DECIZIA nr. 408 din 19 iunie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 24 octombrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 88 27/02/2014
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 6REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 88 27/02/2014
ART. 7REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 7REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 11REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 88 27/02/2014
ART. 16REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 25
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 891 17/12/2015
ART. 18REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 754 20/09/2012
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 201 06/03/2012
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 685 26/11/2014
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 88 27/02/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 891 17/12/2015
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 5 16/03/2015
ART. 20REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 560 16/07/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 685 26/11/2014
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 88 27/02/2014
ART. 21REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 565 16/09/2021





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Elena Vasile și Cornelia Jalba în Dosarul nr. 5.313/3/2016** al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 2.462D/2016 al Curții Constituționale. 2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarele excepției, doamna avocat Ilinca Siteanu, membru în Baroul București, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Magistratul-asistent învederează Curții faptul că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar concluzii scrise prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentatului autoarelor excepției, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. În argumentarea acestei solicitări susține că Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 nu acoperă și situația cererilor de restituire cu privire la care au fost emise decizii de către entitățile învestite de lege, dar nu făcuseră, încă, obiectul unor litigii soluționate de instanțele de judecată, deși efectele juridice ale notificărilor și ale deciziilor emise au fost deja consumate.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în susținerea acestui punct de vedere, jurisprudența constantă a Curții Constituționale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 21 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.313/3/2016**, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Elena Vasile și Cornelia Jalba, într-o cauză civilă având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despăgubire pentru imobile revendicate și pentru care a fost parcursă procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, în raport cu vechea reglementare oferită de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care stabilea un interval de timp maxim de 60 de zile în care entitatea notificată era obligată să se pronunțe prin dispoziție/decizie, termenele introduse de art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, aplicabile atât la nivel de procedură administrativă, cât și dosarelor deja înregistrate pe rolul instanțelor de judecată, tergiversează în mod nejustificat soluționarea cererilor de retrocedare formulate de către persoanele îndreptățite. Un efect direct al textelor criticate se concretizează în pronunțarea unor soluții de respingere, ca prematur introduse, a acțiunilor împotriva entităților învestite de lege, formulate de persoanele îndreptățite, în situația în care reclamantul se adresează instanței de judecată înainte de expirarea noilor termene. În motivarea excepției se face referire la cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 și Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, decizii prin care a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 și, respectiv, art. 34 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Se arată că această soluție tranșează însă numai problematica persoanelor îndreptățite care sesizaseră deja instanța de judecată cu cereri în justiție împotriva entităților notificate. Apreciază că, de vreme ce, în justificarea soluției pronunțate, Curtea a sancționat aplicarea retroactivă a legii civile asupra unor efecte juridice deja consumate, în sfera acestora poate fi considerată a fi cuprinsă și situația persoanelor care au sesizat în termen legal entitățile învestite de lege, în procedura administrativă. Se susține că, deși cele statuate de către Curtea Constituțională vizează în mod direct dosarele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, acestea trebuie să producă în mod indirect consecințe juridice și asupra celorlalte categorii de acțiuni în justiție aparținând materiei retrocedării, cum ar fi și cererile de chemare în judecată formulate ulterior intrării în vigoare a legii. Arată că formularea ambiguă a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 165/2013 a condus în practică la refuzul de a soluționa dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu toate că acestea vizează persoanele îndreptățite cărora deja li se emiseseră dispoziții de către entitățile notificate sau propuneri de acordare a unor despăgubiri în baza legilor funciare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În aceste condiții, principiul neretroactivității legii civile este încălcat prin refuzul de soluționare a acestor dosare, dar și prin respingerea, ca premature, a acțiunilor având ca obiect obligarea autorității administrative să emită titlul de despăgubire, formulate de persoanele îndreptățite cărora deja le-au fost emise dispoziții de către entitățile notificate sau propuneri de acordare de despăgubiri în baza legilor funciare la data intrării în vigoare a legii. Consideră că este, din această perspectivă, inadmisibil ca soluționarea procedurii administrative, finalizată cu emiterea deciziei de acordare de măsuri reparatorii, să fie guvernată de legea sub imperiul căreia a fost formulată și soluționată cererea și emisă, totodată, decizia, dar punerea acesteia în aplicare prin emiterea titlului de despăgubire să fie guvernată de prevederile unei legi prin retroactivitatea acesteia asupra unei situații consumate.8.Tribunalul București – Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, respectiv prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014.11.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, arătând că Legea nr. 165/2013 nu face altceva decât să refuze supraviețuirea dispozițiilor anterioare în materia restituirii proprietăților incompatibile noii reforme instituite de legiuitor și să reglementeze termene diferite de soluționare a dosarelor de despăgubire și de plată a acestora. Astfel, dispozițiile criticate nu se aplică retroactiv, ci de la data intrării lor în vigoare, asupra unor situații în curs de soluționare și nici nu îngrădesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru valorificarea drepturilor pretinse.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile reprezentantului autoarelor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Având în vedere că acțiunea introductivă de instanță a fost formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar aceasta vizează obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de succesoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, să soluționeze un dosar de despăgubire care, la momentul intrării în vigoare a legii, era deja înregistrat la Secretariatul acestei comisii, rezultă că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 4 teza întâi și cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut:– Art. 4 teza întâi: „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (…).“;– Art. 34 alin. (1): „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni“.15.În opinia autoarelor excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivității legii, și la art. 21, referitor la accesul liber la justiție.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, invocată în motivarea prezentei excepții, a reținut că aplicarea retroactivă a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natură să rupă echilibrul procesual, cu consecința încălcării dreptului la un proces echitabil, sub aspectul egalității armelor în procesul civil. Art. 33 din Legea nr. 165/2013 are în vedere entitățile învestite de lege cărora li se adresau notificările formulate în vederea retrocedării imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în timpul regimului comunist, entități care, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, erau obligate să soluționeze aceste notificări în termen de 60 de zile de la înregistrarea lor. Prin dispozițiile de lege examinate de Curtea Constituțională prin decizia amintită, legiuitorul a acordat entităților învestite un nou termen de soluționare, suplimentar față de cel inițial, și care a început să curgă la un interval de timp considerabil după expirarea celui stabilit prin Legea nr. 10/2001. În acest nou context normativ, persoanele care se considerau îndreptățite, reclamante în acțiuni introduse în justiție ca urmare a nerespectării termenului de 60 de zile de către entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării, erau puse în situația de a nu mai putea continua demersurile judiciare, declanșate conform normelor în vigoare la momentul introducerii acțiunii, drept care Curtea a stabilit că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.17.Prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, de asemenea invocată în motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea a observat că nu aceeași este, însă, situația prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Acestea reglementează situația dosarelor înregistrate pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instituție pentru care legea nu stabilise niciun termen pentru soluționarea dosarelor primite de la entitățile învestite de lege. Curtea a reținut că termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fără să influențeze situațiile născute sub imperiul vechii reglementări. Aceasta, deoarece Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor nu i se oferă un nou termen pentru soluționare, așa cum se întâmpla în cazul entităților învestite cu soluționarea notificărilor, ci se stabilește pentru prima dată un termen în care aceasta este obligată să soluționeze dosarele. Prin Decizia nr. 269 din 7 iulie 2014, paragraful 40, Curtea a observat că există o diferență de situație juridică reglementată de cele două articole, respectiv art. 33 alin. (1) și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. În primul caz este vorba despre o procedură epuizată, încheiată, pentru care exista un termen de soluționare în sarcina entității învestite (60 de zile de la înregistrarea notificării). În cazul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se are, însă, în vedere o procedură în curs de desfășurare, care se referă la dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosare care se află, încă, în lucru, chiar dacă, în lipsa unor termene legale de soluționare, s-au introdus acțiuni în instanță ca urmare a trecerii unui interval de timp apreciat ca nerezonabil de către persoanele îndreptățite. Așadar, Curtea a statuat că nu poate fi reținută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1), întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi.18.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (1) din Constituție, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 891 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 4 martie 2016, paragrafele 20 și 21, că instituirea, prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, a unor termene înăuntrul cărora entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația de a le soluționa cererile și după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente nu contravine accesului liber la justiție. Invocându-se jurisprudența anterioară în materie, prin decizia menționată s-a arătat că necesitatea împlinirii termenelor introduse prin Legea nr. 165/2013, în cadrul procedurii administrative de restituire a imobilelor preluate abuziv, reprezintă o condiționare a accesului liber la justiție, fără a reprezenta o încălcare a acestui drept constituțional. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept subiectiv ori procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012).19.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este pe deplin aplicabil raționamentul dezvoltat de Curtea Constituțională în Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2014, prin care a observat că prevederile criticate din Legea nr. 165/2013 nu au efecte pentru trecut, ci sunt aplicabile doar din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Instanța de contencios constituțional a subliniat că diferența față de cele reținute prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, este dată, în circumstanțele cauzei de față, de momentul sesizării instanței de judecată cu soluționarea plângerii împotriva refuzului nejustificat al entității învestite de lege de a răspunde la notificarea formulată de autorul excepției în baza Legii nr. 10/2001. Astfel, la momentul introducerii acțiunii în justiție era deja în vigoare Legea nr. 165/2013, astfel că reclamantul avea cunoștință – în virtutea prezumției cunoașterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ingnorare legem -, de faptul că aceasta este cea care guvernează raporturile juridice puse în discuție. Ca atare, instanța de judecată urma să soluționeze procesul în baza unor norme a căror existență era cunoscută încă de la începutul procesului, neintervenind pe parcursul desfășurării acestuia și nefiind, așadar, de natură să rupă echilibrul procesual între părțile adverse prin crearea unei situații mai avantajoase doar pentru una dintre acestea. Prin urmare, Curtea a considerat (paragraful 16) că nu poate reține critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menționat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Așadar, dispozițiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare. Prin decizia menționată, Curtea a mai observat că instituirea unor noi termene în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările depuse la acestea, respectiv dosarele de despăgubire înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist, asigurându-se, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia.20.Prin Decizia nr. 891 din 17 decembrie 2015, mai sus citată, paragrafele 22-26, Curtea a făcut referire la Decizia nr. 5 din 16 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care instanța supremă a reținut că termenele introduse prin Legea nr. 165/2013 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în același timp un scop legitim și existând un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Înalta Curte a remarcat că măsurile instituite prin Legea nr. 165/2013 au fost apreciate pozitiv și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, paragraful 119, a arătat că legiuitorul român a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă și a prevăzut posibilitatea unui control jurisdicțional care permite instanțelor să verifice nu numai legalitatea deciziilor administrative, ci și să se subroge autorităților administrative prin pronunțarea, dacă este cazul, a unei decizii de restituire a bunului sau de acordare a unor compensații. Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile aferente prin instituirea unor reguli clare și previzibile, însoțite de termene imperative și de un control judiciar efectiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că Legea nr. 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea cererilor (paragraful 121) și, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga și eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluționare definitivă a pretențiilor, o atare situație excepțională este inerentă complexității factuale și juridice vizând restituirea proprietăților preluate abuziv, așa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei și nici contrare drepturilor garantate de Convenție, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce privește durata rezonabilă a procedurii (paragrafele 129 și 131).21.În fine, prin Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 18 august 2015, Curtea a observat (paragraful 20) că, similar situației examinate prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, nu poate fi susținută pretinsa retroactivitate, în condițiile în care este vorba despre o cerere formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. În acest caz, eventuala respingere a plângerii ca prematur introdusă (iar nu ca „devenită prematură“, anomalie juridică sancționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014) nu este consecința intrării în vigoare, pe parcursul derulării procesului, a unor noi dispoziții legale, ci este rezultatul nerespectării unui cadru legal preexistent la momentul învestirii instanței de judecată cu soluționarea plângerii, care impunea introducerea acțiunii în condițiile respectării anumitor termene.22.Cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile citate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Vasile și Cornelia Jalba în Dosarul nr. 5.313/3/2016** al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și constată că prevederile art. 4 teza întâi și cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 iunie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x