DECIZIA nr. 415 din 22 septembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alina Hubert în Dosarul nr. 2.563/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.447D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 2 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.563/1/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alina Hubert într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare exercitate împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin decizia instanței supreme a fost respinsă contestația formulată de autoarea excepției de neconstituționalitate împotriva hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care i-a fost respinsă cererea de eliberare din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că este neconstituțională interpretarea dispozițiilor legale criticate potrivit căreia nu pot fi atacate cu contestație în anulare deciziile pronunțate în ultimă instanță în soluționarea căilor de atac sui generis precum contestația reglementată de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. … 6.Așadar, interpretarea că hotărârea pronunțată în calea de atac prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 nu ar putea fi atacată cu contestație în anulare, în cazul unei erori materiale, conduce la restrângerea nejustificată a dreptului de acces la instanță, a dreptului de a exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, încălcând principiul egalității în fața legii. … 7.Se mai arată că este încălcat dreptul la exercitarea măcar a unei căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești date în soluționarea contestației, contrar art. 129 din Constituție. Deși hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție este pronunțată în soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei Consiliului Superior al Magistraturii, această hotărâre este prima și singura hotărâre judecătorească, deoarece Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, nu este o instanță judecătorească, ci o instanță extrajudiciară, deci nu pronunță hotărâri judecătorești. Fiind prima hotărâre judecătorească pronunțată în cauză, hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție ar trebui să fie susceptibilă măcar de o cale de atac, potrivit art. 129 din Constituție. În temeiul acestor dispoziții constituționale legiuitorul a fost împuternicit să stabilească numărul căilor de atac, termenele și condițiile de exercitare a acestora, instanța competentă etc., dar nu să decidă dacă există sau nu o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești de primă instanță. Ar fi lipsit de orice conținut dreptul constituțional la exercitarea căilor de atac, care ar fi total vidat de substanța sa, dacă s-ar permite legiuitorului să decidă că o hotărâre judecătorească de primă instanță nu poate fi atacată cu nicio cale de atac. Legiuitorul nu poate să suprime absolut orice cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești de primă instanță. În final, se arată că exact acesta a fost raționamentul utilizat de Curtea Constituțională când a declarat neconstituționale două dispoziții din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prin care se suprimă orice cale de atac, și anume în materie contravențională (Decizia nr. 500 din 15 mai 2012), respectiv în materie civilă, pentru procesele și cererile de mică valoare (Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012). … 8.Se mai susține că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la egalitate și nediscriminare, așa cum este prevăzut de art. 16 și 124 din Constituție, interpretate potrivit art. 20 din Constituție și prin prisma art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceasta. Este adevărat că există anumite diferențieri între contestația prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și procesele în materia contenciosului administrativ sau cele în materie disciplinară în dreptul muncii, însă este absolut necesar ca tratamentul juridic aplicabil tuturor justițiabililor să fie egal în ceea ce privește apărarea dreptului la un proces echitabil, prin asigurarea egalității în ceea ce privește căile de atac pe care legiuitorul le-a recunoscut, față de imperativul realizării unui act de justiție temeinic și legal. … 9.Se arată că toate persoanele care desfășoară o activitate de muncă au dreptul la o cale de atac împotriva primei hotărâri judecătorești în materia litigiilor privind activitatea profesională (fie apel, în litigiile de muncă privind salariații, fie recurs, în litigiile de contencios administrativ privind funcționarii publici), în timp ce magistrații, fără nicio justificare temeinică și rațională, nu se bucură de acest drept de a exercita o cale de atac împotriva primei hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, ceea ce este discriminatoriu, deci neconstituțional. … 10.În concluzie, întrucât rațiunea art. 503 alin. (2) pct. 2 și alin. (3) din Codul de procedură civilă este tocmai anularea deciziilor pronunțate în ultimă instanță, care sunt rezultatul unei erori materiale, acest lucru nu înseamnă că nu se aplică și căilor de atac sui generis, precum contestația reglementată de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. … 11.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, în ipoteza în care exclud de la posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare speciale hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță și care nu mai sunt supuse niciunei căi de atac. Aceasta constituie o restrângere nejustificată a dreptului de acces la justiție, cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) și ale art. 24 alin. (1) din Constituție. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; … 2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; … 3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; … 4.instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. … (3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“ … 16.În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că anterior sesizării sale dispozițiile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, în sensul că „Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“ Însă, având în vedere că, potrivit art. 27 din Codul de procedură civilă, „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul“ și că Decizia nr. 1.311 din 28 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal – împotriva căreia autorul excepției de neconstituționalitate a formulat contestație în anulare – a fost pronunțată anterior modificării aduse legii procesual civile și ținând cont de Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea este competentă să analizeze prevederile criticate din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza concretă dedusă judecății. … 17.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.“, precum și ale art. 129 – Folosirea căilor de atac. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în temeiul art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se soluționează contestațiile împotriva hotărârilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor sunt definitive. … 19.În ceea ce privește hotărârile pronunțate în această materie, în jurisprudența sa Curtea a reținut că prin reglementarea unei singure căi de atac – cea a contestației -, fără posibilitatea ca hotărârea instanței judecătorești privind soluționarea contestației formulate împotriva hotărârilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor să mai poată fi atacată, nu se încalcă art. 21 și 24 din Constituție, de vreme ce părțile beneficiază pe tot parcursul judecării contestației de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal de toate garanțiile necesare asigurării unui proces echitabil și dreptului la apărare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 780 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 martie 2017, paragraful 22, și Decizia nr. 310 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 15 octombrie 2018, paragraful 23). … 20.În acest context, având în vedere caracterul definitiv al deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în materia contestației formulate împotriva hotărârilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, Curtea reține că acesteia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială. … 21.O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege; potrivit art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În virtutea acestui mandat, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. … 22.În cazul contestației în anulare speciale, condiția de admisibilitate are în vedere doar obiectul acesteia, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, respectiv poate fi formulată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs. Obiectul contestației în anulare speciale este extins și la hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, prin alin. (3) al art. 503, care prevede că dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 din acest articol se aplică, în mod corespunzător, hotărârilor instanțelor de apel. … 23.Așadar, Curtea a observat în jurisprudența sa că, prin art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă, legiuitorul a reglementat calea de atac extraordinară a contestației în anulare speciale numai pentru hotărârile instanței de recurs și, în condițiile prevăzute la art. 503 alin. (3), și pentru hotărârile instanței de apel, spre deosebire de calea de atac extraordinară a contestației în anulare obișnuite, de drept comun, care are ca obiect hotărârile definitive. Curtea a constatat că această reglementare nu poate contraveni dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, legiuitorul stabilește condițiile de exercitare a căilor de atac (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 673 din 31 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2018). … 24.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 din Constituție, se observă că, referitor la posibilitatea exercitării unei căi de atac, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. … 25.Totodată, invocarea prevederilor art. 21 din Constituție este lipsită de fundament, de vreme ce contestatorul a beneficiat de posibilitatea, valorificată în mod concret, de a se adresa unei instanțe naționale, în speță Înalta Curte de Casație și Justiție. … 26.În același timp, Curtea constată că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, cu referire la deciziile nr. 99 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005, sau nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012). … 27.De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în concordanță cu cea a Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 51 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 24 martie 2010, Decizia nr. 619 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 30 decembrie 2014, paragraful 18, sau Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, paragraful 23), s-a statuat că o caracteristică a dreptului de acces liber la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57) și că el poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale de prescripție sau ordonanțele care impun depunerea unei cauțiuni judicatum solvi; important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanței dreptului, să urmărească un scop legitim și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 39, sau Hotărârea din 10 mai 2001, pronunțată în Cauza Z. și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 93). … 28.Referitor la aplicarea considerentelor reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, invocată de autoarea excepției, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile și în prezenta cauză. Soluția pronunțată prin decizia amintită a fost justificată de o serie de elemente specifice, care nu se regăsesc în situația textului de lege care formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate. Dintre acestea, determinante au fost faptul că dispozițiile de lege analizate prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 eliminau o cale de atac care existase în reglementarea anterioară, precum și împrejurarea că sancțiunea contravențională a fost considerată „o acuzație în materie penală“, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că se impunea existența unui dublu grad de jurisdicție, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 538 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 30 septembrie 2020, paragraful 19). … 29.Referitor la critica privind încălcarea principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu instituie nicio discriminare între destinatarii normei juridice, aplicându-se în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza acesteia. Existența unor reglementări diferențiate sub aspectul normelor de procedură în funcție de categoriile profesionale cărora le sunt adresate nu reprezintă o nesocotire a principiului egalității cetățenilor în fața legii, ci o particularizare la specificitățile și necesitățile fiecăreia dintre acestea. În jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, situațiilor diferite fiind firesc să le corespundă tratamente juridice diferite (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, sau Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009). … 30.Pentru aceleași considerente, Curtea constată că nici critica de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, și a principiului egalității în fața justiției, prevăzut de art. 124 alin. (2) din Constituție nu poate fi reținută. Astfel, posibilitatea contestării, pentru orice motiv, a hotărârilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal asigură toate garanțiile dreptului la un proces echitabil și ale dreptului la apărare și la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială, iar lipsa unei căi de atac împotriva acestor hotărâri nu afectează egalitatea în fața justiției, deoarece părților le este garantată exercitarea drepturilor procesuale în mod egal și fără discriminări. … 31.Totodată, reglementarea aplicabilă în materia contestării hotărârilor judecătorești privind cariera judecătorilor și procurorilor este una specială față de dreptul comun, fiind instituită în considerarea specificului statutului judecătorilor și procurorilor, precum și a rolului constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al independenței justiției, și a principalelor atribuții ale acestuia în domeniul carierei magistraților. … 32.În final, referitor la invocarea considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauza de față, deoarece se referă la imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac de către părțile unui proces, determinată de un criteriu subiectiv, de natură pecuniară, legat de valoarea obiectului cauzei deduse judecății. … 33.Astfel, problema de drept constituțional soluționată de Curte prin acea decizie vizează încălcarea egalității în drepturi a cetățenilor prin impunerea unui prag valoric al obiectului litigiului. Or, Curtea a constatat că această reglementare nu poate constitui un criteriu de natură să justifice instituirea unui tratament juridic diferit în privința exercitării căilor de atac. … 34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alina Hubert în Dosarul nr. 2.563/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 503 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 septembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește