DECIZIA nr. 416 din 11 iulie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. (1) și ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Dumitru-Daniel Șerban în Dosarul nr. 24.239/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.161D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. 422 din 29 septembrie 2022, prin care Curtea Constituțională a răspuns unor critici identice, formulate de același autor. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 24 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 24.239/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. (1) și ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Dumitru-Daniel Șerban într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de acesta împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea privind anularea raportului întocmit de comisia de disciplină din cadrul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, raport vizând o sesizare formulată în temeiul Legii nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care exceptează de la controlul judecătoresc rapoartele comisiilor de disciplină prin care s-au respins cererile de suspendare/recuzare a membrilor comisiilor respective. Astfel, arată că Legea nr. 188/1999 stabilește, in terminis, că încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora. Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare și propunerea sancțiunii disciplinare aplicabile funcționarilor publici se constituie comisii de disciplină. În dezvoltarea Legii nr. 188/1999, Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină atribuie comisiei de disciplină competența de a cerceta faptele reclamate ca abateri disciplinare de către persoanele care se consideră vătămate și de a emite un raport asupra acestora, prin care să propună fie sancționarea disciplinară a funcționarului vinovat, fie clasarea sesizării. Însă, deși există posibilitatea atacării în justiție a măsurii sancționării, o asemenea posibilitate nu este recunoscută de către instanțele judecătorești în ceea ce privește raportul cu propunerea de clasare, indiferent dacă acesta este flagrant nelegal sau nefondat. Se invocă, în acest sens, două hotărâri judecătorești. … 6.Se arată, în esență, că există un precedent judiciar în sensul imposibilității contestării rapoartelor comisiilor de disciplină de respingere a cererilor de suspendare (recuzare) a membrilor respectivelor comisii, cereri echivalente celor de recuzare a judecătorilor. În acest sens, se menționează că pot fi atacate în justiție soluțiile asupra cererilor de recuzare a judecătorilor, însă nu și soluțiile asupra cererilor de suspendare (recuzare) a membrilor comisiilor de disciplină, pe care nu îi poate îndepărta nimeni din cadrul comisiilor, ei având, în aparență, un statut superior magistraților. În acest context, se invocă Decizia nr. 836 din 14 decembrie 2017, paragraful 20, Decizia nr. 166 din 16 martie 2017, paragraful 16, și Decizia nr. 754 din 31 octombrie 2006, prin care Curtea Constituțională a statuat că cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății. … 7.Se afirmă că cererea de suspendare-recuzare a membrilor comisiei de disciplină a fost respinsă prin Raportul nr. 156 din 28 iunie 2018, a cărui anulare a solicitat-o în instanță, care a considerat că nu pot fi atacate în justiție aceste rapoarte, respingând cererea ca inadmisibilă. Însă trebuia să fie recunoscut dreptul de a supune controlului unei instanțe de judecată, în cadrul unui proces echitabil, legalitatea și temeinicia raportului de respingere a cererii de suspendare-recuzare, vădit aberant și nelegal. În acest context, se menționează că Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 prevede expres că suspendarea mandatului membrului comisiei de disciplină poate fi solicitată de orice persoană care sesizează existența uneia dintre situațiile enumerate. … 8.Se mai susține că Legea nr. 188/1999 trebuie să admită rolul de filtru al instanțelor judecătorești și în ceea ce privește rapoartele comisiei de disciplină, dacă aceste propuneri au la bază derapaje grave ale comisiei, pentru a remedia abuzurile acesteia, cu posibilitatea instanței de a dispune refacerea cercetării disciplinare. Altminteri, dacă nu ar exista nicio posibilitate de a ataca rapoartele, ar însemna că se pot respinge aceste cereri în mod discreționar și cu orice fel de motivare sau chiar fără a motiva. Dacă au certitudinea că nu le sunt controlate de nimeni rapoartele, membrii comisiei sunt, indirect, îndemnați să emită asemenea rapoarte, prin care să se protejeze între ei. Astfel, membrii comisiei nici nu vor putea fi trași vreodată la răspundere pentru emiterea cu rea-credință sau gravă neglijență, beneficiind astfel de impunitate și devenind superiori chiar magistraților, din această perspectivă. In extremis, se ajunge ca membrii comisiilor să aibă libertate deplină și nelimitată de a examina sau nu orice cerere de suspendare-recuzare și de a scrie orice în rapoartele lor. Exercitarea pur discreționară a atribuțiilor generează, la rândul ei, abuzuri. De asemenea, așa cum titularul sesizării disciplinare poate ataca la instanța judecătorească un act de sancționare (nu numai funcționarul sancționat putând ataca acest act), cu atât mai mult același titular al sesizării ar trebui să poată ataca și raportul de respingere a cererii de suspendare-recuzare. Totodată, refuzul comisiei de disciplină, disimulat într-un raport de respingere, trebuie să poată fi atacat la instanța de contencios administrativ, așa cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în caz contrar fiind afectat principiul statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție, sens în care se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 582 din 20 iulie 2016 și nr. 80 din 16 februarie 2014, precum și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994. … 9.Se menționează, în esență, că atitudinea discreționară a comisiei de disciplină nu întrunește nici exigențele art. 21 alin. (3) din Constituție și nici pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind evidente lipsa de imparțialitate și conflictul de interese în care s-au aflat membrii acesteia ce trebuiau suspendați-recuzați, sens în care se invocă Hotărârea din 24 mai 2005, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Buzescu împotriva României. … 10.Se apreciază, în esență, că interpretând legea în sensul că rapoartele emise de comisiile de disciplină nu pot fi deferite justiției, prima instanță – Tribunalul București – a încălcat dreptul la un proces echitabil, sens în care se invocă deciziile nr. 650 din 10 iunie 2008, nr. 523 din 9 octombrie 2014, nr. 298 din 1 martie 2011, nr. 831 din 14 decembrie 2017, nr. 381 din 31 mai 2018, nr. 397 din 3 iulie 2014 și nr. 643 din 1 noiembrie 2016, prin care Curtea Constituțională, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că, indiferent dacă sesizările disciplinare sunt admise sau respinse (de exemplu, în cazul medicilor, notarilor, executorilor judecătorești, magistraților), există o cale de atac fie la un organ disciplinar superior (în cazul medicilor), fie la o instanță judecătorească. Interpretarea instanțelor române în sensul că rapoartele comisiilor de disciplină nu pot fi cenzurate reprezintă o barieră care împiedică justițiabilul să obțină soluționarea pe fond a cauzei sale, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil, drept care trebuie să fie efectiv, sens în care se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. … 11.Se susține, în esență, că sunt încălcate și dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție, care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative, din moment ce raportul de respingere a cererii de suspendare-recuzare a membrilor comisiei de disciplină este un act definitiv (nu necesită aprobare) și produce efecte juridice vătămătoare, fiind vădit nelegal. … 12.În final, se menționează că, dintr-o jurisprudență constantă a instanțelor de la Luxemburg rezultă că administrația trebuie, în prezența unui incident incompatibil cu ordinea și cu liniștea serviciului, să intervină cu toată energia necesară și să răspundă cu rapiditatea și cu solicitudinea impuse de împrejurările din speță pentru stabilirea faptelor și pentru adoptarea, în cunoștință de cauză, a măsurilor adecvate. Revine instituției în cauză sarcina de a adopta măsurile adecvate, în special procedând la o anchetă pentru a stabili faptele aflate la originea plângerii, în colaborare cu autorul acesteia (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 21 aprilie 1993, Tallarico/Parlamentul European, T-5/92, punctul 31, sau Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 5 decembrie 2000, Campogrande/Comisia, T-136/98, punctul 42). … 13.Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textele criticate corespund cerințelor impuse de Legea fundamentală, ele neaducând limitări drepturilor consacrate la nivel constituțional, din perspectiva accesului la justiție și a exercitării controlului jurisdicțional al actelor administrative. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 76 alin. (1) și ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu următoarea redactare:– Art. 76 alin. (1): „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanței judecătorești, în condițiile legii, împotriva autorității sau instituției publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.“; … – Art. 80: „Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.“ …  … 18.Curtea reține că, în prezent, dispoziții din Legea nr. 188/1999 au fost abrogate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, însă soluțiile legislative criticate ale art. 76 alin. (1) și ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 se regăsesc, într-o redactare identică, în art. 491 (Răspunderea în solidar cu autoritatea sau cu instituția publică) alin. (1), respectiv în art. 495 (Căi de atac) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Ca atare, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate din Legea nr. 188/1999 își produc în continuare efectele juridice în cauză, astfel că acestea constituie obiect al excepției de neconstituționalitate. … 19.În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative. De asemenea, se invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege supuse controlului de constituționalitate fac parte din capitolul VIII: Sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici din Legea nr. 188/1999 și instituie accesul la justiție al oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim împotriva autorității ori instituției publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv ori la un interes legitim [art. 76 alin. (1)] și accesul la justiție al funcționarului public nemulțumit de sancțiunea aplicată (art. 80). … 21.De asemenea, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate critică aceste dispoziții, în măsura în care exceptează de la controlul judecătoresc rapoartele comisiilor de disciplină prin care s-au respins cererile de suspendare/recuzare a membrilor comisiilor respective. În cauză, cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea raportului comisiei de disciplină din cadrul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor prin care s-au respins cererile de suspendare/ – recuzare a membrilor respectivei comisii, întemeiată pe prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care reglementează controlul judecătoresc al actelor administrative, a fost respinsă de instanța de fond ca inadmisibilă. … 22.Analizând susținerile autorului excepției, Curtea reține că, în realitate, acesta este nemulțumit de calificarea dată de prima instanță judecătorească raportului întocmit de o comisie de disciplină din cadrul unei instituții publice, și anume de faptul că acest act nu a fost considerat un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, care ar putea fi supus cenzurii instanțelor de contencios administrativ. … 23.Prin urmare, Curtea constată că analiza admisibilității cererilor de anulare a rapoartelor comisiilor de disciplină privind cererile de suspendare/recuzare a membrilor comisiilor de disciplină privind abaterile disciplinare săvârșite de funcționarii publici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești, principiile specifice materiei contenciosului administrativ fiind în sensul asigurării accesului la instanță în beneficiul persoanei vătămate de un act administrativ, astfel cum este definită aceasta la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. … 24.Astfel, interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale – se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995 a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, – în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). … 25.Ca atare, problema de drept invocată de autorul excepției și dedusă spre soluționare Curții Constituționale este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a legii la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. (1) și ale art. 80 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 26.În final, Curtea observă că în același sens s-a pronunțat prin Decizia nr. 422 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1270 din 29 decembrie 2022. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 alin. (1) și ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Dumitru-Daniel Șerban în Dosarul nr. 24.239/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește