DECIZIA nr. 41 din 22 ianuarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 363 din 10 mai 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 7
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 7
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 7
ART. 8REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 16
ART. 8REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 47
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 157 11/07/2011
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 6
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 7
ART. 14REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 49
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 134
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 7
ART. 17REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 262
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 137
ART. 20REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 21REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 3
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 24REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 49
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 39 23/09/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel-Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Societatea Ask – Shipping 92 Co, Delaware, Statele Unite ale Americii, prin mandatar Societatea Askila Shipping – S.R.L. din Constanța, și de Ziad Jindi în Dosarul nr. 11.196/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.695 D/2016.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Curtea ia act de prezența domnului Dalati Bassam, traducător autorizat de limba arabă.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituție, reglementând cu claritate atât conduita interzisă, cât și destinatarul normei, respectiv compania de transport, iar nu angajații acesteia, astfel cum susține autorul. Excepția nu este motivată prin raportare la art. 16 alin. (1),art. 23 alin. (12) și art. 124 alin. (2) din Constituție, din această perspectivă fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea nr. 15.948 din 20 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 11.196/212/2016/a1, Judecătoria Constanța – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Societatea Ask – Shipping 92 Co, Delaware, Statele Unite ale Americii prin mandatar Societatea Askila Shipping – S.R.L. din Constanța, și de Ziad Jindi, într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată că art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 nu definește în mod neechivoc și previzibil nici latura subiectivă a presupusei contravenții, nici latura obiectivă, după cum nu lămurește procedura în cadrul căreia fapta ilicită ar urma să fie constatată. Termenul „aducerea“ este neclar, legiuitorul având în vedere probabil „introducerea“ pe teritoriul României a persoanelor menționate. Termenul conturează aparent doar un element subiectiv sub forma intenției, și nu a culpei. Interpretat în această manieră, el se poate suprapune peste fapta de complicitate a persoanelor fizice din cadrul companiilor de transport sau chiar a persoanelor juridice, la trecerea ilegală a frontierei de către cetățeni străini. Textul este deficitar și pentru că nu explică procedura de constatare a contravenției, și anume dacă este competent organul constatator să rețină săvârșirea unui fals de orice natură, și în ce cadru legal. 7.Totodată, dacă se interpretează că textul reglementează săvârșirea faptei din culpă, atunci articolul respectiv reglementează culpa unei terțe persoane, și nu a contravenientului însuși. O culpă personală a contravenientului nu există decât dacă acesta trebuia și putea să cunoască faptul introducerii pe teritoriul României a unui străin, fără documente legale ori cu documente false sau falsificate. Or, companiile de transport nu au nicio obligație legală sau contractuală de a verifica autenticitatea unor documente de trecere a frontierei, după cum nu au nici competența de a face acest lucru. Angajatorul nu poate fi tras la răspundere pentru faptele angajaților.8.Judecătoria Constanța – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, determinarea obiectului juridic al laturii subiective și al laturii obiective a contravenției putându-se realiza pe cale de interpretare, în temeiul art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu referire la art. 16 din Codul penal.9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, interpretarea și aplicarea textului de lege este atributul instanței judecătorești, iar criticile formulate nu intră în sfera de analiză a pretinsei neconstituționalități existente între textul de lege și norma constituțională. 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu modificările aduse prin Legea nr. 157/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011, având următorul cuprins: „Este interzisă aducerea în România de către companiile de transport aeriene, navale sau terestre a străinilor fără documente de trecere a frontierei, cu documente sau vize false ori falsificate sau ascunși în mijloacele de transport ori care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) și b).“14.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul de lege criticat aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), sub aspectul cerințelor de claritate și previzibilitate ale legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii, art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării și art. 124 alin. (2), potrivit căruia „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“. Sunt, de asemenea, încălcate și dispozițiile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 7 „Nicio pedeapsă fără lege“, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 49 alin. (1) teza întâi privind principiul legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că fapta prevăzută de textul de lege criticat este calificată drept contravenție, de art. 134 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, potrivit căruia „Sunt considerate contravenții următoarele fapte: 1. nerespectarea de către transportator a interdicțiilor prevăzute la art. 7 alin. (1)“, și sancționată conform art. 135 din același act normativ, potrivit căruia: „Contravențiile prevăzute la art. 134 se sancționează după cum urmează: […] d) cu amendă de la 8.000 lei la 15.000 lei, cea prevăzută la pct. 1, calculată pentru fiecare străin transportat.“16.În ceea ce privește criticile formulate de autorii excepției, referitoare la lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, Curtea reține că acestea nu pot fi primite deoarece problema supusă controlului, și anume dacă angajatorul poate verifica falsurile din documentele celor pe care-i angajează este o problemă de fapt care se examinează în concret de instanța de judecată și excedează controlului de constituționalitate. În acest cadru, instanța poate să verifice dacă angajatorul a întreprins diligențele corespunzătoare și necesare pentru a se asigura că persoana în cauză a fost angajată cu respectarea cerințelor legale și pe baza documentelor pe care persoana le prezintă la angajare.17.Curtea reține, de asemenea, că în dreptul național ramura dreptului contravențional se evidențiază distinct de ramura dreptului penal. Faptele care constituie contravenții au un grad de pericol social mai redus; sub aspectul vinovăției, în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 „legea generală“ în materie contravențională, nu se face distincție între intenție și culpă, sancțiunile contravenționale sunt sancțiuni administrative, iar procedura de constatare a săvârșirii unei contravenții este mai puțin complexă, atât ca desfășurare, cât și ca durată în timp, în raport cu cercetarea penală.18.Prin urmare, Curtea reține că poate fi considerată ca fiind întemeiată o excepție de neconstituționalitate bazată pe compararea structurii contravenției cu aceea a infracțiunii, în urma căreia ar rezulta lipsa de congruență între cele două categorii de fapte.19.Cât privește critica referitoare la o „confuzie“ între contravenția reglementată de textul de lege criticat și complicitatea la săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 262 alin. (1) din Codul penal, Curtea observă că încadrarea faptei în categoria contravenției sau infracțiunii este o problemă de aplicare a textelor de lege de către organele abilitate, iar nu de constituționalitate.20.În ceea ce privește critica referitoare la neclaritatea procedurii de constatare și sancționare a contravenției săvârșite, Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută, deoarece, potrivit art. 137 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002: „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor […]“, așadar procedura este cea reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.21.Cu privire la vinovăția și răspunderea contravențională a unui persoane juridice, Curtea a reținut că, potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.22.Pentru considerentele expuse, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile autorilor referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) și art. 23 alin. (12) din Constituție.23.Referitor la criticile privind încălcarea art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituție, precum și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că acestea nu sunt motivate și nu pot fi supuse analizei Curții Constituționale.24.În ceea ce privește dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 49 alin. (1) teza întâi din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată Societatea Ask – Shipping 92 Co, Delaware, Statele Unite ale Americii, prin mandatar Societatea Askila Shipping – S.R.L. din Constanța, și de Ziad Jindi în Dosarul nr. 11.196/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanța – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x