DECIZIA nr. 410 din 18 iunie 2020

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457-459 și 495 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Victor Vasilescu în Dosarul nr. 39.295/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.291D/2017. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 iunie 2020, în prezența autorului excepției de neconstituționalitate și a apărătorului ales, avocat Iosif Friedmann – Nicolescu, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror IoanSorin-Daniel Chiriazi, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 11 iunie 2020, apoi, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, pentru data de 18 iunie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Sentința civilă nr. 1.255 din 28 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 39.295/3/2016, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457-459 și 495 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Victor Vasilescu întro cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită anularea unor decizii cu privire la stabilirea impozitului pe clădiri și pe terenuri. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât noțiunile de „rezidențial“, „nerezidențial“ și „mixt“ nu pot constitui criterii obiective pentru stabilirea impozitării aceleiași proprietăți în funcție de destinația imobilului sau a spațiului aferent și în funcție de titularul dreptului de proprietate – persoană fizică sau juridică, astfel că în procesul de aplicare a acestor norme apar diferențe și discriminări arbitrare, care conduc la o dublă sau multiplă impozitare. … 5.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 6.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 7.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 8.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 457 – Calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, art. 458 – Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, art. 459 – Calculul impozitului pe clădirile cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice și ale art. 495 – Dispoziții tranzitorii (reguli în vederea stabilirii impozitelor și taxelor locale pentru anul fiscal 2016) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Dispozițiile criticate reglementează următoarele aspecte: … 12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 4 alin. (1) referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai și ale art. 56 referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal a intrat în vigoare, potrivit art. 501 din această lege, de la data de 1 ianuarie 2016, cu excepția unor cazuri și situații prevăzute în cuprinsul acestui Cod fiscal. Un astfel de caz este stabilit prin art. 495: Dispoziții tranzitorii, unde sunt statuate anumite reguli în vederea stabilirii impozitelor și taxelor locale pentru anul fiscal 2016. Potrivit acestor dispoziții tranzitorii, în vederea stabilirii impozitelor și taxelor locale pentru anul fiscal 2016, persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2015 au în proprietate clădiri nerezidențiale sau clădiri cu destinație mixtă au obligația să depună declarații până la data de 31 mai 2016 inclusiv, conform modelului aprobat prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acestui cod. … 14.Așadar, Curtea observă că prin normele criticate, pe de o parte, se stabilește modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice în funcție de destinația acestora, respectiv clădiri rezidențiale, clădiri nerezidențiale, clădiri cu destinație mixtă, iar, pe de altă parte, sunt prevăzute anumite dispoziții tranzitorii ce cuprind reguli în vederea stabilirii impozitelor și taxelor locale pentru anul fiscal 2016 ca urmare a intrării în vigoare a noilor reglementări în materie fiscală, reprezentate de Legea nr. 227/2015 și de Legea nr. 207/2015. … 15.Astfel, pentru clădirile rezidențiale și clădirileanexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% și 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabilește prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București. Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate a acesteia, exprimată în metri pătrați, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m^2. Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 și 1,3% asupra valorii. … 16.În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial conform art. 457 cu impozitul determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial, conform art. 458. În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457. Dacă suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial nu pot fi evidențiate distinct, se aplică următoarele reguli: a) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457; b) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfășoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilitățile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art. 458. … 17.Cu privire la incidența art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).  … 18.Or, în ceea ce privește pretinsa discriminare între contribuabili în raport cu anumite criterii, spre exemplu, contribuabilii proprietari ai mai multor clădiri, în raport cu cei care dețin o singură clădire, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 477 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 17 ianuarie 2005, reținând că la baza textului criticat există o rațiune suficientă pentru instituirea unui regim juridic diferit, respectiv a impozitului progresiv, în raport cu numărul de clădiri deținute în proprietate, având în vedere că dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție prevăd că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale. Formula așezarea justă a sarcinilor fiscale presupune, pe de o parte, să se țină seama de situația materială a contribuabililor, iar, pe de altă parte, de posibilitatea crescută a celor care dețin mai multe proprietăți de a contribui, prin impozite, la cheltuielile publice. … 19.Față de această împrejurare, Curtea reține că aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, diferențierea fiind dată de faptul că, în ceea ce privește clădirile rezidențiale, acestea sunt utilizate pentru a acoperi nevoile locative ale populației, iar cele nerezidențiale au un potențial de valorificare superior prin posibilitatea de a fi utilizate în scop economic pentru desfășurarea unor multiple activități. … 20.În ceea ce privește critica adusă noilor norme adoptate în materie fiscală, Curtea reține că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). … 21.Referitor la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate prin plata unor impozite, Curtea observă că, potrivit prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar, potrivit art. 136 alin. (5), proprietatea privată este inviolabilă în condițiile legii organice, astfel încât legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. … 22.De asemenea, Curtea observă că prin art. 56 din Constituție se consacră obligația fundamentală a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice. Principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. Prin urmare, așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice, și să țină cont, în același timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situația individuală și sarcinile sociale ale acestora (Decizia Curții Constituționale nr. 325 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, și Decizia Curții Constituționale nr. 6 din 25 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993). … 23.De asemenea, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 139, impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească impozitele datorate bugetului de stat, precum și cuantumul acestora. Numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective. Așa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite, taxe și cuantumul acestora, bineînțeles cu condiția ca acestea să fie rezonabile și echitabile. … 24.Din examinarea prevederilor criticate Curtea observă că plata impozitului pe clădirile rezidențiale, nerezidențiale sau cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice se circumscrie prevederilor constituționale cu privire la obligația cetățenilor de a contribui la bugetul statului. … 25.De altfel, Curtea a statuat că prin instituirea unor taxe și impozite nu are loc o încălcare a dreptului de proprietate sau a normelor privind nivelul de trai decent al cetățenilor, ci legiuitorul este îndrituit să instituie un ansamblu de măsuri prin care să asigure protejarea intereselor financiare ale statului, precum și calitatea vieții cetățenilor, fiind de natură a da eficiență concretă altor dispoziții din Constituție. … 26.În ceea ce privește celelalte aspecte menționate de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate prin care prezintă posibile modalități de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 457-459 și ale art. 495 din Legea nr. 227/2015 la speța dedusă judecății, Curtea observă că, în realitate, acestea tind, pe de o parte, la o interpretare și o aplicare a normelor criticate în sensul dorit de autoarea excepției de neconstituționalitate, iar, pe de altă parte, la adoptarea unei noi soluții legislative. Or, Curtea constată că asemenea critici nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, iar, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii în situații concrete supuse judecății, acestea sunt aspecte ce țin de competența instanțelor de judecată sau a celor chemați să dea efectivitate normelor legale. … 27.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Victor Vasilescu în Dosarul nr. 39.295/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 457-459 și 495 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu ––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește