DECIZIA nr. 406 din 20 iunie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 4 noiembrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 74 26/06/2013 ART. 6
ActulREFERIRE LAOUG 74 26/06/2013 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 93
ActulREFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 93
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 74 26/06/2013 ART. 6
ART. 1REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003
ART. 1REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 93
ART. 3REFERIRE LAOUG 74 26/06/2013 ART. 6
ART. 3REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 93
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LAOUG 74 26/06/2013 ART. 6
ART. 5REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 93
ART. 6REFERIRE LAOUG 74 26/06/2013 ART. 6
ART. 6REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 6REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 93
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LAOUG 74 26/06/2013 ART. 6
ART. 7REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 93
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 354
ART. 12REFERIRE LALEGE 144 21/10/2014
ART. 12REFERIRE LAOUG 8 26/02/2014 ART. 3
ART. 12REFERIRE LAOUG 74 26/06/2013 ART. 6
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 12REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 93
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 179 29/03/2018
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 784 05/12/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 433 21/06/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 254 05/05/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 94 27/02/2014
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 203 06/03/2012
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 171 08/02/2011
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 339 22/05/2018
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 783 05/12/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 332 11/05/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 149 14/03/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 698 29/11/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 145 17/03/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 785 17/11/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 357 22/03/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1402 02/11/2010
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 636 13/12/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Oana Cristina Puică – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Societatea Mitcris – S.R.L. din Oradea, județul Bihor, în Dosarul nr. 320/35/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 970D/2017.2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, domnul avocat Cosmin Flavius Costaș, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. În acest sens, reiterează argumentele susținute în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal cu privire la încălcarea, prin dispozițiile art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, a principiilor referitoare la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate privată, principii consacrate de prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 44 din Constituție.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. Arată că autoarea excepției este nemulțumită, în realitate, de modul de aplicare a dispozițiilor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 21 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 320/35/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Societatea Mitcris – S.R.L. din Oradea, județul Bihor, cu ocazia soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea unui proces-verbal de control întocmit de inspectori antifraudă din cadrul direcției regionale antifraudă fiscală, prin care s-au făcut constatări cu privire la activitatea respectivei societăți și a fost estimat prejudiciul produs prin înregistrarea unor operațiuni economice fictive.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 și ale art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 încalcă prevederile constituționale privind principiul legalității, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate privată, întrucât inspectorii antifraudă stabilesc, prin procesele-verbale de control, obligații fiscale în sarcina contribuabililor, în condițiile în care structurile antifraudă din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) pot să efectueze doar activități de control financiar, iar nu fiscal. În acest sens, susține că din textele de lege criticate „nu rezultă cu un grad ridicat de certitudine care ar fi obiectul controlului pe care îl poate efectua o direcție regională antifraudă fiscală“. Arată, astfel, că direcțiile regionale antifraudă fiscală nu pot efectua verificări de natură fiscală (inspecții sau controale fiscale) și nu pot stabili obligații fiscale în sarcina contribuabililor, aceste activități fiind, potrivit dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, de competența organelor fiscale din structura ANAF. Menționează că „la momentul configurării atribuțiilor Direcției Generale Antifraudă Fiscală, aceasta a preluat atribuții de control financiar de la Garda Financiară. În materie fiscală însă, nici măcar după ce s-a introdus în Codul de procedură fiscală art. 93^3, nu putem vorbi despre o competență materială pentru efectuarea vreunui tip de control fiscal în favoarea inspectorilor antifraudă“. Consideră că textele de lege criticate nu explică în mod clar care sunt atribuțiile structurilor de control antifraudă, în condițiile în care, „prin diverse procese-verbale încheiate de inspectorii antifraudă, se procedează la determinarea unor obligații fiscale în sarcina contribuabililor, cu mențiune expresă referitoare la faptul că s-ar fi încălcat dispozițiile Codului fiscal și că există obligații fiscale suplimentare (TVA, impozit pe profit), pe care inspectorii antifraudă le determină prin actele pe care le întocmesc“. Totodată, susține că dreptul de proprietate al contribuabililor este încălcat, întrucât aceștia trebuie să suporte consecințele juridice ale estimării unor obligații fiscale. Mai arată că, deși procedura are un vădit caracter represiv, astfel încât acuzațiile formulate în cursul controlului antifraudă ar putea fi considerate „acuzații în materie penală“ în sensul prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aspect întărit, în multe cazuri, chiar de sesizarea organelor de urmărire penală, inspectorii antifraudă nu respectă garanțiile prevăzute de art. 6 paragrafele (2) și (3) din Convenție. Concluzionează că direcțiile regionale antifraudă fiscală „desfășoară în mod legal doar activități de control financiar, iar eventualele acte care se înscriu în limitele acestui control (de exemplu, un proces-verbal de constatare a unor contravenții sau un proces-verbal prin care se dispune confiscarea unor bunuri de proveniență ilicită) vor putea fi contestate de contribuabili conform procedurii prevăzute de lege, respectiv de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sau de alte acte normative“.7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că „dispozițiile art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 și ale art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 sunt constituționale, deoarece din lecturarea acestora nu rezultă elemente care să încalce prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 44 din Constituția României, vreo restricție cu privire la accesul la justiție al contribuabilului sau o afectare a dreptului de proprietate“.8.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că autoarea excepției supune atenției Curții probleme de interpretare și aplicare a legii, aspecte ce nu intră însă sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte. Criticile formulate nu constituie motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, aplicarea legii fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, precum și ale art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 144/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014. Dispozițiile art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 au fost introduse prin art. III pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014. La data de 1 ianuarie 2016, Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 a fost abrogată prin dispozițiile art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Potrivit celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, astfel încât dispozițiile art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, deși abrogate la momentul pronunțării Curții în prezenta cauză, sunt supuse controlului de constituționalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 și ale art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, care au următorul cuprins:– Art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003:(1)Controlul operativ și inopinat se efectuează de către inspectorii antifraudă, cu excepția celor din cadrul Direcției de combatere a fraudelor, în condițiile legii.(2)Controlul operativ și inopinat se poate efectua și în scopul realizării de operațiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmărește constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice determinate.(3)La începerea controlului operativ și inopinat, inspectorul antifraudă este obligat să prezinte contribuabilului legitimația de control și ordinul de serviciu.(4)Ori de câte ori controlul operativ și inopinat se efectuează la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, acesta se consemnează în registrul unic de control.(5)La finalizarea controlului operativ și inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condițiile legii.– Art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013:(2)În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul:a)să efectueze controale în toate spațiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri și servicii ori se desfășoară activități care cad sub incidența actelor normative naționale, inclusiv transpuse din legislația comunitară, în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care sunt interzise de acestea;b)să verifice, în condițiile legii, respectarea reglementărilor legale privind circulația mărfurilor pe drumurile publice, pe căi ferate și fluviale, în porturi, gări, autogări, aeroporturi, interiorul zonelor libere, în vecinătatea unităților vamale, antrepozite, precum și în alte locuri în care se desfășoară activități economice;c)să verifice legalitatea activităților desfășurate, existența și autenticitatea documentelor justificative în activitățile de producție și prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării și comercializării bunurilor și să aplice sigilii pentru asigurarea integrității bunurilor;d)să dispună măsuri, în condițiile legislației fiscale, cu privire la confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor a căror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum și a veniturilor realizate din activități comerciale ori prestări de servicii nelegale și să ridice documentele financiar-contabile și de altă natură care pot servi la dovedirea contravențiilor sau, după caz, a infracțiunilor;e)să dispună, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură fiscală), luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă, să își înstrăineze ori să își risipească patrimoniul, iar dacă în desfășurarea activității specifice constată împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul evaziunii fiscale, să sesizeze organele de urmărire penală;f)să legitimeze și să stabilească identitatea administratorilor entităților controlate, precum și a oricăror persoane implicate în săvârșirea faptelor de fraudă și evaziune fiscală și vamală constatate și să solicite acestora explicații scrise, după caz;g)să rețină documente, în condițiile Codului de procedură fiscală, să solicite copii certificate de pe documentele originale, să preleveze probe, eșantioane, mostre și alte asemenea specimene și să solicite efectuarea expertizelor tehnice necesare finalizării actului de control. Analiza și examinarea probelor, eșantioanelor și mostrelor, precum și expertizele tehnice se fac în laboratoare de specialitate agreate, cheltuielile privind efectuarea acestora, inclusiv cele legate de depozitarea și manipularea mărfurilor confiscate fiind suportate din fondurile special alocate prin bugetul de venituri și cheltuieli;h)să constate contravențiile și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit competențelor prevăzute de lege;i)să aplice măsurile prevăzute de normele legale, să verifice din punct de vedere fiscal, să documenteze, să întocmească acte de control operativ planificat sau inopinat privind rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale și să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor;j)să oprească mijloacele de transport, în condițiile legii, pentru verificarea documentelor de însoțire a bunurilor și persoanelor transportate;k)să solicite, în condițiile legii, date sau, după caz, documente, de la orice entitate privată și/sau publică, în scopul instrumentării și fundamentării constatărilor cu privire la săvârșirea unor fapte care contravin legislației în vigoare în domeniul financiar fiscal și vamal;l)în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu să poarte uniformă, să păstreze, să folosească și să facă uz de armamentul și mijloacele de apărare din dotare, în condițiile legii;m)să utilizeze mijloacele auto purtând însemne și dispozitive de avertizare sonore și luminoase specifice, în condițiile legii;n)să constituie și să utilizeze baze de date, inclusiv ale altor instituții publice, necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale, infracțiunilor economico-financiare și a altor fapte ilicite în domeniul fiscal și vamal. Accesul la bazele de date ale altor instituții sau persoane juridice se face pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și cu respectarea dispozițiilor legale privind protecția datelor cu caracter personal și informațiile clasificate, condițiile concrete urmând a fi stabilite prin protocoale încheiate cu respectivele instituții sau persoane;o)să efectueze verificări necesare prevenirii și descoperirii faptelor de fraudă și evaziune fiscală și vamală;p)să efectueze operațiuni de control tematic.13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, prin Sentința nr. 233CA din 3 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 320/35/2014, Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut următoarele: „prin procesul-verbal a cărui anulare se cere, reclamantei nu i s-a impus nicio obligație fiscală, făcându-se doar anumite constatări cu privire la activitatea acesteia și estimându-se un prejudiciu. Prin conținutul concret al procesului-verbal contestat nu s-a dat naștere la niciun drept și la nicio obligație din sfera dreptului administrativ, fiind vorba despre un simplu act premergător emiterii actelor administrative fiscale, respectiv raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere. Nu se poate reține că estimarea prejudiciului ar echivala cu stabilirea unei obligații fiscale, fiind de esența obligațiilor fiscale stabilirea acestora în mod cert și neechivoc prin acte administrative fiscale. Or, nu se poate afirma că un prejudiciu estimat este un prejudiciu cert, iar din conținutul procesului-verbal contestat nu rezultă că prin acesta s-a stabilit obligația contribuabilului la plata vreunei obligații fiscale. Nici faptul că procesul-verbal contestat a stat la baza emiterii unei decizii de instituire a unor măsuri asigurătorii nu este de natură a-i conferi procesului-verbal caracterul de act administrativ fiscal. Prin urmare, nefiind un act administrativ, adresa atacată, privită izolat, nu poate forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ […]“. Pentru aceste motive, Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca inadmisibilă, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, care, prin Decizia nr. 1.775 din 16 mai 2017, a respins, ca nefondat, recursul formulat de autoarea excepției.15.Curtea Constituțională constată că excepția de neconstituționalitate este, la rândul ei, inadmisibilă, pentru lipsa legăturii cu soluționarea cauzei. Astfel, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, Decizia nr. 784 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 6 martie 2018, paragraful 16, și Decizia nr. 179 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 6 iulie 2018, paragraful 15).16.În plus, în măsura în care, într-o anumită speță, inspectorii antifraudă ar stabili, prin procesul-verbal de control, obligații fiscale în sarcina contribuabililor, o atare critică privește, în realitate, modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate. Or, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23), aceste aspecte intrând în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului și a instanțelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea a apreciat că a răspunde unor atari critici ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16, și Decizia nr. 339 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 28 august 2018, paragraful 14).17.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 93^3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Societatea Mitcris – S.R.L. din Oradea, județul Bihor, în Dosarul nr. 320/35/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 iunie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x