DECIZIA nr. 406 din 13 iunie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 788 din 4 octombrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 112
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 10
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 112
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 112
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 3
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 3
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 1
ART. 13REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 537 06/07/2016
ART. 14REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 121
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 85
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 112
ART. 15REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995
ART. 15REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 4
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 537 06/07/2016
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 112
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 537 06/07/2016
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 1
ART. 18REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 112
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 17
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 3
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 15 24/09/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 alin. (4) din Codul penal, excepție ridicată de Valy Vasile Grad în Dosarul nr. 458/224/2015/a1 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.113 D/2016. 2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se susține că, contrar susținerilor autorului excepției, intenția legiuitorului de a incrimina fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase rezultă din denumirea marginală a art. 334 din Codul penal. Se arată deosebirile dintre ipoteza normei de la art. 334 alin. (4) și ipoteza normei de la alin. (1) al aceluiași articol, susținându-se că un autovehicul cu plăcuțe retrase este un autovehicul înmatriculat. Se observă că, în aceste condiții, o eventuală neconstituționalitate a art. 334 alin. (1) din Codul penal nu poate determina neconstituționalitatea art. 334 alin. (4) din Codul penal. Se mai arată că infracțiunea criticată este una ce vizează siguranța circulației pe drumurile publice și că aceasta nu interferează cu dreptul de proprietate privată asupra autovehiculului în cauză. În privința condițiilor exercitării dreptului fundamental anterior referit, se susține că acestea sunt stabilite prin lege, legiuitorul putând interveni prin impunerea unor restrângeri, în cazul unor activități periculoase social.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 27 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 458/224/2015/a1, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 334 alin. (4) din Codul penal, excepție ridicată de Valy Vasile Grad, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii reglementate prin textul criticat.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 334 alin. (4) din Codul penal, care sancționează penal fapta de conducere a unui autovehicul ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase, restrânge, în mod nejustificat, exercitarea dreptului de proprietate privată al proprietarului asupra respectivului autovehicul. Se susține, în acest sens, că starea de înmatriculare este una continuă, ce începe de la data finalizării procedurii de înmatriculare și încetează la data radierii din circulație a autovehiculului. Se arată că retragerea plăcuțelor de înmatriculare, ca urmare a aplicării prevederilor art. 10 coroborate cu cele ale art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nu poate determina aplicarea dispozițiilor art. 334 alin. (4) din Codul penal, deoarece intenția legiuitorului, în reglementarea infracțiunii prevăzute de acesta, a fost de a sancționa doar circulația pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau cu un număr fals de înmatriculare, care nu se regăsește în evidențele autorităților române competente, întrucât doar aceste fapte aduc atingere siguranței circulației pe drumurile publice. Se susține, de asemenea, că limitarea exercitării dreptului de proprietate privată, potrivit textelor criticate, nu respectă exigențele prevederilor art. 53 din Constituție. Se arată, totodată, că dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal discriminează proprietarii autovehiculelor ale căror plăcuțe au fost retrase, în raport cu ceilalți proprietari de autovehicule. 6.Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că textul criticat este clar, precis și previzibil, conținând elemente suficiente care să permită determinarea conduitei apreciate de legiuitor ca ilicită și să ofere justițiabilului posibilitatea să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele ce ar putea rezulta din faptele sale, pentru ca acesta să își adapteze conduita la exigențele impuse prin lege. Se arată, totodată, că prevederile art. 334 alin. (4) din Codul penal nu restrâng, în mod nejustificat, dreptul de proprietate al persoanelor aflate în situația autorului excepției. Se susține, de asemenea, că dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului nu exclud limitarea exercițiului dreptului de proprietate privată, în măsura în care aceasta este prevăzută prin lege și este necesară pentru apărarea anumitor valori sociale de o anumită importanță. Se arată că legiuitorul este liber să hotărască atât cu privire la pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și referitor la condițiile răspunderii juridice pentru fapta în cauză. 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că textul criticat nu afectează în niciun fel existența dreptului de proprietate al persoanei asupra autovehiculului ale cărui plăcuțe de înmatriculare au fost retrase, ci doar sancționează punerea în circulație pe drumurile publice ale unui astfel de autovehicul, din motive care privesc securitatea traficului rutier și protejarea vieții și a integrității corporale a celorlalți participanți la trafic. Se susține că, în scopul asigurării unor drepturi sau libertăți fundamentale, exercitarea dreptului de proprietate privată poate face obiectul unor restrângeri prevăzute prin lege. 9.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se susține că dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal sunt suficient de clare, precise și previzibile pentru a permite înțelegerea condițiilor în care acestea pot fi aplicate. Se arată că afirmația autorului excepției potrivit căreia textul criticat se aplică doar în ipoteza conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr de înmatriculare fals reprezintă interpretarea sa subiectivă. Se conchide că prevederile art. 334 alin. (4) din Codul penal nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție. 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că autorul critică, în realitate, prevederile art. 334 alin. (4) din Codul penal, prin raportare la prevederile art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: – Art. 334 alin. (4): „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.“;– Art. 112 alin. (1) lit. s): „Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri: […] s) vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii; […]“.13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 3 cu privire la teritoriu, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum și prevederilor art. 1 și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului cu privire la egalitatea în drepturi și la dreptul de proprietate.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate, fiind pronunțată în acest sens Decizia nr. 537 din 6 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 13 decembrie 2016, prin care a constatat, între altele, că art. 334 face parte din cap. II – Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice al titlului VII – Infracțiuni contra siguranței publice al Părții speciale a Codului penal și are denumirea marginală „Punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat“, având ca obiect juridic relațiile sociale formate în domeniul asigurării bunei desfășurări a circulației pe drumurile publice, circulație care trebuie să se realizeze în condiții de legalitate. Astfel, Curtea a reținut că art. 334 din Codul penal incriminează, la alin. (4), activitatea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau de tractare a unei remorci ale căror plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România. S-a observat, totodată, că aceeași faptă a fost incriminată, în trecut, prin dispozițiile art. 85 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care au fost abrogate prin prevederile art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. 15.Având în vedere cele reținute prin decizia anterior citată, Curtea constată că, spre deosebire de dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal, prevederile art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sancționează contravențional neîndeplinirea obligației de încheiere de către proprietarul sau de către utilizatorul vehiculului a unei asigurări de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii, respectiv potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, act normativ care era aplicabil la data săvârșirii faptelor analizate în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, și care prevedea, la art. 4, obligativitatea încheierii unei polițe de asigurare din categoria precizată în cuprinsul art. 112 alin. (1) lit. s) mai sus referit. Măsura aplicabilă în ipoteza juridică prevăzută la art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 constă în reținerea de către poliția rutieră a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculului ori a dovezii înlocuitoare a acestuia, sancțiune ce trebuie coroborată cu cea prevăzută la alin. (3) al art. 112 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care prevede, pentru aceeași ipoteză juridică, și retragerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare.16.Analizând dispozițiile legale mai sus arătate, Curtea reține că prevederile art. 334 alin. (4) din Codul penal nu includ, printre ipotezele juridice pe care le reglementează, și faptele prevăzute la art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Astfel, art. 334 alin. (4) din Codul penal incriminează activitatea de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, în timp ce prevederile art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sancționează contravențional lipsa asigurării de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii. Pentru acest motiv, Curtea constată că nu poate fi reținută existența unui paralelism de reglementare între dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal și cele ale art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, acestea sancționând, în realitate, penal și, respectiv, contravențional, conduite distincte, ce afectează categorii de relații sociale distincte (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 537 din 6 iulie 2016, paragrafele 15 și 16).17.De asemenea, Curtea reține, pe de o parte, că dispozițiile legale mai sus enunțate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipotezele juridice prevăzute prin textele criticate, iar, pe de altă parte, că persoanele care conduc pe drumurile publice autovehicule sau tractează remorci ale căror plăcuțe cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare au fost retrase sau care conduc un vehicul înmatriculat în alt stat, care nu au drept de circulație în România, se află într-o situație juridică diferită de cea a persoanelor fizice sau juridice care își încalcă obligația de încheiere a asigurării de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea prin acestea a dispozițiilor art. 16 din Constituție referitoare la principiul egalității în drepturi. Or, referitor la acest din urmă principiu, instanța de contencios constituțional a reținut, în jurisprudența sa, că discriminarea presupune aplicarea unui regim juridic diferit unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 537 din 6 iulie 2016, paragraful 18). Prin urmare, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ce reglementează egalitatea în drepturi. 18.Referitor la pretinsa încălcare, prin dispozițiile legale criticate, a prevederilor art. 44 din Constituție, Curtea reține că aplicarea pedepsei penale prevăzute prin textul criticat, coroborată cu sancțiunea contravențională reglementată la art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu este de natură a încălca dreptul de proprietate privată asupra vehiculului în cauză, ci doar de a restrânge exercitarea acestuia, prin limitarea atributului folosinței. Această soluție juridică este reglementată, însă, cu respectarea dispozițiilor constituționale ale art. 53, reprezentând o aplicare a prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conform cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Astfel, reținerea certificatului de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculului și retragerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare este o măsură aplicabilă pe o perioadă limitată de timp, mai exact, până la prezentarea de către proprietarul sau utilizatorul vehiculului a dovezii încetării motivului pentru care acestea au fost reținute, aspect prevăzut la art. 112 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Totodată, sancțiunea criticată este reglementată printr-o ordonanță de urgență, reglementarea acesteia are un scop legitim, constând în desfășurarea raporturilor civile ale proprietarilor sau utilizatorilor de vehicule cu terții în condiții de siguranță, sub aspectul capacității celor dintâi de a plăti despăgubirile având ca obiect eventuale pagube produse terților prin accidente de circulație, fiind necesară într-o societate democratică, și este proporțională cu situația care a determinato, nefiind de natură a afecta substanța dreptului de proprietate asupra vehiculului. 19.Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că nu poate fi reținută nici încălcarea, prin textele criticate, a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, ce reglementează statul român, și a prevederilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de proprietate. 20.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 3, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât reglementează cu privire la teritoriul României.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valy Vasile Grad în Dosarul nr. 458/224/2015/a1 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și constată că dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal, prin raportare la prevederile art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iunie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x