DECIZIA nr. 42 din 4 februarie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) și art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ovidiu Gâlea în Dosarul nr. 832/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.741D/2017.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că nu poate fi reținută critica prin raportare la art. 23 alin. (11) din Constituție, invocând, în acest sens, Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor ca în cauza de față, cu o motivare identică. Instanța de contencios constituțional a reținut, prin decizia menționată, că suspendarea din funcție nu poate fi privită ca o sancțiune impusă magistratului, ci ca o măsură pentru asigurarea imparțialității și independenței sistemului judiciar. În ceea ce privește critica prin raportare la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală apreciază că este neîntemeiată, întrucât nu poate fi primită comparația cu alte categorii de funcționari publici, magistrații reprezentând o categorie aparte. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 26 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 832/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) și art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ovidiu Gâlea într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus suspendarea din funcția de judecător a acestuia, ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 contravin dispozițiilor art. 23 alin. (11) din Constituție, deoarece atât timp cât simpla soluție de trimitere în judecată a unei persoane are repercusiuni pe plan profesional, prezumția de nevinovăție a persoanei este lipsită de efecte. Or, aceasta presupune chiar lipsa oricăror măsuri de natură punitivă sau care să determine persoana să resimtă consecințele unor fapte cu privire la care nu i s-a stabilit vinovăția, dincolo de orice dubiu rezonabil. Chiar și presupunând că prezumția de nevinovăție ar fi un drept susceptibil de limitări, se impune ca acestea să respecte exigențele art. 53 alin. (2) din Constituție. Or, raportat la textul art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, limitarea nu este proporțională cu scopul vizat și are consecințe vădit discriminatorii. Se mai arată că din faptul că un judecător este trimis în judecată nu rezultă, invariabil, lipsa de imparțialitate a acestuia. O asemenea analiză se impune a se efectua în concret, nu în abstract. Totodată, se arată că suspendarea din funcția de judecător dispusă pentru o anumită perioadă, care se prelungește pentru câțiva ani, afectează sistemul judiciar, având în vedere că există un deficit de judecători, iar posturile judecătorilor suspendați din funcție nu pot fi ocupate, potrivit legii, pe perioada suspendării. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 774 din 10 noiembrie 2015, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 sunt constituționale numai în măsura în care permit atacarea separată a hotărârii prin care se dispune suspendarea din funcție a magistratului, până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare.  … 6.Cu privire la art. 62 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, potrivit căruia, pe perioada suspendării din funcția de judecător, acestuia nu i se cuvin drepturile salariale, iar perioada respectivă nu constituie vechime în magistratură, autorul excepției arată că acestea contravin art. 16 alin. (1) și art. 23 alin. (11) din Constituție. Referitor la încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituție susține că, dacă simpla suspendare din funcție a judecătorului are valențe punitive, fiind disproporționate în raport cu scopul vizat, lipsa de remunerare și neluarea în considerare ca vechime în muncă a perioadei pentru care operează suspendarea sunt în mod evident și flagrant disproporționate. Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție susține că prin lipsa unei remunerații pe perioada suspendării din funcția de judecător se creează o diferență de tratament a magistraților, prin raportare la situația altor categorii de funcționari publici, respectiv a polițiștilor, în cazul cărora, în ipoteza punerii în mișcare a acțiunii penale, se ia măsura punerii la dispoziție, interval în care beneficiază de drepturile bănești prevăzute de legislația privind salarizarea polițiștilor aflați în această situație și de drepturile stabilite în Statutul polițiștilor.  … 7.Cu privire la art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 se susține că încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție deoarece nu reglementează, printre cazurile de încetare a suspendării din funcție, și ipoteza în care judecata ia sfârșit prin restituirea cauzei la parchet, dispusă de judecătorul de cameră preliminară, această carență fiind rezultatul unui vid de reglementare, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală. Autorul excepției arată că, prin Hotărârea nr. 1.219 din 6 noiembrie 2014, Consiliul Superior al Magistraturii a statuat că, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară dispune, prin încheiere definitivă, restituirea cauzei la parchet, secția competentă din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii va adopta o hotărâre prin care va constata că temeiul care a fundamentat suspendarea nu mai subzistă, va constata încetarea suspendării și, pe cale de consecință, va dispune repunerea în situația anterioară a magistratului. Însă, în pofida faptului că această hotărâre pare a rezolva problema în speță, atât timp cât legea nu prevede expres această posibilitate, justițiabilul nu are nicio garanție a constanței acestei opinii a Consiliului Superior al Magistraturii.  … 8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.  … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că este de competența legiuitorului să aprecieze situațiile care pun în pericol prestigiul și independența justiției, considerându-se că trimiterea în judecată este un incident procedural suficient de serios care creează suspiciuni în ceea ce privește probitatea magistratului și posibilitatea acestuia de a continua activitatea. Astfel, însăși rămânerea în funcție a unui magistrat trimis în judecată ar putea să afecteze principiile unei justiții independente consacrate de dispozițiile constituționale, atât timp cât împărțirea dreptății se face de o persoană care este ea însăși supusă cercetării judecătorești pentru o faptă penală. Precizează că acest tip de suspendare are un scop preventiv, este temporară și nu are caracter punitiv. … 11.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, arătând că se aplică tuturor destinatarilor normei criticate, fără privilegii și fără discriminări. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.  … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) și art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care, la data ridicării excepției, aveau următorul conținut normativ:– Art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3): (1)Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri:a)când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni; (…) … (3)În perioada suspendării din funcție, judecătorului și procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în magistratură.; … – Art. 63 alin. (2): „(2) Dacă se dispune clasarea, achitarea sau încetarea procesului penal față de judecător ori procuror, suspendarea din funcție încetează, iar acesta este repus în situația anterioară, i se plătesc drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcție și i se recunoaște vechimea în magistratură pentru această perioadă.“  …  … 15.Prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, prevederile de lege criticate au fost modificate, dar Curtea va avea de analizat dispozițiile de lege cu care a fost sesizată în forma pe care o aveau la data ridicării excepției, în considerarea celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011. … 16.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 care consacră principiul egalității în fața legii, art. 23 alin. (11) care instituie prezumția de nevinovăție și art. 53 alin. (2) privind condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiect al excepției de neconstituționalitate, prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 24 iulie 2017, paragraful 19, Curtea a constatat că prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 nu aduc atingere prezumției de nevinovăție consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituție, făcând în acest sens referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în Cauza Țehanciuc împotriva României, prin Decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie 2011, paragraful 17, instanța europeană a reținut că „prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este relevantă nu numai în acțiunea penală, dar și în alte cauze în care instanțele naționale nu au trebuit să stabilească problema vinovăției, scopul său esențial fiind să prevină orice autoritate națională să reflecte opinia că reclamantul este vinovat înainte ca acesta să fie găsit vinovat conform legii“. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că cererea reclamantului privind încălcarea dreptului său la prezumția la nevinovăție din cauza suspendării din funcție în momentul trimiterii în judecată este în mod vădit nefondată și trebuie respinsă, deoarece suspendarea sa era obligatorie și automată conform Legii nr. 188/1999 și nimic din această lege nu arată că scopul măsurii de suspendare ar fi unul punitiv, ci mai degrabă de precauție și provizoriu, în măsura în care privește apărarea interesului public prin suspendarea din funcție a unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni de serviciu, și, astfel, de prevenire a altor posibile acte similare sau consecințe ale unor asemenea acte (paragraful 19). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reținut că, și în absența unui scop punitiv, trebuie evaluat impactul acestei măsuri asupra drepturilor individuale apărate la art. 6 paragraful 2 din Convenție și, în mod special, trebuie să se țină seama de garanțiile prevăzute de lege în acest sens, menționând că dispozițiile relevante din Legea nr. 188/1999 prevăd că, la terminarea procesului, persoana este repusă în funcție dacă nu a fost găsită vinovată, cu plata retroactivă a salariului (paragraful 20). … 18.Totodată, prin Decizia nr. 1.556 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 6 februarie 2012, Curtea a reținut că „împrejurarea că nici secțiile Consiliului Superior al Magistraturii și nici Plenul acestuia nu analizează natura și gravitatea acuzării în materie penală, fapta concretă pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, forma de vinovăție, faptul dacă are sau nu legătură cu activitatea exercitată de magistrat și urmările produse, ci doar constată dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva magistratului prin ordonanță sau rechizitoriu, decurge din lege, iar o astfel de soluție legislativă este justificată de activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor, nefiind permis ca un judecător sau procuror împotriva căruia s-a început acțiunea penală să își mai poată îndeplini aceste activități“. … 19.Tot astfel, pornind de la cele statuate prin Decizia nr. 1.553 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 7 februarie 2012, referitoare la prevederile din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici potrivit cărora raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public a fost trimis în judecată pentru săvârșirea anumitor infracțiuni, prin Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, mai sus citată, paragraful 18, Curtea a reținut, mutatis mutandis, că sancțiunea administrativă a suspendării funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. Or, ținând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema nerespectării prezumției de nevinovăție, care va trebui însă respectată pe tot parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.  … 20.Curtea constată că măsura suspendării din funcție a judecătorilor și procurorilor se impune cu atât mai mult cu cât vizează apărarea prestigiului justiției și încrederea pe care justițiabilii trebuie să o aibă în probitatea morală a profesioniștilor chemați să îndeplinească actul jurisdicțional și, implicit, în corectitudinea soluțiilor pronunțate. Aceasta nu aduce atingere însă prezumției de nevinovăție ce protejează persoana vizată de o asemenea măsură și care se menține până la pronunțarea hotărârii definitive în cauză. … 21.Cât privește invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 sunt constituționale numai în măsura în care permit atacarea separată a hotărârii prin care se dispune suspendarea din funcție a magistratului, până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, paragraful 20, că nu se poate reține existența unor similitudini cu situația din acea cauză, care se regăsește și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate de față, deoarece, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii privind drepturile și cariera judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație la Înalta Curte de Casație și Justiție. Or, prezenta excepție a fost invocată în cadrul unei cauze de contencios având ca obiect soluționarea contestației împotriva unor hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a constatat suspendarea din funcția de judecător, ca urmare a trimiterii în judecată. … 22.Cu privire la art. 62 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, potrivit căruia pe perioada suspendării din funcția de judecător, acestuia nu i se cuvin drepturile salariale, iar perioada respectivă nu constituie vechime în magistratură, Curtea s-a mai pronunțat prin aceeași Decizie nr. 242 din 6 aprilie 2017, paragrafele 21-22, prin prisma criticii în sensul că s-ar crea o diferență de tratament aplicat magistraților față de alte categorii de funcționari publici, de exemplu, polițiștii. Curtea a constatat că nu poate fi primită comparația făcută de autorii excepției, întrucât cele două categorii profesionale au statute diferite.  … 23.Curtea observă că diferența dintre statutele celor două categorii profesionale menționate provine din caracterul specific al actului jurisdicțional la realizarea căruia contribuie deopotrivă judecătorii și procurorii, înfăptuirea justiției fiind o activitate care presupune cu necesitate o conduită morală și profesională ireproșabilă, a cărei exercitare este incompatibilă cu orice suspiciune legată de imparțialitatea absolută a celor care o îndeplinesc, ceea ce diferențiază această activitate de orice altă profesie. De altfel, chiar în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018, art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevede un remediu esențial în ipoteza scoaterii de sub urmărire penală, încetării urmăririi penale, achitării sau încetării procesului penal față de judecător sau procuror, când acesta este repus în situația anterioară, i se plătesc drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcție și i se recunoaște vechimea în magistratură pentru această perioadă. … 24.Referitor la prevederile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, prin Decizia nr. 242 din 6 aprilie 2017, Curtea a examinat o critică identică, formulată într-o cauză având aceleași coordonate procesuale ca și speța de față, critică potrivit căreia acestea ar contraveni dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece nu reglementează, printre cazurile de încetare a suspendării din funcție, și ipoteza în care judecata ia sfârșit prin restituirea cauzei la parchet, dispusă de judecătorul de cameră preliminară. Curtea a reținut că excepția având acest obiect este inadmisibilă, întrucât litigiul în cadrul căruia a fost invocată viza soluționarea contestației formulate de contestatorii din acea cauză împotriva unor hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-au respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de aceștia împotriva hotărârilor Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus suspendarea din funcția de judecător, ca urmare a trimiterii în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni cu intenție. Curtea a constatat, așadar, că obiectul litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl constituia soluționarea cauzei de contencios administrativ privind legalitatea hotărârilor de suspendare din funcție a judecătorilor. Așadar, Curtea a constatat că dispozițiile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 referitoare la cazurile de încetare a suspendării nu au efecte asupra cauzei de contencios administrativ care are ca obiect legalitatea hotărârii de suspendare din funcție. În concluzie, din moment ce, în speță, nu s-a pus în discuție nicio hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii privind respingerea cererii de încetare a suspendării din funcție (consecință a încheierii definitive a judecătorului de cameră preliminară prin care a dispus restituirea cauzei la parchet), ci litigiul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate viza hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus măsura suspendării din funcție, Curtea a constatat că dispozițiile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 nu au legătură cu cauza în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate. … 25.Aceeași soluție se impune și în cauza de față cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, care a fost ridicată în cursul soluționării contestației împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a dispus suspendarea din funcția de judecător a autorului excepției, ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunii de fals în declarații.  … 26.În plus, Curtea observă că se critică o omisiune de reglementare, anume lipsa ipotezei restituirii cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale dintre cele care atrag încetarea suspendării din funcție, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale. De altfel, prin art. I pct. 113 din Legea nr. 242/2018, art. 63 alin. (2) din Lega nr. 303/2004 a fost completat, fiind reglementată și această situație. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ovidiu Gâlea în Dosarul nr. 832/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile art. 62 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește