DECIZIA nr. 403 din 19 iunie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38,art. 39 și art. 40 din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Comercială Omniasig Vienna Insurance Group – S.A. din București în Dosarul nr. 905/2/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.515D/2016 al Curții Constituționale. … 2.La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepției, avocații Dan Dascălu și Ioana Cercel, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. De asemenea, pentru partea Consiliul Concurenței răspunde directorul adjunct al Direcției juridic-contencios, Andrei Pufulescu, cu delegație depusă la dosar. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepției, Dan Dascălu, care, cu titlu prealabil, solicită amânarea judecării cauzei, în vederea conexării Dosarului nr. 1.515D/2016 cu Dosarul nr. 2.238D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale. Reprezentatul Consiliului Concurenței lasă la aprecierea Curții măsura dispunerii conexării, iar reprezentantul Ministerului Public susține respingerea cererii, având în vedere stadiul procesual diferit al dosarelor menționate. … 4.Curtea, având în vedere stadiul diferit al soluționării dosarelor nr. 1.515D/2016 și nr. 2.238D/2017, acesta din urmă aflându-se în faza procedurală a redactării raportului, respinge cererea de amânare a judecării cauzei. … 5.Având cuvântul pe fond, avocatul autoarei excepției solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate, sens în care invocă inexistența unei căi efective de a contesta modalitatea de efectuare a inspecției și maniera neclară, imprevizibilă de redactare a prevederilor art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996. Astfel, prevederile legale criticate nu prevăd o cale de atac separată împotriva modului de derulare a inspecției. Susține că posibilitatea de a contesta legalitatea inspecției cu prilejul contestării deciziei finale a Consiliului Concurenței nu reprezintă un remediu efectiv, care să respecte exigențele soluționării cauzei într-un termen rezonabil. Invocă, în acest sens, aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 21 decembrie 2010, pronunțată în Cauza Societé Canal Plus și alții împotriva Franței, și Hotărârea din 21 decembrie 2010, pronunțată în Cauza Compagnie des Gaz de Pétrole Primagaz împotriva Franței. Depune note scrise. … 6.În continuare, avocatul Ioana Cercel, pentru autoarea excepției, susține neconstituționalitatea prevederilor art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, sens în care precizează că utilizarea în cuprinsul normei a noțiunii de „moment“ în privința termenului de 72 de ore pentru contestarea încheierii de autorizare a inspecției determină lipsa de claritate a textului legal și permite interpretări diferite referitoare la modul de calcul al acestui termen și la natura reglementării de drept comun cu care această normă se completează (Codul de procedură penală sau Codul de procedură civilă). Arată că momentul comunicării autorizației de inspecție este anterior derulării inspecției, în timp ce actul prin care se face dovada comunicării, respectiv procesul-verbal de finalizare a inspecției, poate fi încheiat ulterior. Astfel, nu este clar dacă termenul de contestație (noțiune specifică materiei procedural-penale) curge de la momentul comunicării autorizației de inspecție sau de la momentul încheierii procesului-verbal care face dovada comunicării actului. Or, normele procedurale trebuie să fie clare și precise, astfel cum rezultă și din jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006. … 7.Reprezentantul Consiliului Concurenței solicită respingerea excepției, în principal, ca inadmisibilă, deoarece criticile de neconstituționalitate se referă la o problemă de interpretare și de aplicare a prevederilor art. 38,art. 39 și art. 40 din Legea nr. 21/1996, de competența instanței de judecată. Consideră că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează reformarea normelor de drept administrativ, astfel încât fiecare acțiune a inspectorului de concurență în cadrul inspecției să poată fi contestată separat în fața instanței judecătorești. … 8.În subsidiar solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, deoarece măsurile concrete sau acțiunile inspectorilor întreprinse pe parcursul desfășurării unei inspecții dispuse în investigația de concurență pot fi contestate din perspectiva legalității acestora odată cu formularea cererii de anulare a deciziei finale a Consiliului Concurenței, ca operațiuni administrative premergătoare. De asemenea, trimiterea pe care prevederile legale criticate o fac la Codul de procedură penală nu semnifică faptul că inspectorii Consiliului Concurenței desfășoară acte de procedură penală, ci faptul ca o eventuală rupere/distrugere de sigilii este sancționabilă din punct de vedere penal. Deși inspecția inopinată are un caracter intruziv, aceasta nu prezintă caracteristicile percheziției. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 6 din 12 ianuarie 2010. … 9.Raportat la limitele controlului judiciar exercitat asupra operațiunilor administrative efectuate în cursul inspecțiilor, cadrul legal garantează, așadar, un control ex ante, concretizat în analiza pe care o efectuează instanța emitentă a încheierii de autorizare asupra existenței indiciilor care justifică ingerința autorității în spațiile deținute de întreprinderile suspectate și asupra proporționalității măsurii inspecției prin raportare la aceste indicii, și în posibilitatea părților, potrivit art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, să atace și încheierea de autorizare a inspecției, în termen de 72 de ore de la momentul comunicării, la Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, cadrul legal garantează un control ex post asupra actelor efectuate/încheiate în cursul inspecției, care se realizează în cadrul judecării acțiunii în anulare pe care părțile o pot formula împotriva deciziei Consiliului Concurenței adoptate în cazul respectiv. Referitor la critica prevederilor art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, apreciază că aceste norme sunt suficient de clare pentru a permite interpretarea în sensul că încheierea de autorizare poate fi atacată la Înalta Curte de Casație si Justiție în termen de 72 de ore, care curge de la momentul comunicării. Depune note scrise. … 10.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate. Referitor la susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 129 din Constituție, arată că norma constituțională invocată nu impune asigurarea accesului la toate căile de atac, iar susținerile referitoare la termenul de 72 de ore pentru contestarea încheierii de autorizare judiciară a inspecției se circumscriu sferei de interpretare și aplicare a legii, care excedează controlului de constituționalitate. … 11.În replică, avocații autorului excepției, referitor la susținerea reprezentantului părții cu privire la inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, precizează că aceasta nu poate fi reținută. Critica de neconstituționalitate nu vizează aspecte de interpretare și aplicare, ci probleme de neclaritate a prevederilor de lege criticate, precum și lipsa unei căi efective de contestare separată a modalității de efectuare a inspecției. În susținerea neclarității prevederilor supuse controlului de constituționalitate, precizează că Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative, care cuprinde și dispoziții procesual penale, a alimentat confuzia cu privire la natura juridică a normelor cu care Legea nr. 21/1996 se completează (Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală). … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:12.Prin Încheierea din 21 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 905/2/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38,art. 39 și art. 40 din Legea concurenței nr. 21/1996. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială Omniasig Vienna Insurance Group – S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva încheierii prin care instanța judecătorească a autorizat desfășurarea unor inspecții inopinate la sediile sociale, precum și în orice alte spații, în care își desfășoară activitatea mai multe întreprinderi, printre care și autoarea excepției. … 13.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece în sistemul reglementat de art. 38-40 din Legea nr. 21/1996 nu există o cale efectivă de atac împotriva măsurilor de inspecție. Contestația împotriva încheierii de autorizare și cererea de anulare a ordinului de inspecție nu constituie căi deschise de legiuitor în vederea contestării modului de derulare a inspecției, ci căi de atac prin care se pot invoca neregularități existente la momentul emiterii încheierii judecătorești, respectiv a ordinului de inspecție. … 14.Este indubitabil faptul că inspecțiile Consiliului Concurenței, similar perchezițiilor, reprezintă ingerințe ale statului cu privire la dreptul societăților la inviolabilitatea domiciliului/sediului, la protecția vieții private și la protecția corespondenței. În acest context se invocă lipsa unor garanții adecvate și suficiente împotriva modalității efective de derulare a inspecției. Un remediu adecvat trebuie să permită persoanei supuse inspecției să obțină, dacă este cazul, restituirea documentelor luate cu depășirea autorizației judiciare sau garanția ștergerii complete a acestora, când este vorba de date în format electronic. Sunt invocate, în acest sens, exemple din jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. … 15.Se mai susține că prevederile art. 38-40 din Legea nr. 21/1996 nu corespund cerințelor de accesibilitate și previzibilitate a legii, astfel cum acestea au fost conturate în jurisprudența Curții Constituționale. În acest sens arată că ordinul de inspecție emis de Consiliul Concurenței poate fi atacat în fața instanței de contencios administrativ (Curtea de Apel București) în termen de 15 zile de la comunicare, cauza urmând a fi soluționată de instanță de urgență și cu precădere. Încheierea de autorizare poate fi atacată pe calea contestației (instituție juridică sui generis creată de Legea concurenței, care nu cuprinde însă reglementări specifice în această privință și nici nu face trimitere la vreo altă reglementare în ceea ce privește procedura de soluționare), aceasta urmând a fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a ilustra caracterul bizar și lipsa de coerență a reglementării arată că Legea concurenței prevede un termen de formulare a contestației extrem de scurt, de 72 de ore de la comunicare, deși formularea contestației nu suspendă inspecția, iar ordinul de inspecție poate fi atacat în 15 zile, ceea ce naște îndoieli cu privire la urgența formulării unei contestații împotriva încheierii de autorizare. Cu toate acestea, legiuitorul omite să prevadă judecarea contestației de urgență și cu precădere pentru a determina aplicabilitatea dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la cauzele urgente (spre deosebire de situația cererii de anulare a ordinului de inspecție, unde acest aspect este menționat expres). … 16.Pe de altă parte, Legea nr. 21/1996 prevede că inventarele și punerile de sigilii se fac în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală, ceea ce naște întrebarea dacă cererea de autorizare judiciară și, pe cale de consecință, contestația împotriva încheierii de autorizare, precum și măsurile de ducere la îndeplinire nu ar trebui contestate potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală. Autoarea excepției consideră că reglementarea, a cărei neconstituționalitate o invocă, este lipsită de coerență și vădit deficitară sub aspectul logicii juridice, deoarece lasă loc interpretărilor privind natura reglementării (procedura penală versus procedura civilă), precum și cu privire la procedura de soluționare a litigiilor ce pot lua naștere din aplicarea prevederilor legale. O atare incertitudine este de natură a constitui un veritabil obstacol în calea exercitării efective a dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la apărare. … 17.Referitor la modul de calcul al termenului, se susține că reglementarea este de natură a crea confuzie în ceea ce privește ora de la care începe să curgă acest termen, întrucât prevederile art. 40 alin. (7) teza a treia din Legea nr. 21/1996 stabilesc că termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (1). Or, dispozițiile ultimei teze a art. 40 alin. (1), la care face trimitere acest text legal, prevăd că „o copie certificată a ordinului de inspecție și a autorizației judiciare se comunică obligatoriu persoanei supuse inspecției înainte de începerea acesteia“. Cu toate acestea, potrivit art. 38 alin. (4) coroborat cu alin. (2) din Legea nr. 21/1996, actul procedural care atestă comunicarea este procesul-verbal de constatare și inventariere întocmit la finalul inspecției. Se mai susține că reglementarea este ambiguă și deficitară, ceea ce generează o confuzie cu privire la cursul termenului în care se poate exercita dreptul de formulare a contestației, respectiv confuzia dintre începutul termenului și modul de calcul al acestuia, iar așa cum rezultă din dispozițiile Codului de procedură civilă, începutul termenelor de procedură și modul de calcul al acestora reprezintă două instituții distincte, cuprinse în articole distincte. … 18.În opinia autoarei excepției, art. 40 alin. (7) teza a treia din Legea nr. 21/1996 reglementează, inter alia, momentul procesual care marchează începutul termenului de contestație, adică momentul comunicării încheierii de autorizare, fiind, prin urmare, echivalentul art. 184 din Codul de procedură civilă. În interpretarea autoarei excepției, cuvântul „moment“ este menit să desemneze etapa procesuală care marchează începutul termenului, nu modul de calcul al termenului, respectiv ora de la care începe sa curgă acesta, sensul expresiei „de la momentul comunicării“ fiind același cu „de la data comunicării“. În ceea ce privește modalitatea de calcul al termenului, fiind vorba despre o instituție distinctă, nereglementată cu titlu special prin Legea nr. 21/1996, este firesc ca justițiabilul să dea eficiență reglementării consacrate la art. 181 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, ce reprezintă norma generală în ceea ce privește modul de calcul al termenelor de procedură, care statuează că termenul pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare. Caracterul neconstituțional al reglementării este generat de nerespectarea accesului liber la justiție, a dreptului la apărare si a priorității reglementărilor internaționale, întrucât art. 40 alin. (7) teza a treia din Legea nr. 21/1996 permite și interpretarea în sensul că momentul de la care începe să curgă termenul de 72 de ore pentru formularea contestației coincide cu ora comunicării încheierii de autorizare de către inspectorii de concurență (anterior începerii activității de inspecție). Or, o astfel de incertitudine cu privire la drepturile și obligațiile părții supuse inspecției la momentul comunicării încheierii de autorizare judiciară a inspecției este de natură să constituie un veritabil obstacol în calea exercitării efective a dreptului de acces liber la justiție. Obstacolul este reprezentat de riscul respingerii ca fiind tardiv formulate a contestațiilor introduse în termenul de 72 de ore, dar calculat potrivit dreptului comun, de la ora zero a zilei următoare. … 19.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38-40 din Legea nr. 21/1996 nu este întemeiată. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, deciziile nr. 6 din 12 ianuarie 2010 și nr. 53 din 17 februarie 2015. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale indicate de autoarea excepției, prevederile referitoare la instituția percheziției reglementate de Codul de procedură penală neputând fi asimilate cu inspecția efectuată în temeiul Legii nr. 21/1996, de către Consiliul Concurenței. De asemenea, instanța constată că legea oferă suficiente garanții pentru evitarea arbitrariului și protecția drepturilor. Astfel, art. 38 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, devenit art. 40 alin. (7) ca urmare a republicării legii, prevede că partea interesată are posibilitatea de a formula contestație la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 72 de ore, împotriva încheierii președintelui Curții de Apel București. Termenul în care poate fi atacată încheierea, pentru Consiliul Concurenței, curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor art. 40 alin. (2) din lege. În ceea ce privește persoana supusă inspecției, termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor art. 40 alin. (1). Contestația nu este suspensivă de executare. Se constată, așadar, că dispozițiile legale criticate asigură un just echilibru între interesele părților: pe de o parte, strângerea de informații cu privire la activitatea unei persoane bănuite de încălcarea normelor privind concurența loială și, implicit, apărarea interesului public, iar, pe de altă parte, apărarea drepturilor și a libertăților persoanei inspectate. Astfel, operatorul economic supus procedurii de inspecție poate formula contestație în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar inspecția se desfășoară în prezența sa sau a reprezentantului său. Ulterior, în fața instanței de judecată, în cadrul dezbaterii pe fond a acțiunii formulate de operatorul economic împotriva deciziei Consiliului Concurenței de constatare a încălcării regulilor concurenței, el va fi citat și va avea posibilitatea să administreze, cu încuviințarea instanței de judecată, toate probele considerate utile, pertinente și concludente pentru stabilirea adevărului judiciar. … 20.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 21.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 6 din 12 ianuarie din 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 26 februarie 2010, și Decizia nr. 53 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 27 mai 2015. În ceea ce privește analiza momentului de la care începe să curgă termenul de 72 de ore pentru formularea contestației, reglementat în cuprinsul art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, semnalează că, în speță, este o problemă de aplicare și interpretare a legii, care excedează controlului de constituționalitate. … 22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocaților autoarei excepției și ale reprezentantului părții, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepției și de partea Consiliul Concurenței, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:23.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 24.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din considerentele actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 36-38 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, în forma în vigoare la data desfășurării inspecțiilor de către Consiliul Concurenței. Curtea observă că Legea nr. 21/1996 a fost republicată, prevederile legale criticate regăsindu-se în cuprinsul art. 38,art. 39 și art. 40 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016. Ca atare, Curtea reține ca obiect al excepției aceste prevederi legale prin care se reglementează: puterile de inspecție ale inspectorilor de concurență pentru investigarea încălcării prevederilor legii, ordinul de inspecție și procedura de desfășurare a acesteia – art. 38-39 și procedura de soluționare a cererii de autorizare judiciară a inspecției și calea de atac prevăzută de lege împotriva încheierii – art. 40. … 25.În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 27 privind inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privind secretul corespondenței și art. 129 privind folosirea căilor de atac. … 26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă cuprinsă în prevederile art. 38-40 din Legea nr. 21/1996, republicată, a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional statuând constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate. În acest sens sunt Decizia nr. 89 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 28 februarie 2006, Decizia nr. 6 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 26 februarie 2010, și Decizia nr. 53 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 27 mai 2015. … 27.De asemenea, prin Decizia nr. 125 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016, paragraful 13, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că Legea concurenței nr. 21/1996 are drept scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor, iar punerea în aplicare a Legii concurenței este de competența Consiliului Concurenței, autoritate națională în domeniul concurenței, având statut de autoritate administrativă autonomă în acest domeniu. Totodată, Curtea a reținut că, în vederea descoperirii și investigării de către Consiliul Concurenței a încălcării prevederilor Legii concurenței, precum și a prevederilor art. 101 și art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în cap. V al Legii nr. 21/1996, art. 32-51, a fost reglementată procedura de examinare preliminară, de investigare și de luare a deciziilor de către această autoritate. … 28.În acest context, față de critica autoarei excepției referitoare la lipsa unei căi de atac separate împotriva măsurilor efective de inspecție, Curtea reține că dispozițiile legale criticate instituie reguli privind procedura derulată în vederea descoperirii și investigării încălcărilor prevederilor legii. Astfel, inspectorii de concurență desfășoară o activitate de investigație atunci când există indicii privind săvârșirea unor fapte contrare legii. Dispozițiile legale criticate nu pun în discuție fondul cauzei, ci, pe baza lor, se procedează la autorizarea unor inspecții, a căror desfășurare este guvernată de stabilirea prin lege a anumitor garanții pentru evitarea arbitrariului și protecția drepturilor. … 29.Astfel, potrivit art. 40 alin. (5) din lege, oricare ar fi împrejurările, inspecția se desfășoară între orele 8,00 și 18,00 și trebuie efectuată în prezența persoanei la care se efectuează inspecția sau a reprezentantului său. Inspecția poate continua și după ora 18,00 numai cu acordul persoanei la care se efectuează inspecția sau al reprezentantului său.  … 30.Inspectorii de concurență sunt abilitați cu puteri de inspecție prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței. O copie certificată a acestui ordin și a autorizării judiciare se comunică întreprinderii sau asociației de întreprinderi supuse inspecției dispuse. În cazul în care comunicarea nu se poate face fizic reprezentantului legal sau, în lipsa acestuia, oricărui angajat al întreprinderii respective, aceasta se poate efectua și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului ordinului și autorizării judiciare, precum și confirmarea expedierii acestuia. În această situație, comunicarea ordinului de inspecție și a documentelor aferente acestuia se socotește îndeplinită la data și ora înscrise pe copia imprimată a confirmării expedierii. În ipoteza în care comunicarea nu se poate face prin niciuna dintre modalitățile prevăzute mai sus, inspectorii de concurență vor proceda la afișarea ordinului de inspecție, a autorizării judiciare și a ordinului de declanșare a investigației la amplasamentul destinat inspecției, întocmind în acest sens un proces-verbal de afișare, în care vor fi indicate data și ora afișării [art. 38 alin. (4)]. … 31.Totodată, art. 40 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 prevede că inspectorii de concurență pot proceda la inspecții doar cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către președintele Curții de Apel București sau de către un judecător delegat de acesta. O copie certificată a ordinului de inspecție și a autorizației judiciare se comunică obligatoriu persoanei supuse inspecției înainte de începerea acesteia. Întreprinderile au posibilitatea de a ataca încheierea de autorizare dată de instanța judecătorească și ordinele de inspecție emise de Consiliul Concurenței, conform art. 40 alin. (7) și art. 38 alin. (6) din Legea nr. 21/1996, republicată.  … 32.Astfel, încheierea președintelui Curții de Apel București sau a judecătorului delegat de acesta, prevăzută de art. 40 alin. (2) din Legea concurenței nr. 21/1996, poate fi contestată de partea interesată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 72 de ore. Contestația nu este suspensivă de executare.  … 33.Ordinul de inspecție care indică obiectul și scopul inspecției, data la care începe și sancțiunile prevăzute la art. 53 și 59 din lege, poate fi atacat la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare, prin derogare de la Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea curții de apel este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare. Instanțele vor soluționa cauza de urgență și cu precădere. Soluționarea unor asemenea chestiuni trebuie să fie guvernată de principiul celerității, care ar putea fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității, contradictorialității și a obligativității citării părților. Curtea a observat că dispozițiile legale criticate asigură un just echilibru între interesele părților: pe de o parte, strângerea de informații cu privire la activitatea unei persoane bănuite de încălcarea normelor privind concurența loială și, implicit, apărarea interesului public, iar, pe de altă parte, apărarea drepturilor și a libertăților persoanei inspectate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 53 din 17 februarie 2015, precitată). … 34.De asemenea, ca o garanție a dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la apărare, deciziile finale adoptate de Consiliul Concurenței prin care se constată încălcarea legii și se aplică sancțiuni pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit art. 51 din Legea nr. 21/1996. În fața instanței de judecată, în cadrul dezbaterii pe fond a acțiunii formulate de întreprindere împotriva deciziei Consiliului Concurenței de constatare a încălcării regulilor concurenței, aceasta va fi citată și va avea posibilitatea să administreze, cu încuviințarea instanței de judecată, toate probele considerate utile, pertinente și concludente pentru stabilirea adevărului, inclusiv cu privire la modalitatea efectivă de efectuare a inspecției.  … 35.În raport cu aceste considerente, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar art. 129 din Legea fundamentală prevede că „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Prin urmare, având în vedere garanțiile pe care Legea nr. 21/1996 le instituie pentru înlăturarea eventualelor neregularități în efectuarea inspecțiilor și posibilitatea recunoscută părților interesate de a se adresa instanței judecătorești în condițiile art. 38 alin. (6), art. 40 și art. 51 din Legea nr. 21/1996, Curtea constată că prevederile legale supuse controlului nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la un remediu efectiv.  … 36.Referitor la invocarea dispozițiilor art. 27 din Constituție privind inviolabilitatea domiciliului, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a analizat în cadrul controlului de constituționalitate prevederi legale referitoare la dreptul reprezentanților unor autorități sau instituții publice de a pătrunde în spații aflate în legătură directă sau indirectă cu activitatea profesională a persoanei verificate. Astfel, Curtea s-a pronunțat cu privire la dreptul inspectorilor de muncă de a avea acces liber în sediul persoanei juridice și în orice alt loc de muncă organizat de aceasta fără nicio încuviințare și fără nicio avizare (a se vedea Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005). De asemenea, Curtea s-a pronunțat și în ceea ce privește puterile de inspecție ale inspectorilor antifraudă (a se vedea Decizia nr. 334 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 17 august 2017), iar prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, Curtea a statuat constituționalitatea prevederilor legale care instituie puterile de control și investigație ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. … 37.Curtea a reținut, pe de o parte, că, „în cazul sediilor industriale sau comerciale care nu sunt în același timp și locuri de domiciliu, inviolabilitatea sediului nu este supusă acelorași reguli ca spațiul în care se desfășoară viața privată a persoanei“ și că, prin urmare, autoritățile pot exercita controlul asupra activităților profesionale care se desfășoară în aceste sedii. În consecință, Curtea a reținut că „activitățile pe care Inspecția Muncii le controlează nu țin de sfera privată, ci, dimpotrivă, de cea publică, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general“ (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 470 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 25 mai 2011, și Decizia nr. 6 din 12 ianuarie 2010, precitată). … 38.Pe de altă parte, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 29 mai 2012, pronunțată în Cauza Bjedov împotriva Croației, paragraful 57, definiția noțiunii de „domiciliu“, în înțelesul art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este limitată la locuința care este ocupată de drept sau care a fost stabilită potrivit unei proceduri legale. Astfel, dacă un anume spațiu constituie sau nu „domiciliu“, care atrage protecția articolului 8 pct. 1 din Convenție, depinde de circumstanțele factuale, precum existența unor legături suficiente și continue cu acel loc specific. Prin urmare, dacă anumite locații trebuie sau nu clasificate drept „domiciliu“ este o chestiune de fapt, care nu depinde de legalitatea ocupării acelui loc în temeiul dreptului național. … 39.De asemenea, prin Hotărârea din 16 aprilie 2002, pronunțată în Cauza Societé Colas Est și alții contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că drepturile garantate de art. 8 al Convenției pot fi interpretate în sensul că includ, pentru o societate, dreptul la respectul sediului său social, al agențiilor sau al localurilor sale profesionale, însă această interpretare se poate face numai în anumite circumstanțe, care se stabilesc de la caz la caz, în speță, ținându-se cont de competența exclusivă a agenților specializați de a aprecia oportunitatea, numărul, durata și amploarea operațiunilor de inspecție. … 40.În aceste condiții, Curtea reține că prevederile art. 38 și art. 39 din Legea nr. 21/1996 consacră dreptul inspectorului de concurență de a efectua inspecții în spațiile prevăzute la art. 38 din lege, precum și în orice alte spații, inclusiv domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparținând conducătorilor, administratorilor, directorilor și altor angajați ai operatorilor economici sau asociațiilor de operatori economici supuși investigației, ceea ce poate constitui o ingerință în dreptul la protecție a domiciliului. … 41.Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, concretizate, cu titlu de exemplu, prin Decizia nr. 814 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 22 decembrie 2015, paragraful 33, și Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, Curtea va analiza, prin prisma unui test de proporționalitate, dacă ingerința în dreptul fundamental privind protecția domiciliului este justificată, dacă obiectivul urmărit califică scopul reglementării ca fiind unul legitim și dacă aceasta este rezonabilă în raport cu obiectivul urmărit și nu tinde la transformarea acestui drept în unul iluzoriu/teoretic. Conform principiului proporționalității, astfel cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională – justul echilibru între interesele concurente pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.  … 42.Aplicând aceste considerente de principiu la speța de față, Curtea constată că ingerința în dreptul fundamental referitor la protecția domiciliului, în cazul efectuării inspecțiilor în spații, precum domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparținând conducătorilor și altor angajați ai agenților economici supuși investigației este justificată de investigarea încălcării prevederilor legii concurenței, scopul reglementării criticate fiind unul legitim. Măsura ingerinței este adecvată, fiind capabilă să ducă la îndeplinirea scopului protejării interesului general de protecție, menținere și stimulare a concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor, și este necesară pentru îndeplinirea acestui scop. De asemenea, soluția legislativă criticată este proporțională cu scopul urmărit, sens în care chiar art. 38 alin. (2) din lege prevede că inspectorii de concurență cu puteri de inspecție vor proceda la efectuarea de inspecții numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obținute informații considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare și inventariere. … 43.De asemenea, Curtea observă că prevederile legale criticate prevăd că inspectorii de concurență pot proceda la acest tip de inspecții doar în baza unui ordin emis de către președintele Consiliului Concurenței și cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către președintele Curții de Apel București sau de către un judecător delegat de acesta. În aceste condiții, Curtea apreciază că amestecul autorităților publice în ceea ce privește dreptul la respectarea domiciliului este conform exigențelor constituționale și convenționale, o asemenea ingerință fiind necesară pentru „bunăstarea economică a țării“, astfel cum prevede art. 8 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceleași argumente sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale privind secretul corespondenței. … 44.Referitor la dispozițiile art. 26 din Constituție și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind respectarea vieții private și de familie, Curtea, prin Decizia nr. 6 din 12 ianuarie 2010, precitată, a reținut că dispozițiile de lege criticate reglementează activități de inspecție ale Consiliului Concurenței, activități ce au ca scop ocrotirea unui interes general și care vizează aspecte ce țin de sfera publică a activității persoanei juridice, iar nu de cea privată. … 45.Totodată, nu pot fi primite susținerile autoarei excepției, potrivit cărora inspecția realizată de inspectorii de concurență trebuie asimilată noțiunii de „percheziție“, prevăzută de Codul de procedură penală. Astfel, dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora percheziția se dispune de judecător și se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de lege, se referă la instituția reglementată de dispozițiile din Codul de procedură penală, care nu poate fi asimilată cu activitatea de inspecție efectuată de inspectorii de concurență, în temeiul Legii nr. 21/1996, aceasta implicând derularea unor operațiuni administrative premergătoare emiterii deciziei prin care se finalizează cazul investigat. … 46.În același timp, dispozițiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, prin care s-a stabilit că inventarele și punerile de sigilii se fac conform dispozițiilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, nu conferă inspecției caracterul unei percheziții în materie penală, fiind evident că trimiterea normativă se referă doar la cele două operațiuni și nu vizează inspecția în ansamblul său. A accepta susținerea autoarei excepției în sensul că, în integralitatea sa, procedura de efectuare a inspecțiilor este cea prevăzută de Codul de procedură penală echivalează cu golirea de conținut a normei cuprinse în art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996. Or, în ansamblul reglementărilor privind inspecțiile efectuate de inspectorii de concurență, această normă este de strictă interpretare și, prin urmare, și de strictă aplicare.  … 47.În fine, Curtea observă că, astfel cum sunt formulate, prevederile art. 40 din Legea nr. 21/1996 sunt redactate cu rigoare normativă și permit destinatarilor lor să își conformeze conduita. Astfel, termenul în care poate fi atacată încheierea pentru Consiliul Concurenței curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor art. 40 alin. (2) din aceeași lege, iar în ceea ce privește persoana supusă inspecției, termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor art. 40 alin. (1) din lege. Prin urmare, Curtea nu reține încălcarea regulilor privind claritatea, precizia, previzibilitatea și predictibilitatea normelor juridice. În aceste condiții, criticile autoarei excepției privind momentul de la care se calculează termenul de 72 de ore, pentru contestarea încheierii prin care este autorizată judiciar efectuarea inspecției, se circumscriu exclusiv cadrului de interpretare și aplicare a normelor juridice în situația de fapt dedusă judecății. … 48.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială Omniasig Vienna Insurance Group – S.A. din București în Dosarul nr. 905/2/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 38, art. 39 și art. 40 din Legea concurenței nr. 21/1996 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 iunie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește