DECIZIA nr. 421 din 24 septembrie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Alvogen România – S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.563/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.356D/2020.  … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Mihai Stănescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.364D/2020, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Societatea Roche România – S.R.L. din București, în nume propriu și în calitate de reprezentant al deținătorului Roche Registration Ltd, în Dosarul nr. 4.974/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. … 4.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Mihai Stănescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea cauzelor. Reprezentantul convențional al autoarelor excepției și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.364D/2020 la Dosarul nr. 2.356D/2020, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului convențional al autoarelor excepției de neconstituționalitate, care, cu titlu prealabil, arată că de la momentul ridicării excepției Societatea Alvogen România – S.R.L. din București și-a schimbat denumirea în Societatea Labormed Pharma Trading – S.R.L. din București, depunând în sensul celor afirmate un certificat constatator eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului. În continuare, reprezentantul convențional al autoarelor excepției solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, criticile de neconstituționalitate formulate în fața instanței de judecată, care sunt consemnate și în înscrisurile aflate la dosarele cauzelor. Astfel, se apreciază, în esență, că nu există nicio bază legală pentru a se susține că deținătorilor de Autorizație de punere pe piață (APP) li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) și din bugetul Ministerul Sănătății (MS) contravaloarea medicamentelor vândute de aceștia. Altfel spus, toate aceste entități implicate în mod obligatoriu în lanțul de comercializare desfășoară o activitate comercială ce urmărește, evident, să ducă la obținerea de profit. Cu toate acestea, singura verigă care beneficiază direct și nemijlocit de pe urma plăților făcute de casele județene de asigurări de sănătate este cea de la capătul lanțului – farmaciile și spitalele, întrucât doar acestea sunt parte în convențiile încheiate cu casele județene, iar nu deținătorii de APP. Deținătorul de APP nu are nicio bază legală sau convențională pentru a impune farmaciei practicarea unui adaos comercial mai mic pentru simplul motiv că nu intră cu acesta într-un raport contractual. Taxarea deținătorului de APP cu privire la venituri ce nu sunt ale sale reprezintă o măsură nelegitimă de impunere care încalcă principiul justei așezări a sarcinilor fiscale prevăzut în art. 56 alin. (2) din Constituție. Lipsa comunicării către deținătorul de APP a oricăror elemente care să determine rațiunea care se află în spatele datelor privind consumul, raportate și „asumate“ de către farmacii, spitale și centre de dializă, determină lipsirea plătitorilor de orice garanție împotriva arbitrariului, fiind imposibilă orice verificare a corectitudinii acestora, conducând astfel la încălcarea prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție, controlul judecătoresc al actului administrativ devenind o iluzie. Depune concluzii scrise în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate.  … 7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece Curtea Constituțională a răspuns tuturor criticilor formulate printr-o jurisprudență bogată, de exemplu Decizia nr. 89 din 2 martie 2023, și, întrucât nu au intervenit elemente noi care să impună reconsiderarea acesteia, se solicită menținerea jurisprudenței în materie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8.Prin încheierile din 12 noiembrie și 24 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 4.563/2/2019 și nr. 4.974/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Alvogen România – S.R.L. din București și de Societatea Roche România – S.R.L. din București în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de anulare a unor acte administrative, respectiv a unor notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea taxei clawback. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia realizează o scurtă trecere în revistă a principiilor pe baza cărora funcționează sistemul de comercializare a medicamentelor în România, în vederea contrazicerii unei teze care se regăsește în mai multe decizii ale Curții Constituționale, fiind, probabil, generată de o prezentare trunchiată realizată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate – CNAS – în trecut.  … 10.Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 alin. (1) – (3) și art. 126 alin. (6) din Constituție, autoarele excepției arată, în esență, că nu înțeleg să critice dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 sub aspectul canalului prin intermediul căruia se realizează transmiterea notificărilor către deținătorii de APP, acest aspect fiind tranșat de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, ci sub aspectul conținutului datelor necesare pentru calculul contribuției, mai exact lipsa totală de transparență a informațiilor ce conduc la imposibilitatea deținătorului de APP de a verifica temeinicia acestora. … 11.Se susține, în esență, că modalitatea în care CNAS realizează comunicarea valorii consumului de medicamente în temeiul art. 5 alin. (7^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, valoare ce stă la baza calculării contribuției clawback, conduce la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) – (3) și ale art. 126 alin. (6), ca urmare a imposibilității concrete a plătitorului contribuției de a contesta datele înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate. … 12.Astfel, lipsa comunicării către deținătorul de APP a oricăror elemente care să determine rațiunea care se află în spatele datelor privind consumul, raportate și „asumate“ de către farmacii, spitale și centre de dializă, determină lipsirea plătitorilor de orice garanție împotriva arbitrariului, fiind imposibilă orice verificare a corectitudinii acestora. … 13.Se arată că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție contribuția de clawback este asimilată obligației fiscale, ceea ce impune ca actul de constatare a sumei de plată să fie conform și principiului certitudinii impunerii, ca principiu al fiscalității prevăzut expres în art. 3 lit. b) din Codul fiscal. În același sens, se menționează Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 iulie 2011, pronunțată în Cauza Serkov împotriva Ucrainei, paragrafele 41 și 42. Cu toate acestea, practica judecătorească nu este unitară sub acest aspect, existând situații în care instanțele au menținut notificările emise de CNAS, argumentând că acestea cuprind toate informațiile prevăzute de lege. … 14.Se afirmă că problema centrală ce constituie obiectul criticilor formulate este aceea că deținătorii de APP primesc de la CNAS un set minimal de informații care, presupunând că le-ar permite să calculeze pur matematic valoarea contribuției, nu oferă nicio pârghie de control asupra corectitudinii acestora. Altfel spus, deși notificarea este motivată formal în drept, nu există și o motivare în fapt a acesteia. În acest sens, trebuie reținut că dreptul de a contesta datele comunicate de către CNAS devine efectiv doar în cazul în care contestatorul are posibilitatea reală de a verifica modul de calcul utilizat de CNAS, deoarece plătitorul contribuției este cel care trebuie să stabilească, să calculeze și să declare contribuția. Astfel, din datele cuprinse în notificare și din înscrisurile depuse de CNAS în fața instanței fondului rezultă lipsa oricăror documente primare care au condus la rezultatul valorii consumului indicat în notificare, respectiv la valoarea procentului „p“. Or, ca urmare a acestei lipse totale de transparență în comunicarea datelor ce stau la baza achitării contribuției, nici contribuabilul, dar nici instanța de judecată nu poate efectua o verificare efectivă a realității acestora. … 15.Prin urmare, încălcarea art. 21 și a art. 126 alin. (6) din Constituție derivă din faptul că taxa se stabilește într-un mod netransparent, care nu permite deținătorului de APP să beneficieze de un control judecătoresc efectiv: contribuția plătită de deținătorii de APP se stabilește strict pe baza unor raportări făcute de terți neplătitori (farmacii, spitale, centre de dializă) cu care nu intră în vreo relație contractuală. Plătitorii contribuției nu au acces la datele primare privind consumul de medicamente (ce spital sau farmacie a decontat un medicament pentru care se datorează contribuția), întrucât CNAS nu le comunică decât sumele decontate și nu au posibilitatea reală de a contesta temeinicia valorilor consumului. … 16.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 56 alin. (2) din Constituție, se menționează deciziile Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013 și nr. 940 din 6 iulie 2010 și se arată că în materie fiscală imperativele constituționale reclamă respectarea celor 4 criterii: echitate, proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare, criterii nesocotite de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, întrucât deținătorii de APP ajung să suporte o sarcină fiscală care nu este determinată de propriul lor venit, ci de cel al altor entități care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate. … 17.Faptul că nu există nicio limită superioară a valorii consumului va determina creșterea continuă și indefinită a procentului „p“. În aceste condiții nu se poate constata decât încălcarea celor patru criterii stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010, respectiv echitatea, proporționalitatea, rezonabilitatea și nediscriminarea. … 18.Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, se arată, în esență, că, potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, sunt obligați să plătească taxa clawback doar deținătorii de APP a medicamentelor compensate (cele cuprinse în programele de sănătate, cele acordate în spitale și centrele de dializă, cele acordate în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală). Ca urmare, plătitorii taxei sunt doar producătorii și importatorii de medicamente (deținătorii de APP), nu și farmaciile sau lanțurile de distribuție, deși acestea obțin, la rândul lor, profit din vânzarea medicamentelor respective, iar acest profit este „imputat“, prin modul de calcul al taxei, doar deținătorilor de APP-uri. Prin actuala reglementare se realizează astfel o diferență nejustificată de tratament între agenții economici implicați în comercializarea medicamentelor. … 19.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, se susține, în esență, că obligația de plată a contribuției stabilite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor în sensul paragrafului 2 al articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În cazul de față, ingerința nu este una legală, fiind contrară legislației naționale. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 nu conține nicio detaliere a urgenței care să justifice adoptarea sa, iar procedura de adoptare nu respectă niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Modul în care CNAS interpretează legislația este totalmente imprevizibil, întrucât notificările atacate conțin elemente eronate, a căror posibilitate de verificare concretă nu se află la dispoziția contribuabililor. Ingerința nu urmărește un scop legitim: interpretarea contrară a unei legi naționale, prin arbitrariul pe care îl antrenează, neagă orice legitimitate scopului urmărit de CNAS oricare ar fi fost acela – „sancționarea“ plătitorilor sau strângerea de taxe pentru buget.  … 20.Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 21.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este parțial întemeiată, deoarece art. 56 alin. (2) din Constituție reflectă principiul egalității în materie fiscală, astfel încât un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activități ori propriilor beneficii, nu și ale unor terți asupra veniturilor cărora nu are niciun control. O atare modalitate de stabilire și calcul al contribuției trimestriale (taxa clawback) încalcă și principiul certitudinii impunerii fiscale, prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 și ale art. 44 alin. (1) și (2), instanța apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 22.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 23.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susținerile reprezentantului convențional al autoarelor excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:24.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 25.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 184/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul sănătății, publicată în monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 24 octombrie 2023, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 au fost modificate și completate. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia pot fi supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea Constituțională urmează să analizeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2023. Ca atare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2023. … 26.Autoarele excepției apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) – (3) care consacră accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) cu privire la dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale și în art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative. De asemenea, deși nu sunt indicate în mod expres, din cuprinsul motivării rezultă că sunt invocate și dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție privind regimul ordonanțelor de urgență. … 27.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textele legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, prin mai multe decizii, de exemplu, Decizia nr. 89 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 8 iunie 2023, Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 4 iunie 2020, Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 12 noiembrie 2019, sau Decizia nr. 92 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 9 iulie 2018, excepția fiind respinsă ca neîntemeiată. … 28.Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 instituie o contribuție trimestrială ce revine deținătorilor autorizației de punere pe piață a medicamentelor (taxa clawback), fiind stabilită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestora li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități). Modul de calcul al contribuției stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor (Decizia nr. 485 din 28 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 29 noiembrie 2023, paragraful 21, Decizia nr. 394 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 18 octombrie 2023, paragraful 16, și Decizia nr. 89 din 2 martie 2023, precitată, paragraful 19). … 29.Curtea, prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014, paragraful 37, a reținut că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, întrucât, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală. În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit, așadar, modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus (a se vedea și Decizia nr. 92 din 1 martie 2018, precitată, paragraful 31). De asemenea, prin Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, precitată, paragrafele 20 și 22, Curtea a arătat că dispozițiile criticate prevăd într-un mod lipsit de echivoc că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sunt încunoștințați de cuantumul tuturor elementelor care stau la baza calculării procentului „p“, reglementat prin art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011. Ca atare, prin Decizia nr. 577 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din data de 18 iunie 2024, paragraful 31, Curtea nu a putut reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) și ale art. 31 alin. (1) din Constituție, având în vedere că subiecții de drept vizați își pot adapta conduita în funcție de ipoteza normei juridice criticate (a se vedea și Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, paragraful 33, și Decizia nr. 394 din 4 iulie 2023, precitată, paragraful 17).  … 30.Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție, potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 nu conține nicio detaliere a urgenței care să justifice adoptarea sa, iar procedura de adoptare nu respectă niciuna dintre condițiile prevăzute de Legea fundamentală, prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, paragraful 28, și Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, Curtea a reținut că, astfel cum reiese din expunerea de motive, actul normativ criticat a fost adoptat ca urmare a consumului ridicat de medicamente care a condus la depășirea plafonului alocat și pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate; ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației, și de faptul că neadoptarea unor măsuri imediate ar conduce la imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităților din domeniul sanitar și la imposibilitatea îmbunătățirii condițiilor de desfășurare a acestora. Or, amânarea adoptării acestor măsuri imediate ar avea consecințe negative în ceea ce privește calitatea serviciilor medicale, prin lipsa resurselor financiare necesare asigurării asistenței medicale pentru un număr important de pacienți. De asemenea, ordonanța a fost adoptată și în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu impact direct asupra asigurării asistenței medicale a populației, prin suplimentarea surselor de finanțare a sistemului public de sănătate. În consecință, având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 nu aduce atingere dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție. … 31.Referitor la critica de neconstituționalitate intrinsecă, raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căreia, prin actuala reglementare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 realizează o diferență nejustificată de tratament între operatorii economici implicați în comercializarea medicamentelor, Curtea constată netemeinicia acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, paragrafele 21 și 22, Curtea a constatat că nu există discriminare în ceea ce privește plata contribuției trimestriale între deținătorii autorizației de punere pe piață, obligați la plata acesteia, și ceilalți operatori implicați pe lanțul de distribuție, respectiv distribuitorii (angrosiști) și furnizorii (farmacii), întrucât, pe de o parte, distribuitorii și farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptățiți la încasarea unui tarif, aceștia nefiind parte în convenția încheiată cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceștia sunt supuși sistemului fiscal general, fiind ținuți de impozitele și taxele care se percep asupra rezultatelor activităților pe care le prestează. Curtea a reiterat că această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă, acești subiecți practică un adaos comercial negociat cu deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de autorizație de punere pe piață. În acest sens, cu titlu de exemplu, sunt și Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, și Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013. … 32.În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 21 alin. (1) – (3) și a art. 126 alin. (6) din Constituție, ca urmare a imposibilității concrete a plătitorului contribuției de a contesta datele înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, Curtea constată netemeinicia acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 577 din 31 octombrie 2023, paragraful 32, Curtea a reținut că datele comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, pot fi contestate de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestațiilor nu suspendă obligația de plată a contribuției trimestriale datorate. Contestațiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), și vor fi soluționate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora, iar, potrivit art. 6 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut la alin. (2) al aceluiași articol, contestatarul se poate adresa instanței de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Față de această împrejurare, prin Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, paragrafele 23 și 28, Curtea a constatat că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate raportate la normele fundamentale privind accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Totodată, Curtea a reținut că măsurile instituite prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 și 44 din Constituție, întrucât legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat își are fundamentul în prevederile constituționale. … 33.Referitor la pretinsa încălcare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție, prin Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, paragrafele 17-19, Curtea a reținut că taxa clawback este o taxă stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, a cărei reglementare a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, iar pentru realizarea unui just echilibru între interesul general și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, a fost stabilită și forma de calcul al acestei contribuții. De altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc“ (Decizia din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49). Considerentele antereferite sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, astfel că pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Constituție nu poate fi reținută.  … 34.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Alvogen România – S.R.L. din București (actualmente Labormed Pharma Trading – S.R.L.) și de Societatea Roche România – S.R.L. din București, în nume propriu și în calitate de reprezentant al deținătorului Roche Registration Ltd, în dosarele nr. 4.563/2/2019 și nr. 4.974/2/2019 ale Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul sănătății, este constituțională în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește