DECIZIA nr. 417 din 17 iunie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1035 din 29 octombrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 346 16/06/2020
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 8 14/01/2020
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 461
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 461
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 431
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 324 30/05/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 474 20/09/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 413 22/09/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea și Silvia Bănică în Dosarul nr. 9.013/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 568D/2018. 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Corina Popescu, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. De asemenea, se prezintă, pentru Societatea Bucur Obor – S.A. din București, domnul avocat Călin Dobre, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Magistratul-asistent învederează Curții Constituționale că partea Societatea Bucur Obor – S.A. din București a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care susține, cu titlu prealabil, că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, atât din perspectiva condiției impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu cauza a textului de lege supus controlului de constituționalitate, cât și sub aspectul respectării competenței exclusive a instanței judecătorești în ceea ce privește soluționarea fondului litigiului. În continuare, argumentează neconstituționalitatea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă prin prisma art. 1 alin. (3) și (5) și art. 126 alin. (1) din Constituție, arătând, în esență, că este afectat principiul securității juridice, în măsura în care textul de lege criticat se interpretează în sensul că nu se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive care încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor unei alte hotărâri judecătorești definitive. 5.Reprezentatul părții Societatea Bucur Obor – S.A. din București solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că revizuirea este o cale extraordinară de atac, pentru care legiuitorul a impus o serie de condiții stricte, printre care aceea ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost analizată de către prima instanță, condiție care nu este în dezacord cu niciuna dintre dispozițiile constituționale invocate. Arată că principiul securității juridice este încălcat, ca urmare a nesocotirii autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, atunci când există o contrarietate de dispozitive, iar nu atunci când contrarietatea ar viza anumite considerente dintr-o altă hotărâre a unei alte instanțe, cu privire la care nu există o identitate de părți, obiect și cauză, dar despre care una dintre părți apreciază că s-ar aplica și într-o altă cauză.6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile de lege criticate sunt conforme dispozițiilor constituționale invocate de autorii acesteia. Menționează că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra textului de lege supus controlului de constituționalitate în cauza de față, constatând constituționalitatea acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Decizia civilă nr. 510 din 14 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.013/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea și Silvia Bănică într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulate într-un proces referitor la constatarea nulității absolute a unei hotărâri a Adunării generale a acționarilor Societății Bucur Obor – S.A. din București. 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă urmărește protejarea autorității de lucru judecat, iar în actuala reglementare legiuitorul a recunoscut expres, prin art. 430 din Codul de procedură civilă, autoritatea de lucru judecat atât a dispozitivului hotărârii, cât și a considerentelor pe care se sprijină acesta, inclusiv a celor prin care se rezolvă o chestiune litigioasă. Se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care se interpretează că revizuirea ar fi admisibilă doar în cazul încălcării autorității de lucru judecat a dispozitivului hotărârii primei instanțe, iar nu și a considerentelor hotărârii primei instanțe prin care se rezolvă o chestiune litigioasă. Totodată, se susține că textul criticat ar fi neconstituțional în măsura în care se interpretează în sensul că revizuirea întemeiată pe aceste dispoziții legale ar fi admisibilă doar dacă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri nu a fost invocată deloc în fața celei de-a doua instanțe sau, dacă a fost invocată, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia și că ar fi inadmisibilă atunci când autoritatea de lucru judecat a fost invocată și a fost respinsă de instanță. În opinia autorilor excepției, s-ar aduce astfel o gravă atingere ordinii de drept și securității raporturilor juridice deja stabilite definitiv între părți prin rezolvarea unor chestiuni litigioase care au intrat sub efectul puterii de lucru judecat și, totodată, ar echivala cu o împiedicare a realizării actului de justiție prin intermediul instanțelor de judecată, care sunt chemate să analizeze respectarea sau nerespectarea principiului autorității de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești, atât în privința dispozitivului, cât și în privința considerentelor. Se mai arată că revizuirea a fost instituită ca remediu procesual tocmai pentru a se asigura evitarea oricărei erori judiciare care ar putea duce la încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, indiferent de modul în care s-ar ajunge la această încălcare: fie nepronunțarea, fie pronunțarea greșită de către instanță asupra autorității de lucru judecat invocate. Or, de vreme ce legiuitorul a prevăzut posibilitatea revizuirii hotărârii care încalcă autoritatea de lucru judecat, în lipsa oricărei prevederi contrare, este evident că admisibilitatea revizuirii hotărârii nu vizează doar situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, ci și situația în care instanța s-a pronunțat asupra acesteia, fiind obligatoriu a se verifica dacă soluția reprezintă sau nu o gravă eroare de judecată, pentru a preîntâmpina ca hotărârea pronunțată să dobândească nelegal autoritate de lucru judecat.9.Curtea de Apel București – Secția a VI-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând, în esență, că, potrivit art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de revizuire poate doar anula cea din urmă hotărâre, spre deosebire de celelalte cazuri de revizuire în care poate schimba în tot sau în parte hotărârea. Prin urmare, legiuitorul a avut în vedere efectul extinctiv al autorității de lucru judecat, iar nu efectul pozitiv, dorit de revizuenți. Totodată, arată că, spre deosebire de apel și recurs, revizuirea este o cale de atac de retractare, prin care nu se poate tinde la efectuarea unui nou control judiciar în cauză, ci doar la reanalizarea cauzei din perspectiva unor elemente ce nu au fost avute în vedere de către judecător. Or, interpretarea dorită de revizuenți ar presupune ca prin revizuire să se realizeze un control al modului de soluționare a excepției autorității de lucru judecat de către instanța a cărei hotărâre este atacată, ceea ce este incompatibil cu natura acestei căi de atac. Odată ce printr-o hotărâre definitivă se soluționează, în tot sau în parte, chiar și o excepție procesuală sau un alt incident, această soluție se bucură de autoritate de lucru judecat conform art. 430 alin. (1) din Codul de procedură civilă și nu mai poate fi pusă în discuție în fața unei alte instanțe. Prin urmare, pentru a fi incident cazul de revizuire invocat, este necesar ca excepția să nu fi fost invocată în fața primei instanțe ori, dacă a fost, să nu fi fost analizată de aceasta. 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât în cauză se pune în discuție interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituționalitate, excedând competenței Curții Constituționale.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților părților, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“.15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind caracterul de stat de drept al statului român și principiul legalității și ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unor critici similare, în acest sens putând fi menționate Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020 (paragrafele 17 și 18), sau Decizia nr. 346 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 19 noiembrie 2020 (paragrafele 16 și 17). Astfel, referitor la criticile de neconstituționalitate privitoare la imposibilitatea de a utiliza calea de atac a revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă atunci când nerespectarea autorității de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile definitive potrivnice, Curtea a observat că art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. 17.Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia – ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă – se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. 18.Curtea a mai reținut că art. 461 alin. (2) din același cod reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluția pronunțată de instanță în cazul încuviințării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri și, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare.19.În ceea ce privește considerentele prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (așa-numitele considerente decizorii), Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată prin deciziile menționate și considerentele pe care aceasta se sprijină își mențin valabilitatea și în cauza de față.21.Sub aspectul susținerii referitoare la admisibilitatea revizuirii hotărârii în situația în care în cauză a fost deja ridicată excepția autorității de lucru judecat, iar instanța s-a pronunțat asupra acesteia, dar a respins-o, Curtea apreciază că aceasta nu se poate constitui într-o critică de neconstituționalitate, ci reprezintă o problemă de aplicare a legii la cauză, revenind instanței învestite cu judecarea acesteia să verifice dacă o astfel de soluție reprezintă sau nu o gravă eroare de judecată, așa cum afirmă autoarele excepției.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea și Silvia Bănică în Dosarul nr. 9.013/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și constată că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x