DECIZIA nr. 421 din 21 iunie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 996 din 26 noiembrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 230 06/07/2007
ActulREFERIRE LALEGE 230 06/07/2007 ART. 51
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 230 06/07/2007
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 230 06/07/2007 ART. 51
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 230 06/07/2007 ART. 51
ART. 5REFERIRE LALEGE 230 06/07/2007 ART. 51
ART. 6REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 6REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 6REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE 230 06/07/2007
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 728 16/12/2014
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 728 16/12/2014
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 516 09/10/2014
ART. 15REFERIRE LALEGE 230 06/07/2007
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 516 09/10/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LALEGE 230 06/07/2007 ART. 51
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 20REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 20REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 20REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 8
ART. 20REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 10
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 76
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 76
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 744 03/11/2015
ART. 22REFERIRE LALEGE 230 06/07/2007 ART. 50
ART. 22REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 22REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 22REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 728 16/12/2014
ART. 23REFERIRE LALEGE 71 03/06/2011 ART. 78
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 393 19/03/2009
ART. 23REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 23REFERIRE LALEGE 230 06/07/2007 ART. 51
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 728 16/12/2014
ART. 24REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Corneliu Căileanu, în Dosarul nr. 23.363/245/2015 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 409D/2016.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar precizări cu privire la punctele de vedere depuse de autoritățile publice.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 16 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 23.363/245/2015, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Excepția a fost invocată de Corneliu Căileanu, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva încheierii de reexaminare, emise de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat aduce atingere art. 16 alin. (1) din Constituție, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece instituie o discriminare pozitivă, nejustificată, nerezonabilă și disproporționată pentru asociațiile de proprietari, în ceea ce privește dreptul la înscriere în cartea funciară și protecția oferită la radierea din cartea funciară, față de celelalte „entități fizice și juridice“, care trebuie să urmeze legea generală – Codul civil, sau legea specială – Legea nr. 7/1996, acte normative care conțin prevederi mult mai restrictive pentru realizarea acestor operațiuni. În timp ce asociația de proprietari poate înscrie un drept nedovedit asupra proprietății altei persoane în baza propriilor înscrisuri, fără o verificare, proprietarul este obligat să recurgă la tot felul de proceduri administrative și judecătorești. Totodată, cererea asociației de proprietari este scutită de taxa de timbru, pe când cererea proprietarului se timbrează la valoare. Autorul excepției de neconstituționalitate arată că, în viziunea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, proprietarul nu poate contesta, în procedura de înscriere, legalitatea și valoarea sumei pentru care se intabulează dreptul, procedura fiind considerată necontencioasă.7.Autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere și dispozițiilor art. 44 din Constituție, precum și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece permite intabularea unui privilegiu imobiliar/ipotecă legală, la simpla cerere a asociației, pe baza unei liste de întreținere, fără a exista vreo certitudine asupra legalității și corectitudinii cifrelor precizate în listă, și fără o validare legală. Cererea asociației este ridicată la rangul unui act administrativ, act notarial sau hotărâre judecătorească, ceea ce este inadmisibil.8.Autorul susține că sunt încălcate, de asemenea, dispozițiile titlului III din Constituție, deoarece listele de plată a întreținerii și cererea de înscriere a asociației de proprietari capătă semnificația unui veritabil act administrativ (unilateral), transformând asociația de proprietari într-o veritabilă autoritate administrativă. Autorul arată că cererea de înscriere în cartea funciară, formulată de asociația de proprietari, prin președinte, și lista de plată a întreținerii, nu pot fi văzute decât ca act juridic civil unilateral, care nu produce drepturi pentru emitentul său, și nu poate fi izvor de obligații pentru terți, în absența unei validări corespunzătoare, spre exemplu, obținerea unei hotărâri judecătorești. Mai mult, dispozițiile explicit formulate, privind posibilitatea radierii ipotecii, în acest caz special, de către asociația de proprietari, doar la cererea președintelui acesteia sau a proprietarului, pe baza chitanței sau a altui înscris, prin care este confirmată plata sumei datorate, conferă listei de plată a întreținerii și cererii de înscriere formulate de președinte „atributele unei veritabile hotărâri judecătorești irevocabile și a unui veritabil titlu executoriu cu privire la sumele precizate în lista de plată a întreținerii asimilând practic asociația de proprietari unei părți componente a autorității judecătorești“.9.Textul de lege criticat aduce atingere, în opinia autorului, și dispozițiilor art. 73 din Constituție deoarece Legea nr. 7/1996 prin care se reglementează inclusiv activitatea de înscriere în cartea funciară, este o lege organică, pe când Legea nr. 230/2007 nu a fost adoptată cu procedura necesară unei legi organice.10.Se mai arată că textul de lege criticat aduce atingere celorlalte prevederi din Constituție și din actele internaționale invocate, deoarece posibilitatea radierii doar la cererea președintelui asociației de proprietari sau a proprietarului, pe baza chitanței sau a altui înscris prin care asociația confirmă plata sumei datorate, împiedică debitorul să se adreseze justiției pentru contestarea sumelor înscrise în lista de plată a întreținerii și pentru radierea înscrierii/intabulării în cartea funciară.11.Se susține că dispozițiile atacate vin în contradicție cu alte legi privind înscrierea în cartea funciară (inclusiv cu legea specială – Legea nr. 7/1996) și cu doctrina, creând confuzie și neclaritate în ceea ce privește aplicarea unitară a legilor.12.În final, autorul face referire la caracterul plângerii împotriva încheierii de reexaminare a înscrierii în cartea funciară care este reglementată neclar în privința modului și limitelor de soluționare de către instanță a respectivei plângeri. Faptul că judecata nu se face în contradictoriu cu emitentul actului, acesta fiind scutit de orice responsabilitate, precum și neclaritatea limitelor de examinare a cererii de înscriere și a înscrierii (actului de înscriere) în cartea funciară, de către autoritatea competentă, dar și de instanța de judecată, aduc atingere art. 52 și art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală.13.Judecătoria Iași – Secția civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, făcând referire la cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 728 din 16 decembrie 2014 și arătând, totodată, că prevederile invocate nu încalcă dispozițiile titlului III din Constituție, deoarece, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să stabilească întinderea creanței asociației de proprietari, aceasta nu poate trece la executarea silită a debitorului doar în virtutea faptului că în cartea funciară a fost înscris privilegiul respectiv. Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 44 din Constituție, din moment ce proprietarul poate exercita în continuare atributele dreptului de proprietate.14.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.15.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reținute prin deciziile Curții Constituționale nr. 516 din 9 octombrie 2014 și nr. 728 din 16 decembrie 2014. Legea nr. 230/2007 a fost adoptată cu procedura necesară legilor organice, iar dispozițiile titlului III și ale art. 126 din Constituție nu au incidență în cauză.16.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, făcând referire la cele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 516 din 9 octombrie 2014, paragraful 22. În plus, arată că o parte din criticile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, în condițiile în care se încearcă o comparare a mai multor texte din acte normative diferite.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, precizările făcute de autorul excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, precum și legea în ansamblul său. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Privilegiul se înscrie în registrul de publicitate imobiliară al judecătoriei, la cererea președintelui asociației de proprietari, pe baza extraselor de pe ultima listă lunară de plată a cotelor de contribuție din care rezultă suma datorată cu titlu de restanță. Privilegiul se radiază la cererea președintelui asociației de proprietari sau a proprietarului, pe baza chitanței ori a altui înscris prin care asociația confirmă plata sumei datorate.“20.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, titlului III – Autoritățile publice, art. 73 alin. (3) lit. m) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general al proprietății și al moștenirii, art. 126 alin. (6) privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative. Sunt încălcate, de asemenea, art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 referitor la protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 privind interzicerea generală a discriminării, din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 7 privind egalitatea în fața legii, art. 8 privind dreptul la satisfacție efectivă și art. 10 privind accesul la un tribunal independent și imparțial din Declarația Universală a Drepturilor Omului.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă – referitor la critica privitoare la încălcarea art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, privind reglementarea prin lege organică a regimului general al proprietății și al moștenirii – că aceasta nu poate fi primită, deoarece, din formula de atestare a legii, rezultă că aceasta a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituție, respectiv ca lege organică.22.Curtea reține că nu pot fi primite criticile privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 7 dinDeclarația Universală a Drepturilor Omului. Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a reținut că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Situația autorului excepției este diferită de aceea a asociației de proprietari, deoarece acesta este debitorul obligației de plată a întreținerii, iar asociația – creditorul acestei obligații. Scutirea de la plata taxei de timbru pentru asociațiile de proprietari, reglementată prin art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, și invocată ca exemplu în motivarea inegalității, reprezintă o facilitate fiscală acordată de legiuitor asociațiilor de proprietari, numai cu privire la acțiunile ce decurg din neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației. Instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu este însă contrară prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece atât obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 744 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragraful 23).23.Referitor la critica privind încălcarea art. 44 din Constituție, precum și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin Decizia nr. 728 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 3 martie 2015, paragrafele 14-17, Curtea a reținut că instituirea, prin dispozițiile art. 51 din Legea nr. 230/2007, a unui privilegiu imobiliar [care, după intrarea în vigoare a Codului civil a fost transformat în ipotecă legală, potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011], reprezintă un mijloc juridic de garantare a creanțelor asociației de proprietari, creanțe izvorâte din sumele datorate cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Textul de lege criticat nu aduce atingere vreuneia dintre prevederile din Legea fundamentală și din celelalte documente internaționale invocate de autorul excepției, întrucât nu face altceva decât să confere asociației o poziție de prioritate față de ceilalți creditori, în ceea ce privește satisfacerea creanței sale (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009). Curtea a observat că ipoteca legală, care, potrivit art. 2.343 din Codul civil, este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligații, subzistă cât timp există obligația pe care o garantează. Ipoteca este supusă publicității imobiliare, iar potrivit art. 2.346 din Codul civil, ipoteca nu este opozabilă terților, decât din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel. Este, astfel, evident scopul urmărit de legiuitor în ceea ce privește reglementarea prin textul de lege criticat [cu modificarea adusă prin art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011] a unei ipoteci legale asupra bunurilor debitorului, respectiv asigurarea poziției de prioritate a creditorului – asociația de proprietari – cât și protejarea intereselor celorlalți creditori, precum și a terților interesați.24.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia, prin textul de lege criticat se aduce atingere art. 44 alin. (2) referitor la dreptului de proprietate al debitorului, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 728 din 16 decembrie 2014, paragraful 16, că aceasta nu poate fi primită. Debitorul poate exercita în continuare atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosința și dispoziția, în acest sens, art. 2.345 din Codul civil prevede că „dreptul de ipotecă se menține asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece“.25.Curtea constată că dispozițiile titlului III – Autoritățile publice din Constituție nu au incidență în cauză.26.În final, Curtea observă că o parte din critici se referă la procedurile reglementate de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, fără ca autorul să identifice articolele criticate; or, Curtea nu se poate substitui acestuia în motivarea excepției. Celelalte critici sunt formulate din perspectiva modului în care Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași – Biroul de cadastru și publicitate imobiliară Iași și-a exercitat atribuțiile atunci când înscris privilegiul imobiliar în cartea funciară, problemă care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor ce judecă fondul cauzei.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Corneliu Căileanu, în Dosarul nr. 23.363/245/2015 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și legea în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 iunie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x