DECIZIA nr. 406 din 4 iulie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Alexandru Goloșie în Dosarul nr. 18.178/3/2015/a4 al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 899D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, solicitând chiar modificarea dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Codul penal, în sensul adăugării unor criterii în vederea sancționării tentativei când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 5 decembrie 2017. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 6/R din 22 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 18.178/3/2015/a4, admițând recursul împotriva Încheierii din 13 martie 2019, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, Curtea de Apel București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Alexandru Goloșie într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de dispozițiile art. 32 raportat la art. 188 și art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal cu aplicarea prevederilor art. 77 lit. a) din același cod. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 33 alin. (2) din Codul penal încalcă principiul legalității, egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil și dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică. Consideră că textul de lege criticat este lipsit de previzibilitate, întrucât, în vederea sancționării unei tentative, în cazul în care pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, instanța judecătorească se poate orienta, într-o primă fază, la pedeapsa detențiunii fără ca legiuitorul să stabilească vreun criteriu în acest sens. … 6.Curtea de Apel București – Secția I penală, în opinie majoritară, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră, astfel, că textul de lege criticat este foarte clar, criteriile în baza cărora instanța se orientează într-o primă fază spre pedeapsa detențiunii pe viață, iar ulterior stabilește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere rămânerea infracțiunii în stare de tentativă, fiind cele prevăzute de dispozițiile art. 74 din Codul penal pentru individualizarea oricărei pedepse, și anume: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 33 alin. (2) din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește numai dispozițiile art. 33 alin. (2) fraza a doua din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „(2) […] Când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.“ … 11.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 22 privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, precum și a prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) din Codul penal, tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. În materia incriminării tentativei, în doctrină și în legislația penală sunt cunoscute două concepții, și anume incriminarea nelimitată – care consacră regula potrivit căreia tentativa se pedepsește întotdeauna – și incriminarea limitată, care presupune sancționarea tentativei doar atunci când legea o prevede în mod expres. Noul Cod penal, ca și cel anterior, a adoptat concepția incriminării limitate a tentativei, stabilind, prin dispozițiile art. 33 alin. (1), regula că tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mod expres aceasta. Legiuitorul a avut în vedere, în acest sens, faptul că, în cazul infracțiunilor care nu creează o amenințare gravă pentru regulile de conviețuire socială, aplicarea unei sancțiuni penale pentru tentativă nu apare ca necesară, apărarea ordinii de drept fiind asigurată prin sancționarea infracțiunii consumate. În consacrarea principiului referitor la incriminarea limitată a tentativei, legiuitorul a apelat la două tehnici normative: fie incriminare în cuprinsul textului care reglementează respectiva infracțiune în formă consumată [de exemplu, în dispozițiile art. 188 (omorul), art. 189 (omorul calificat), art. 205 (lipsirea de libertate în mod ilegal) și ale art. 218 (violul) din Codul penal], fie incriminare într-un articol comun situat la finele unui capitol sau titlu din partea specială a Codului penal [de exemplu, art. 217, care statuează pedepsirea tentativei pentru unele infracțiuni prevăzute în capitolul VII („Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile“) din titlul I; art. 232, care consacră sancționarea tentativei pentru infracțiunile prevăzute în capitolul I („Furtul“) din titlul II; art. 237, care sancționează tentativa la infracțiunile prevăzute în capitolul II („Tâlhăria și pirateria“) al titlului II; sau art. 248, care sancționează tentativa la infracțiunile prevăzute în capitolul III („Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii“) din titlul II]. … 13.În ceea ce privește pedepsirea tentativei, Curtea reține că în doctrină și în legislație sunt consacrate două sisteme, și anume sistemul parificării pedepselor și cel al diversificării pedepselor. Sistemul parificării pedepsei presupune sancționarea tentativei cu aceeași pedeapsă ca infracțiunea consumată, și anume cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea-tip, considerându-se că tentativa prezintă același pericol social ca fapta consumată. Sistemul diversificării pedepsei presupune sancționarea tentativei cu o pedeapsă mai mică decât infracțiunea consumată, luându-se în considerare pericolul social mai scăzut al tentativei prin neproducerea rezultatului. Noul Cod penal a adoptat această ultimă concepție, statuând, în dispozițiile art. 33 alin. (2) fraza întâi, că tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Astfel, de exemplu, pentru infracțiunea de omor, dispozițiile art. 188 din Codul penal prevăd pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, ceea ce înseamnă că tentativa la această infracțiune se va pedepsi cu închisoare, având limitele reduse la jumătate, adică între 5 și 10 ani. Tot așa, violul în forma simplă, potrivit prevederilor art. 218 din Codul penal, are stabilite limitele pedepsei între 3 și 10 ani, astfel că tentativa se va sancționa cu pedeapsa închisorii între un an și jumătate și 5 ani. Tâlhăria are fixate, prin dispozițiile art. 233 din Codul penal, limitele de pedeapsă între 2 și 7 ani, tentativa sancționându-se cu pedeapsa închisorii având limitele între un an și 3 ani și jumătate. Spre deosebire de Codul penal din 1969 (art. 21 alin. 2 fraza întâi), noul Cod penal nu mai conține prevederea explicită a imposibilității coborârii pedepsei sub minimul general, întrucât dispozițiile art. 2 alin. (3) din Codul penal interzic stabilirea și aplicarea unei pedepse în afara limitelor generale ale acesteia. … 14.Având în vedere că regula instituită de dispozițiile art. 33 alin. (2) fraza întâi din Codul penal – cu privire la sancționarea tentativei cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate – nu poate fi aplicată atunci când legea stabilește pentru infracțiunea consumată pedeapsa detențiunii pe viață, dispozițiile art. 33 alin. (2) fraza a doua din Codul penal prevăd că, dacă instanța s-ar orienta spre această pedeapsă, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Raportat la prevederile art. 21 alin. 2 fraza a doua din Codul penal din 1969, Curtea observă reducerea limitei maxime de sancționare a tentativei, de la 25 la 20 de ani închisoare, în cazul în care pentru infracțiunea consumată legea stabilește pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta către aceasta. … 15.Atenuarea răspunderii penale conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Codul penal are în vedere în mod direct infractorul persoană fizică majoră. Este de precizat, totodată, că limitele pedepsei prevăzute de lege pentru tentativă privesc numai pedepsele principale, nu și pedepsele complementare, care se aplică în condițiile și limitele prevăzute de lege. În cazul infracțiunilor comise în timpul minorității, cauzele de atenuare – inclusiv tentativa, care, sub aspectul naturii juridice, este o stare generală de atenuare a răspunderii penale – sunt avute în vedere, potrivit dispozițiilor art. 128 din Codul penal, la alegerea măsurii educative și produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă. Referitor la sancționarea tentativei comise de o persoană juridică, trebuie avute în vedere dispozițiile titlului VI al părții generale a Codului penal, intitulat „Răspunderea penală a persoanei juridice“. Astfel, cu privire la cauzele de atenuare a răspunderii penale a persoanei juridice, dispozițiile art. 147 alin. (1) din Codul penal prevăd că acesteia i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică, ceea ce înseamnă diversificarea de pedeapsă potrivit dispozițiilor art. 33 raportat la art. 137 din Codul penal. … 16.Curtea constată că, în viziunea noului Cod penal, tentativa este definită ca încercarea de a săvârși o anumită infracțiune prin trecerea la efectuarea de acte de executare a acesteia, executare care însă nu a fost dusă până la capăt sau, deși a fost terminată, nu a dus la producerea rezultatului și, prin aceasta, consumarea infracțiunii nu a avut loc. Tentativa apare astfel ca o formă a infracțiunii la care se referă, dar o formă atipică, deoarece nu realizează întocmai conținutul infracțiunii tipice. … 17.Ca formă atipică a infracțiunii pe care făptuitorul are intenția de a o săvârși, Curtea reține că tentativa are drept conținut totalitatea condițiilor cerute de lege pentru existența infracțiunii respective în forma ei tip. Conținutul juridic al tentativei este prevăzut, pe de o parte, în art. 32 din Codul penal, iar, pe de altă parte, în dispoziția specială prin care este incriminată fapta pe care autorul tentativei intenționează să o comită. În principiu, tentativa are același conținut ca infracțiunea consumată, cu deosebirile decurgând din oprirea procesului dinamic de săvârșire a faptei sau din neproducerea rezultatului urmărit sau, eventual, numai acceptat de făptuitor. Practic, deosebirile dintre conținutul tentativei și acela al infracțiunii fapt consumat privesc latura obiectivă a acestui conținut. Elementul material al tentativei este format din unul sau mai multe acte de executare care se integrează, direct sau indirect, în acțiunea tipică indicată de verbum regens și care constituie elementul material al infracțiunii-tip. Aceste acte de executare sunt întrerupte, adică împiedicate să se desfășoare până la capăt (tentativă întreruptă sau neterminată), ori, după caz, înfăptuite în întregime, însă rezultatul urmărit sau acceptat de făptuitor nu se produce din cauze independente de voința acestuia (tentativă terminată sau perfectă). Pentru existența tentativei, nu interesează cauzele care au făcut ca executarea începută să fie împiedicată în desfășurarea ei sau ca executarea, deși dusă până la capăt, să nu producă rezultatul infracțional. Întreruperea sau curmarea executării infracțiunii se poate datora acțiunii de opunere a unei alte persoane, rezistenței unor obstacole sau defectării uneltelor ori instrumentelor utilizate de făptuitor sau inabilității cu care au fost folosite. În mod corespunzător, rămânerea infructuoasă a executării terminate se poate datora insuficienței mijloacelor utilizate, lipsei accidentale a obiectului material al infracțiunii de la locul unde făptuitorul credea că se află, lipsei de pricepere a acestuia în folosirea mijloacelor etc. În ceea ce privește urmarea imediată sau rezultatul, tentativa la infracțiunile materiale (de rezultat) se deosebește de faptul consumat prin neproducerea rezultatului prevăzut de lege, tentativa având însă ca rezultat specific o stare de pericol pentru valoarea socială împotriva căreia s-au îndreptat actele de executare. Sub aspectul laturii subiective, conținutul tentativei nu se deosebește de acela al infracțiunii-tip decât prin faptul că atitudinea psihică a autorului tentativei privește un rezultat care, deși urmărit sau prevăzut ca posibil ori ca probabil, nu s-a produs. Elementul subiectiv al tentativei este întotdeauna intenția directă sau indirectă. Celelalte condiții cerute de lege pentru existența infracțiunii – cum sunt cele privitoare la obiect, la subiecții infracțiunii, la locul și timpul săvârșirii acesteia – sunt identice la tentativă și la infracțiunea fapt consumat, fiind în aceeași măsură necesare și pentru existența tentativei. … 18.Curtea reține că toate aceste caracteristici ale tentativei – ca formă atipică a infracțiunii – justifică soluția de politică penală adoptată, în mod tradițional, în dreptul penal român, în sensul incriminării limitate și sancționării penale diversificate a tentativei în raport cu infracțiunea-tip, ca mijloc de apărare a valorilor sociale și de prevenire a infracțiunilor, teza diversificării fiind ea însăși o consecință firească a însușirii tezei incriminării limitate a tentativei. … 19.Curtea constată că este neîntemeiată critica autorului excepției potrivit căreia dispozițiile art. 33 alin. (2) fraza a doua din Codul penal ar încălca prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 22 privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, pe motiv că, în vederea sancționării unei tentative, în cazul în care pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, instanța judecătorească se poate orienta, într-o primă fază, la pedeapsa detențiunii fără ca legiuitorul să stabilească vreun criteriu în acest sens. … 20.În acest sens, așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, doctrina și practica judiciară de sub imperiul Codului penal din 1969 au statuat că, atunci când legea prevede pentru fapta săvârșită pedepse alternative (detențiune pe viață sau închisoare, respectiv închisoare sau amendă), instanța decide mai întâi asupra felului pedepsei pe care ar fi aplicat-o – în raport cu criteriile de individualizare – dacă fapta ar fi fost consumată, urmând ca, în raport cu pedeapsa aleasă, să facă aplicarea dispozițiilor privind sancționarea tentativei (Decizia nr. 785 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 2 martie 2018, paragraful 25). … 21.Așa fiind, Curtea apreciază că dispozițiile art. 33 alin. (2) fraza a doua din Codul penal reprezintă opțiunea legiuitorului și au fost adoptate de Parlament potrivit politicii sale penale, în considerarea rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea acestei norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, respectând principiul egalității în drepturi, consacrat de prevederile art. 16 din Constituție (Decizia nr. 25 din 6 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996, Decizia nr. 683 din 19 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragrafele 16 și 17, Decizia nr. 54 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, paragraful 20, Decizia nr. 156 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 4 mai 2015, paragraful 13, Decizia nr. 783 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 24 aprilie 2017, și Decizia nr. 785 din 5 decembrie 2017, precitată, paragraful 36). … 22.Chiar dacă în cazul tentativei la infracțiunea de omor/ omor calificat nu se poate face abstracție de faptul că rezultatul urmărit sau acceptat de infractor nu s-a produs și decesul nu a intervenit, astfel că, în lumea obiectivă, modificarea nu este substanțială și ireversibilă, aceasta nu înseamnă că pericolul social al tentativei nu este mai mare în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea consumată pedeapsa detențiunii pe viață, așa cum este cazul infracțiunii de omor calificat. … 23.În ceea ce privește pedeapsa detențiunii pe viață, Curtea observă că denumirea marginală a art. 56 din Codul penal este „Regimul detențiunii pe viață“ și cuprinde conținutul acestei pedepse ca fiind privarea de libertate pe durată nedeterminată. În conținutul regimului detențiunii pe viață sunt incluse natura și durata acestei pedepse principale, spre deosebire de regimul executării pedepsei detențiunii pe viață, care se concretizează în totalitatea constrângerilor, drepturilor, facilităților, obligațiilor și interdicțiilor stabilite pentru această pedeapsă privativă de libertate prin Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. … 24.Curtea reține că aspectul neintervenirii decesului victimei are importanță în aprecierea pericolului social al faptei, motiv pentru care legiuitorul a optat ca tentativa să nu fie sancționată la paritate cu fapta consumată în cazul în care pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, într-o atare situație tentativa sancționându-se cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. … 25.În ceea ce privește critica raportată la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenție, care consacră dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că prevederile invocate nu sunt aplicabile în cauza de față, obiectul excepției de neconstituționalitate fiind o normă de drept penal substanțial, iar nu o reglementare de drept procesual penal, de natură a avea incidență în materia garanțiilor procesului echitabil. … 26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Goloșie în Dosarul nr. 18.178/3/2015/a4 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 33 alin. (2) fraza a doua din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește