DECIZIA nr. 415 din 26 iunie 2019

1.Pe rol se află soluționarea sesizării referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 3 și art. I pct. 16 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, formulată de un număr de 82 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România. … 2.Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, art. 11 alin. (1) lit. A.a) și al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.447 din 2 mai 2019 și constituie obiectul Dosarului nr. 1.176A/2019. … 3.În motivarea obiecției de neconstituționalitate sunt prezentate, mai întâi, dispozițiile Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator constatate ca fiind neconstituționale prin deciziile Curții Constituționale nr. 266 din 7 mai 2014 și nr. 560 din 18 septembrie 2018, precum și considerentele care au fundamentat neconstituționalitatea acestora. În continuare, autorii sesizării invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 alin. (6) și (9), precum și ale art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006 în redactarea dată prin Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în raport cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție. Se susține că aceste prevederi contravin celor reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 266 din 7 mai 2014. … 4.Astfel, art. 2 alin. (6) din Legea nr. 192/2006 instituie o obligație a judecătorului, procurorului, notarului public, avocatului, executorului judecătoresc și a consilierului juridic de a recomanda părții pe care o reprezintă soluționarea amiabilă a litigiului/conflictului prin procedura medierii, ceea ce contravine caracterului facultativ al acesteia, chiar dacă nu s-a prevăzut o sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații. Art. 2 alin. (9) din Legea nr. 192/2006 face referire la proceduri obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege, ceea ce contravine caracterului facultativ al procedurii de mediere și poate conduce la interpretări neunitare. Art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006 obligă atât reclamantul să depună, odată cu cererea de chemare în judecată, dovada că s-a încercat soluționarea conflictului prin mediere, cât și instanța să solicite părților depunerea de probe în acest sens, cel târziu până la primul termen de judecată, ceea ce contravine caracterului facultativ al procedurii de mediere, chiar dacă nu s-a prevăzut o sancțiune pentru neîndeplinirea acestei obligații. … 5.Se arată că, prin încălcarea efectelor erga omnes ale deciziei de constatare a neconstituționalității, legiuitorul procedează în mod contrar comportamentului constituțional loial de care acesta trebuie să dea dovadă față de instanța constituțională și față de jurisprudența acesteia. Prin adoptarea unei soluții legislative similare cu cea constatată, în precedent, ca fiind contrară dispozițiilor art. 1 alin. (5) și art. 21 din Constituție, legiuitorul acționează ultra vires, încălcând obligația constituțională rezultată din art. 147 alin. (4) din Constituție. … 6.Pentru aceste motive, se solicită Curții Constituționale admiterea sesizării și declararea art. I pct. 3 și a art. I pct. 16 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator ca fiind neconstituționale. … 7.În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere. … 8.Președintele Camerei Deputaților a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 2/4.817 din 12 iunie 2019, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 4.843 din 12 iunie 2019, prin care apreciază că sesizarea de neconstituționalitate nu este întemeiată. … 9.Astfel, în ceea ce privește obiecția referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, se arată că principiul legalității impune obligația ca normele adoptate să fie precise, clare și previzibile, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. Astfel fiind, se apreciază că susținerea autorului sesizării nu poate fi acceptată, întrucât limbajul juridic folosit de legiuitor este clar, predictibil și neechivoc, din conținutul acestuia lipsind pasajele obscure sau soluțiile normative contradictorii. … 10.În ceea ce privește obiecția referitoare la art. 21 din Constituție, se precizează că articolul menționat prevede lărgirea garanțiilor constituționale și instituționale ale drepturilor și libertăților fundamentale, obiectiv determinat de evoluția democrației constituționale, de necesitatea corelării dispozițiilor Legii fundamentale privitoare la drepturile și libertățile fundamentale cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, mai ales, cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie. Prin generalitatea formulării sale, art. 21 din Constituție permite accesul la justiție al oricărei persoane fizice (cetățean, străin, apatrid) sau juridice, pentru apărarea oricărui drept, libertăți și a oricărui interes legitim, în mod concret și efectiv, în sensul ca justițiabilul să beneficieze de posibilitatea clară și concretă de a contesta un act care aduce o atingere drepturilor sale, și fără ca vreo lege să poată îngrădi acest drept. Aceasta nu înseamnă însă că accesul liber la justiție este un drept absolut, ci, așa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe decizii (de exemplu: Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1975 Ashingdane împotriva Regatului Unit, 1985), că dreptul de acces la justiție poate face obiectul unor limitări. Aceste limitări sunt implicit permise, deoarece dreptul de acces la justiție necesită, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statelor, care poate să varieze în timp și spațiu, în funcție de nevoile și resursele de care dispune comunitatea. Gradul de acces permis de legislația națională trebuie să fie însă suficient pentru a asigura accesul individual la instanță, în lumina principiului supremației dreptului într-o societate democratică, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 894 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 24 ianuarie 2007. … 11.În jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a reținut că „în sensul principiului constituțional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiție, se înscrie și posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.“ Ca urmare, existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea până la urmă să nege acest drept al persoanei, încalcă, în mod flagrant, prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție.Art. 21 din Constituție a fost modificat, ca urmare a revizuirii Constituției, în sensul adăugării alin. (4), potrivit căruia „jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite“. Cu privire la aplicarea acestui text constituțional, Curtea Constituțională a făcut distincție între „jurisdicții speciale administrative“ (sintagma consacrată de textul constituțional) și procedura administrativă prealabilă, arătând că „dispoziția constituțională a desființat condiția prealabilă numai pentru procedura administrativă jurisdicțională. Nicio dispoziție constituțională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau ierarhic.“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 220 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 16 iunie 2004, urmată de menținerea liniei jurisprudențiale). Accesul liber la justiție este compatibil cu reglementarea unor proceduri speciale, pentru situații deosebite, cu condiția asigurării posibilității neîngrădite a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitățile prevăzute de lege, precum și a asigurării caracterului efectiv al acestui drept. Prin urmare, se apreciază că modificarea textului, ca urmare a reexaminării legii, s-a făcut în sensul în care Curtea s-a pronunțat, și anume medierea este o procedură facultativă, alternativă și informală, norma instituită fiind una permisivă, și nu este una imperativă. … 12.În ceea ce privește efectele deciziilor Curții Constituționale, sediul materiei îl constituie dispozițiile art. 147 din Constituție, iar, din cadrul acestui text constituțional, numai alineatul (4) are o aplicabilitate generală, în sensul că acesta își găsește aplicarea în raport cu toate deciziile Curții pronunțate în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Constituție și Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Potrivit acestui alineat, „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor“. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut, în mai multe cazuri, că nu poate fi un legiuitor pozitiv, în speță nefiind încălcate decizii ale Curții și, implicit, nici prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție cu referire la efectele general obligatorii și pentru viitor ale deciziilor Curții Constituționale. … 13.Se conchide că dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt constituționale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5),art. 21, precum și ale art. 147 alin. (4) din Constituția României, republicată. … 14.Președintele Senatului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate. … 15.La dosar a fost atașat „Memoriul cu privire la sesizarea de neconstituționalitate cu privire la Legea de modificare a legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator“, formulat de Uniunea Națională a Barourilor din România și înregistrat la Curtea Constituțională cu nr. 5.256 din 25 iunie 2019, prin care se solicită admiterea sesizării de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1, art. 10,art. 15 și art. 18 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate. … 17.Astfel, autorii sesizării sunt 82 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România, titulari ai dreptului de sesizare a Curții prevăzuți expres de art. 146 lit. a) din Constituție și de art. 15 din Legea nr. 47/1992 fiind un număr de cel puțin 50 de deputați. Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, ale cărei dispoziții sunt criticate în cauză, este adoptată de Parlament, dar nepromulgată, încadrându-se deci în dispozițiile art. 146 lit. a) din Constituție. În calitate de Cameră decizională, Camera Deputaților a adoptat legea în data de 24 aprilie 2019, la aceeași dată a fost depusă la secretarul general al Camerei în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, iar, la data de 6 mai 2019, legea adoptată a fost înaintată, pentru promulgare, Președintelui României. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională în data de 2 mai 2019, cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut în art. 77 alin. (3) din Constituție. Rezultă, așadar, că sesizarea este admisibilă sub toate cele trei aspecte ce privesc legalitatea sesizării. … 18.În ceea ce privește obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională a fost sesizată cu obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 3 și ale art. I pct. 16 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator. Din motivarea sesizării rezultă că sunt criticate, punctual, art. I pct. 3 [cu referire la art. 2 alin. (6) și (9) din Legea nr. 192/2006] și art. I pct. 16 [cu referire la art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, astfel încât asupra acestora urmează a se pronunța Curtea. … 19.Dispozițiile art. I pct. 3 [cu referire la art. 2 alin. (6) și (9) din Legea nr. 192/2006] și art. I pct. 16 [cu referire la art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator au următorul cuprins: + 
Articolul ILegea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: […]3.La articolul 2, după alineatul (5) se introduc șase noi alineate, alin. (6)-(11), cu următorul cuprins: … (6)Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc și consilierul juridic recomandă părților, respectiv părții pe care o reprezintă, soluționarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.(…) (9) Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-și soluționa disputele prin mediere atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.»(…)16.La articolul 61, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alin. (3) și (4), cu următorul cuprins: … (3)În cazurile prevăzute la art. 601, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluționarea conflictului prin mediere, instanța, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât și pârâtului, să depună dovada că au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc.(4)În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluție, potrivit art. 201 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, primul termen de judecată, niciuna dintre părți nu comunică instanței dovada prevăzută la alin. (2), instanța va solicita părților depunerea acesteia până la primul termen de judecată … 20.Dispozițiile constituționale invocate sunt cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității și al supremației Constituției, art. 21 – Accesul liber la justiție și art. 147 alin. (4) potrivit căruia „(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.“ … 21.Examinând criticile autorilor sesizării, Curtea constată, mai întâi, că acestea au ca obiect dispoziții cuprinse în Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, adoptată după reexaminarea de către Parlament pentru punerea în acord cu Decizia nr. 560 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 13 noiembrie 2018. Prin decizia menționată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de 96 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și deputați neafiliați și de Președintele României și a constatat că dispozițiile art. I pct. 6 [cu referire la art. 18 alin. (1^1) din Legea nr. 192/2006], ale art. I pct. 12 [cu referire la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 192/2006] și ale art. I pct. 18 [cu referire la art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt constituționale în raport cu criticile formulate. De asemenea, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de aceiași autori și a constatat că dispozițiile art. I pct. 10 [cu referire la art. 43 alin. (2^1) din Legea nr. 192/2006], ale art. I pct. 16 [cu referire la partea introductivă a alin. (1) al art. 60^1 din Legea nr. 192/2006] și ale art. I pct. 21 [cu referire la art. 76 din Legea nr. 192/2006] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale. … 22.Observând, în continuare, dispozițiile legale criticate, Curtea constată că atât art. I pct. 3 [cu referire la art. 2 alin. (6) și (9) din Legea nr. 192/2006], cât și art. I pct. 16 [cu referire la art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator se regăsesc, într-o redactare identică sub aspectul soluțiilor legislative consacrate, în forma legii asupra căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 560 din 18 septembrie 2018. Singurele diferențe sunt de numerotare a textelor legii, art. I pct. 16 din legea adoptată după reexaminare fiind corespunzător art. I pct. 18 din legea inițială, respectiv de tehnică legislativă, în sensul că sintagma „Codul de procedură civilă“, cuprinsă în art. I pct. 18 [cu referire la art. 61 alin. (4) din Legea nr. 192/2006], a fost înlocuită cu sintagma „Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare“, cuprinsă în art. I pct. 16 [cu referire la art. 61 alin. (4) din Legea nr. 192/2006]. … 23.Curtea mai observă că asupra dispozițiilor art. I pct. 18 [cu referire la art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006] din lege Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 560 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 13 noiembrie 2018, stabilind constituționalitatea acestora. Sub acest aspect, Curtea a reținut că «58. Analizând critica privind art. I pct. 18 [cu referire la art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006] din legea supusă controlului de constituționalitate (…) 59. Curtea observă că cele două texte criticate se aplică numai în ipoteza în care încercarea de soluționare a litigiului prin mediere a avut loc, textul art. 61 alin. (3) precizând expres că se aplică cu o condiție, și anume „dacă o astfel de încercare a avut loc“. În această ipoteză, instanța, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât și pârâtului să depună dovada că au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului. Este evident că, numai în cazul în care vor opta pentru a încerca medierea, părțile vor trebui să aducă dovada că s-a încercat soluționarea conflictului prin mediere. Prin urmare, prin cele două texte de lege criticate nu este contrazis caracterul facultativ al procedurii de mediere, consacrat prin Decizia nr. 266 din 7 mai 2014, și, în consecință, nu sunt încălcate dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție. În concluzie, obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 18 [cu referire la art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator este neîntemeiată.». Textele de lege analizate de Curtea Constituțională și constatate ca fiind constituționale nu au suferit nicio modificare în procedura de reexaminare, fiind preluate identic (mai puțin sintagma referitoare la corecta identificare din punctul de vedere al tehnicii legislative a Codului de procedură civilă), însă la art. I pct. 16 al legii, criticat de autorii prezentei sesizări. Cât privește art. I pct. 3 [cu referire la art. 2 alin. (6) și (9) din Legea nr. 192/2006], criticat, de asemenea, de autorii prezentei sesizări, acesta nu a făcut obiectul Deciziei nr. 560 din 18 septembrie 2018, și nici nu a suferit modificări în procedura de reexaminare a legii. … 24.În aceste condiții, în cauza de față, devin aplicabile cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, care privesc o condiție de admisibilitate referitoare la sfera sa de competență, și anume că, în ipoteza în care critica autorilor obiecției de neconstituționalitate „vizează un text de lege care nu a făcut obiectul reexaminării în sensul art. 147 alin. (2) din Constituție, […] obiecția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, și anume aceea de a se limita la modificările ce au fost aduse legii în procesul de reexaminare. Întrucât obiecția de neconstituționalitate este inadmisibilă, Curtea nu va mai proceda la examinarea criticilor formulate pe fondul reglementării“ (a se vedea și Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din data de 31 mai 2018). … 25.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A. a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 3 [cu referire la art. 2 alin. (6) și (9) din Legea nr. 192/2006] și ale art. I pct. 16 [cu referire la art. 61 alin. (3) și (4) din Legea nr. 192/2006] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, formulată de un număr de 82 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Președintelui Românei și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 iunie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește