiri între normele ce sancționează conduitele incriminate separat. De altfel, infracțiunea de primire de foloase necuvenite – reglementată de art. 256 din Codul penal din 1969 – nu a fost dezincriminată, ci a primit o nouă calificare prin dispozițiile art. 289 din Codul penal, aceea de luare de mită. … 7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 78/2000 este neîntemeiată. Arată că revine legiuitorului sarcina de a stabili atât faptele care constituie infracțiuni, cât și regimul sancționator aplicabil acestora, astfel că nu se poate susține că instituirea unei infracțiuni prin lege specială reprezintă o încălcare a prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. De asemenea, precizează că împrejurările în care se comite o faptă antisocială, precum și încadrarea juridică a acesteia nu constituie atributul instanței de contencios constituțional, fiind de competența exclusivă a judecătorului de drept comun să interpreteze și să aplice legea. … 9.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 78/2000 sunt constituționale, întrucât incriminarea unor fapte printr-o lege specială nu este de natură a împiedica instanțele judecătorești să-și exercite atribuțiile referitoare la înfăptuirea justiției – prevăzute de art. 124 și 126 din Constituție – și nici nu înfrânge principiul legalității. Mai arată că norma penală criticată stabilește toate elementele constitutive ale faptei incriminate, astfel că nu poate fi reținută încălcarea prevederilor art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală. În fine, cu privire la nesocotirea principiului egalității în fața legii, consacrat de prevederile art. 16 din Constituție, apreciază că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 78/2000 nu sunt discriminatorii, având în vedere că aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice criticate, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Invocă, în acest sens, și jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalității și nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 și Decizia nr. 41 din 11 aprilie 1996). … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 partea introductivă din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul cuprins: „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: […]“. … 13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 12 partea introductivă din Legea nr. 78/2000 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare. … 15.Astfel, prin Decizia nr. 50 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 28 aprilie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g) și art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și ale art. 91^2 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968, Curtea a reținut că sintagma „în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite“ are un înțeles univoc, destinatarul normei putând desprinde cu ușurință conduita prohibită reglementată (paragraful 31). … 16.În acest sens, prin decizia mai sus citată, Curtea a observat că noțiunea de „folos necuvenit“, utilizată de legiuitor, nu are un caracter echivoc, întrucât își are explicațiile doctrinare conturate de-a lungul anilor și reflectă faptul că folosul astfel obținut este „legal nedatorat“, are caracter de retribuție, constituind o plată ori o răsplată în vederea determinării unui act explicit, un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a subiectului activ al infracțiunilor de abuz în serviciu ori de uzurpare a funcției. De altfel, având în vedere că „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus“, folosul presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, prestații de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar și avantaje nepatrimoniale, cu condiția ca acestea să fie legal nedatorate. În plus, noțiunea nu este nouă, ea regăsindu-se și în prevederile art. 11 din Legea nr. 78/2000. … 17.De asemenea, Curtea a reținut că sintagma este utilizată și de instrumentele internaționale. Astfel, potrivit Convenției penale cu privire la corupție, adoptată de Consiliul Europei la 27 ianuarie 1999, la Strasbourg, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, fiecare parte – stat semnatar al convenției adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârșit cu intenție, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice „folos necuvenit“ unuia dintre agenții săi publici sau persoanei membre a unei adunări publice naționale care exercită puteri legislative sau administrative, pentru el sau pentru altcineva, pentru ca acesta să îndeplinească ori să se abțină de la îndeplinirea unui act în exercițiul funcțiilor sale – corupția activă – sau fapta unuia dintre agenții săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice „folos necuvenit“ pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abține să îndeplinească un act în exercitarea funcțiilor sale – corupția pasivă (Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, pct. VI.2.1.). … 18.Totodată, și art. 15, art. 16, art. 18,art. 19 și art. 25 din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, semnată de România la Merida la 9 decembrie 2003 și ratificată prin Legea nr. 365/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004, utilizează noțiunea de „folos necuvenit“, sens în care fiecare stat parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune, în cazul în care actele au fost săvârșite cu intenție, faptelor referitoare la corupția agenților publici naționali, la corupția agenților publici străini și a funcționarilor organizațiilor publice internaționale, la traficul de influență, la abuzul de funcții, la corupția în sectorul privat și la obstrucționarea bunei funcționări a justiției. Tot astfel, Convenția civilă asupra corupției, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 și ratificată de România prin Legea nr. 147/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2002, utilizează, în definirea corupției, noțiunea de „avantaj necuvenit“ (Decizia Curții Constituționale nr. 400 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 19 august 2016, paragrafele 24 și 25). … 19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, pronunțată de Curte prin Decizia nr. 50 din 2 februarie 2017, mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește critica raportată la prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei și ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției. … 20.În ceea ce privește argumentul care trimite la infracțiunea de primire de foloase necuvenite reglementată de prevederile art. 256 din Codul penal din 1969, Curtea reține că această faptă nu a fost dezincriminată, ci a primit o nouă calificare prin dispozițiile art. 289 din Codul penal, aceea de luare de mită. În acest sens, prin Decizia nr. 184 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 289 alin. (1) din Codul penal, Curtea a constatat – cu privire la infracțiunea de luare de mită – că forma propusă în noua reglementare este mai largă, acoperind toate situațiile în care o persoană ia mită în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Literatura de specialitate a reținut că, prin această modificare, sa urmărit renunțarea la distincția anterioară între luarea de mită și primirea de foloase necuvenite, distincție care nu făcea decât să creeze dificultăți în plan probator atunci când înțelegerea a avut loc înainte de efectuarea actului, dar bunurile s-au remis ulterior, art. 289 din Codul penal conținând, deci, reglementarea prevăzută în art. 254 (luarea de mită) și cea regăsită în art. 256 (primirea de foloase necuvenite) din Codul penal anterior (paragraful 20 din Decizia nr. 184 din 29 martie 2016). … 21.În fine, Curtea observă că prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de față, obiectul excepției de neconstituționalitate fiind o normă de drept penal substanțial, și anume o normă de incriminare, iar nu o reglementare de drept procesual penal, de natură a avea incidență în materia garanțiilor dreptului la un proces echitabil. … 22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iacob Chișărău în Dosarul nr. 25.683/3/2014 (410/2016) al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 12 partea introductivă din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 iunie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește