DECIZIA nr. 403 din 4 iulie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1072 din 28 noiembrie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 2 17/01/2017
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 255 19/07/2013 ART. 102
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 11REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 14
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 11REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 723 05/11/2019
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 126 03/03/2016
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 410 20/06/2019
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 2 17/01/2017
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 181 29/03/2016
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 453
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 18REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 14
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 18REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Oana-Cristina Puică – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Robert Stoian în Dosarul nr. 19.928/3/2017* al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 328D/2019. 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, solicitând chiar modificarea dispozițiilor art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, în sensul adăugării unei condiții de nelegalitate a hotărârii judecătorești supuse revizuirii. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 17 ianuarie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 25 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 19.928/3/2017*, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ionuț Robert Stoian într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, folosirea căilor de atac, întrucât exclud posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptei și pronunțarea unei soluții legale și temeinice raportat la regimul sancționator. Astfel, în cazul în care faptele și împrejurările noi nu sunt de natură să determine o soluție diametral opusă, ci doar o schimbare a încadrării juridice, cererea de revizuire este inadmisibilă. Consideră că textul de lege criticat exclude posibilitatea ca victima unei erori judiciare, care a fost condamnată pentru o infracțiune ale cărei elemente constitutive nu sunt întrunite, să solicite și să obțină pronunțarea unei soluții legale și temeinice în cauză.6.Curtea de Apel București – Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât vizează modul de interpretare și aplicare a legii, aspect care trebuie însă stabilit de Curtea Constituțională.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. 102 pct. 272 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, […].“ Dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală prevăd că: „(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;“.11.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2), potrivit căruia „nimeni nu este mai presus de lege“, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 7 privind egalitatea în fața legii din Declarația universală a drepturilor omului și ale art. 14 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, așa cum a reținut în jurisprudența sa, activitatea desfășurată în ciclul ordinar al procesului penal – dacă a fost legală și temeinică – trebuie să se finalizeze cu pronunțarea unei hotărâri definitive, având autoritate de lucru judecat, în care faptele reținute exprimă adevărul, iar legea penală și cea civilă au fost aplicate corect. Practica a învederat însă și cazuri de hotărâri definitive care au soluționat cauzele penale cu grave erori de fapt și de drept. Legiuitorul a avut în vedere o asemenea ipoteză, rațiune pentru care a instituit căile de atac extraordinare ca mijloace procesual penale de desființare a hotărârilor cu autoritate de lucru judecat care nu corespund legii și adevărului. Având în vedere faptul că instituirea unor astfel de mijloace procesuale aduce atingere autorității de lucru judecat – așadar stabilității hotărârilor judecătorești definitive, care este menită să dea încredere în activitatea justiției -, cazurile și condițiile de exercitare a căilor extraordinare de atac trebuie să fie strict reglementate de legiuitor, în vederea restabilirii ordinii de drept. În egală măsură, opțiunea legiuitorului în reglementarea căilor extraordinare de atac trebuie să se realizeze în limite constituționale (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 30, și Decizia nr. 723 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 14 martie 2020, paragraful 15).13.În mod repetat, Curtea a subliniat că revizuirea este calea extraordinară de atac care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară (Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, paragraful 18, și Decizia nr. 410 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 8 noiembrie 2019, paragraful 29).14.Referitor la obiectul căii de atac analizate, Curtea a statuat că revizuirea poate fi exercitată – în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 453 din Codul de procedură penală – numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanță (sentințe) sau la instanța de apel (decizii). Totodată, revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Curtea a observat că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Astfel, soluționând fondul cauzei, instanța judecătorească rezolvă acțiunea penală, ceea ce, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală, înseamnă că hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal (Decizia nr. 181 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016, paragrafele 17 și 18).15.Totodată, este de menționat că, prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, precitată, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat, printre altele, că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, care exclude posibilitatea revizuirii hotărârii de achitare pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), este neconstituțională.16.Autorul excepției pune în discuție interpretarea dată de doctrină și practica judiciară dispozițiilor art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, în sensul că motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din același Cod poate fi invocat numai atunci când se solicită constatarea netemeiniciei unei hotărâri definitive și pronunțarea unei soluții diametral opuse, adică schimbarea soluției din condamnare, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal în achitare sau invers (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 17 ianuarie 2017), iar nu și atunci când se invocă nelegalitatea respectivei hotărâri.17.Având în vedere cele arătate mai sus, și anume caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac de retractare, prin care sunt constatate și înlăturate erorile de fapt – în timp ce erorile de drept pot constitui numai obiect al recursului în casație și erorile de procedură pot forma doar obiectul contestației în anulare -, precum și rolul constituțional al legiuitorului consacrat de prevederile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Legea fundamentală referitoare la prevederea prin lege a procedurii de judecată și, respectiv, la folosirea căilor de atac în condițiile legii, Curtea apreciază că dispozițiile art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, în temeiul cărora revizuentul poate solicita numai constatarea netemeiniciei unei hotărâri definitive și pronunțarea unei soluții diametral opuse, nu sunt de natură să înfrângă principiile fundamentale privind egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și folosirea căilor de atac.18.Așa fiind, dispozițiile art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală – care nu permit admiterea în principiu a unei cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate pe calea revizuirii, cerere care ar viza îndreptarea nelegalității hotărârii definitive de condamnare – nu încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24, ale art. 124 alin. (2) și ale art. 129 și nici prevederile art. 6 paragraful 1 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 7 din Declarația universală a drepturilor omului și ale art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionuț Robert Stoian în Dosarul nr. 19.928/3/2017* al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x