DECIZIA nr. 40 din 22 ianuarie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 263 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Alkhatib Mohammad Samih și Kawa Ali în Dosarul nr. 7.662/118/2015 al Tribunalului Constanța – Secția penală, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 825D/2016. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției, doamna avocat Daniela Zaharia Mănescu. Pentru celelalte părți se prezintă curator desemnat potrivit art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, domnul avocat Teodor Popescu. Curtea ia act de prezența domnilor Cengizler Ceyhun, traducător autorizat pentru limba turcă, și Dalati Bassam, traducător autorizat pentru limba arabă.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că norma de drept supusă controlului nu este clară, precisă și previzibilă, nefiind în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 și aducând atingere art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Astfel, art. 263 alin. (1) din Codul penal ar trebui să reglementeze expres subiectul activ al infracțiunii – autorul – și scopul infracțiunii, respectiv să determine exact latura subiectivă a acesteia. Un alt motiv de neconstituționalitate îl constituie faptul că în expunerea de motive cu privire la noul Cod penal s-a arătat clar că trebuie să se aibă în vedere și normele de drept internațional. Or, textul de lege criticat este în contradicție cu normele de drept internațional incidente, respectiv art. 3 lit. a) și art. 6 paragraful 1 lit. a) din Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ceea ce duce și la încălcarea dreptului la un proces echitabil, libertății individuale și dreptului la o justiție unică, imparțială și egală. Aceasta deoarece, prin normele din protocol antereferite, se prevede în definiția infracțiunii simple o condiție esențială, intenția calificată prin scop, respectiv obținerea de mijloace financiare sau alte foloase materiale. Or, în textul de lege criticat scopul îl reprezintă trecerea ilegală a frontierei de stat. În aceste condiții textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece legiuitorul trebuia să transpună exact textele din protocol. În punctele de vedere transmise de autorități se arată că legiuitorul român poate să adopte măsuri mai severe, astfel cum prevăd art. 4 din protocol și art. 34 alin. (1) din Convenție, anterior menționate. Este adevărat că se pot adopta măsuri mai severe, însă numai cu respectarea legislației internaționale. Astfel, forma simplă a infracțiunii nu trebuia să deroge de la prevederile art. 3 lit. a) și ale art. 6 paragraful 1 lit. a) din protocol, legiuitorul putând reglementa alte variante agravante. Există riscul ca în aplicarea textului de lege criticat să fie condamnată arbitrar orice persoană ca subiect activ al infracțiunii sau pentru o formă de participație, cum ar fi complicitatea, în condițiile în care reglementarea internațională a încercat să excludă membrii de familie, rudele, organizațiile nonguvernamentale sau religioase care intenționează să acorde ajutor umanitar. În lipsa reglementării scopului există, de asemenea, riscul ca victimele traficului să fie considerate autori sau complici la infracțiune, ceea ce aduce atingere art. 5 și art. 19 din protocol, precum și reglementărilor Convenției privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951. Pentru toate aceste motive, textul de lege criticat aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituție, norma nu este clară, precisă și previzibilă și nu oferă securitate juridică. Legiuitorul ar fi trebuit să respecte prevederile art. 6 și art. 22 din Legea nr. 24/2000, ce obligă autoritățile să armonizeze legislația națională cu cea internațională, respectiv textul de lege criticat cu art. 3 lit. a) și art. 6 paragraful 1 lit. a) din protocol. … 4.Curatorul desemnat al celorlalte părți solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, apreciind că norma nu este clară, precisă și nici previzibilă și vine în contradicție cu dispozițiile constituționale și normele internaționale invocate de autorii excepției. … 5.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că nu poate fi primită critica potrivit căreia norma de drept nu este clară, deoarece, așa cum rezultă din textul de lege criticat, subiect activ este orice persoană care nu este migrant, iar scopul este trecerea frauduloasă a frontierei de stat. Referitor la pretinsa încălcare a legislației internaționale din perspectiva faptului că textul de lege criticat nu prevede scopul obținerii de foloase materiale apreciază că legiuitorul s-a încadrat în marja sa de apreciere, potrivit art. 6 pct. 4 din protocol, incriminând mai larg infracțiunea, decât o face protocolul. Din examinarea art. 263 și art. 264 din Codul penal rezultă clar că migrantul este o victimă a infracțiunii, art. 264 face referire expresă la migranți ca victime ale infracțiunii, iar persoanele care se ocupă de traficul de migranți și adăpostirea acestora sunt autori ai infracțiunii. Împrejurarea că în cauza de față s-a trimis în judecată pentru complicitate la trafic de migranți o persoană care este migrant nu este o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii, care a fost rezolvată de Curtea de Apel, prin pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare. Codul penal nu conține nicio posibilitate teoretică ca o persoană ce este victimă a unei infracțiuni să fie în același timp și complice. Dacă în Codul penal migrantul este desemnat ca victimă, atunci înseamnă că acesta nu poate fi complice sau autor al infracțiunii. Textul de lege criticat este în concordanță cu protocolul, deoarece protejează migranții, desemnându-i ca victime. Celălalt argument, în sprijinul pretinsei neconcordanțe constând în faptul că reglementarea internă ar permite incriminarea persoanelor care au ca mobil argumente de rudenie sau umanitare, nu se regăsește în textul protocolului, singura interdicție de incriminare fiind cu privire la migrant. În aceste condiții, textul de lege criticat se înscrie în marja de apreciere a statului. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 26 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.662/118/2015, Tribunalul Constanța – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 263 alin. (1) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Alkhatib Mohammad Samih și Kawa Ali într-o cauză în care au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de migranți. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată că textul de lege criticat vine în contradicție cu art. 3 lit. a) și art. 6 paragraful 1 lit. a) din Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 565/2002.  … 8.Autorii mai arată, în esență, că forma simplă a infracțiunii, reglementată prin textul de lege criticat, ar trebui să facă referire la protecția drepturilor migranților care fac obiectul traficului – reglementată de art. 2 din protocol -, scopul traficului de migranți să fie obținerea în mod direct sau indirect a unui folos financiar ori a altui folos material – reglementat de art. 3 lit. a) din protocol -, iar faptele să fi fost comise intenționat, pentru a obține direct sau indirect un folos financiar sau un alt folos material – art. 6 din protocol. Or, în condițiile în care în forma simplă a infracțiunii nu există mențiuni cu privire la condiția esențială de existență a acestei infracțiuni, și anume scopul de a obține direct sau indirect un folos patrimonial, norma nu este clară și precisă nici pentru cetățean, nici pentru magistrat, având în vedere dispozițiile internaționale aplicabile în materie, dând naștere la încălcări ale drepturilor constituționale anterior invocate. … 9.Autorii susțin că după modul de reglementare prevăzut de art. 263 alin. (1) din Codul penal rezultă că autorul infracțiunii nu are scop și nici interes, or, este o condiție obligatorie ca acesta să aibă un interes, un scop, să existe o intenție calificată prin scop. Formularea în această modalitate a textului criticat duce la o aplicare în mod arbitrar și general a textului de lege criticat, putând fi subiecte ale infracțiunii înșiși migranții, sub alte forme ale participației, aspect interzis de legislația internațională. … 10.Condiția expresă prevăzută în cuprinsul definiției, și anume scopul de a obține un folos financiar sau material, a fost prevăzută pentru a sublinia intenția de a exclude incriminarea traficului care are la bază ajutorul dat unor migranți pentru motive umanitare sau de rudenie. … 11.Gradul de precizie al termenilor și noțiunilor folosite trebuie să fie unul ridicat, iar incriminarea faptei să fie regăsită într-un cadru legislativ care să stabilească cu exactitate elementele constitutive ale infracțiunii, scopul și intenția autorului infracțiunii. Or, prin textul de lege criticat nu este definit clar și precis subiectul activ al infracțiunii de trafic de migranți, nu se arată intenția acestuia, nu sunt precizate scopul și latura subiectivă a infracțiunii, astfel încât acesta este lipsit de claritate, precizie și previzibilitate, aducând atingere dreptului la un proces echitabil, libertății individuale și a dreptului de azil. … 12.Tribunalul Constanța – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate respectă standardul de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate a legii.  … 13.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.  … 14.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, deoarece tratatul invocat obligă la incriminarea anumitor fapte, fără a interzice statelor semnatare să incrimineze și fapte ce nu sunt cuprinse în Convenție. Face referire la jurisprudența Curții Constituționale și la cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut că este dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe este de dorit.  … 15.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. Se arată că aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de judecată, iar nu și cu privire la cadrul juridic sancționator al faptelor, adică materia dreptului substanțial. Prevederile legale criticate sunt suficient de clare, precise și previzibile, astfel încât destinatarul normei juridice este capabil să-și adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia și de consecințele ce decurg din nerespectarea sa, în concordanță cu art. 1 alin. (5) din Constituție. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorilor excepției, ale curatorului desemnat și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 263 alin. (1) din Codul penal, având următorul cuprins: „Racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.“ … 19.În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legii, art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, art. 18 – Cetățenii străini și apatrizii, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării și a pedepsei și art. 124 – Înfăptuirea justiției. Se invocă, totodată, încălcarea art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificată prin Legea nr. 565/2002 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, precum și a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 8 noiembrie 2002. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia susțin că prevederile art. 263 alin. (1) din Codul penal aduc atingere art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, din perspectiva încălcării condițiilor de calitate ale legii: claritate, precizie și previzibilitate, deoarece nu reglementează în mod expres subiectul activ al infracțiunii – autorul – și nici scopul săvârșirii acesteia. Autorii apreciază că textul de lege criticat nu concordă cu dispozițiile art. 3 lit. a) și art. 6 paragraful 1 lit. a) din Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate. De asemenea, autorii arată că art. 263 alin. (1) din Codul penal ar fi în acord cu prevederile Constituției, dacă varianta-tip a infracțiunii de trafic de migranți ar cuprinde mențiunile prevăzute la art. 6 paragraful 1 din protocol, respectiv condiția expresă de a obține un avantaj financiar sau material, care a fost reglementată de protocol pentru a exclude incriminarea unor fapte ce au ca scop sprijinirea migranților pentru motive umanitare sau pentru că sunt membri de familie sau rude. … 21.Curtea observă că principalul instrument juridic internațional destinat luptei împotriva fenomenului crimei organizate îl reprezintă Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (Convenția de la Palermo), care a fost adoptată prin Rezoluția nr. 55/25 din 15 noiembrie 2000, la cea de-a 55-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Convenția a fost suplimentată prin protocoale, unul dintre acestea fiind Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare. Convenția are ca scop armonizarea legislațiilor naționale ale statelor și crearea mecanismelor de cooperare internațională prin care să fie asigurată investigarea și sancționarea infracțiunilor din sfera sa de aplicare, ce au caracter transnațional și sunt comise de un grup infracțional organizat.  … 22.Din analiza prevederilor protocolului, Curtea reține că scopul adoptării acestuia îl constituie prevenirea și combaterea traficului ilegal de migranți, precum și promovarea cooperării dintre statele părți în acest scop, protejând în același timp drepturile migranților, obiect al acestui trafic (art. 2,art. 4 și art. 16 din protocol). Protocolul conține obligații asumate de statele părți în ceea ce privește incriminarea traficului ilegal de migranți și a faptelor conexe, protecția persoanelor care fac obiectul acestei infracțiuni, măsuri de prevenire, colaborare și cooperare a statelor pentru a combate traficul de migranți. Aceasta se completează cu Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (art. 1 paragraful 1 din protocol), iar prevederile sale se aplică atunci când infracțiunile sunt de natură transnațională și, în săvârșirea lor, este implicat un grup transnațional organizat (art. 4 din protocol). … 23.Referitor la răspunderea penală, Curtea observă că art. 4 din protocol face referire la protecția drepturilor persoanelor care au făcut obiectul infracțiunii de trafic de migranți, iar art. 5 prevede că migranții nu devin pasibili de urmăriri penale pentru faptul că au făcut obiectul traficului ilegal. Curtea reține că art. 6 paragraful 1 lit. a) din protocol reglementează cu privire la obligația statelor de a adopta măsuri legislative sau alte măsuri necesare pentru a conferi caracter de infracțiune traficului ilegal de migranți, atunci când faptele au fost comise intenționat și pentru a obține, direct sau indirect, un folos financiar sau alt folos material. La paragraful 2 al art. 6 din protocol se prevede că fiecare stat parte adoptă măsuri legislative și alte măsuri necesare pentru a conferi caracterul de infracțiune faptei de a fi complice la o infracțiune stabilită conform paragrafului 1 lit. a). Totodată, Curtea observă că art. 6 paragraful 3 din protocol prevede obligația statelor de a reglementa circumstanțele agravante ale infracțiunii de trafic de migranți, respectiv: fapta de a pune în pericol sau de a risca punerea în pericol a vieții ori securității migranților respectivi, precum și tratamentul inuman sau degradant aplicat acestor migranți, inclusiv pentru exploatare. … 24.Referitor la susținerea autorului privind obligativitatea incriminării faptei numai cu condiția obținerii, direct sau indirect, a unui folos financiar sau a altui folos material, Curtea reține că în partea a treia a Ghidului legislativ pentru implementarea Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și a Protocoalelor atașate, redactat sub auspiciile Biroului Organizației Națiunilor Unite privind Drogurile și Criminalitatea se prevede, la pct. 2 subpct. 11 lit. c) al Introducerii, că oficialii implicați în ratificarea și implementarea protocolului trebuie să ia în considerare, în afară de textele Convenției și protocoalelor, și lucrările pregătitoare (travaux préparatoires) ale negocierii acestor acte, precum și ghidul legislativ al acestora. Astfel, Curtea observă că în partea a treia, capitolul II, litera A, punctul 2, paragraful 32 din ghidul legislativ se arată că intenția redactorilor protocolului a fost aceea de a solicita adoptarea de către legislatori a unor norme de incriminare aplicabile celor care fac trafic de migranți pentru un câștig, dar nu și acelora care își asigură propria intrare ilegală sau acelora care asigură intrarea ilegală a altor persoane, pentru alte motive decât câștigul, cum ar fi traficarea membrilor de familie sau asistarea refugiaților sau azilanților de către organizațiile umanitare. În consecință, Curtea reține că intenția redactorilor protocolului a fost excluderea incriminării faptelor de trafic de migranți în situația în care autorul faptei este el însuși migrant (a se vedea art. 5 din protocol), dar și pentru acele situații când nu urmărește un câștig, acesta fiind membru al familiei sau o organizație religioasă sau umanitară care asistă nonprofit refugiații.  … 25.Referitor la dreptul intern, Curtea observă că infracțiunea de trafic de migranți este reglementată în prezent de art. 263 din Codul penal. Anterior adoptării Codului penal, fapta era incriminată prin art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001. Noua incriminare a menținut unele acțiuni tipice ale elementului material în varianta-tip și în variantele agravante și a mai adăugat altele noi. Astfel, variantele agravante ale infracțiunii sunt prevăzute în alin. (2) al art. 263 alCodului penal. Din reglementarea anterioară au fost preluate săvârșirea faptei prin mijloace care pun în pericol viața, integritatea sau sănătatea migrantului și, de asemenea, comiterea infracțiunii prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, ca împrejurări agravante. Ca element de diferențiere, Curtea reține că art. 263 din Codul penal a introdus o nouă variantă agravantă, și anume săvârșirea faptei în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial. În concluzie, dacă prin prevederile art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 infracțiunea de trafic de migranți săvârșită cu scopul pentru a obține direct sau indirect un folos financiar sau alt folos material era cuprinsă în varianta-tip, în prezent legiuitorul a reglementat-o prin prevederile art. 263 alin. (2) din Codul penal, ca variantă agravantă. … 26.Comparând art. 263 alin. (2) din Codul penal cu art. 6 paragraful 1 lit. a) și art. 6 paragraful 3 lit. a) și b) din protocol, Curtea reține că legiuitorul intern a respectat prevederile protocolului. Acest act reglementează obligația incriminării traficului de migranți pentru a obține direct sau indirect un folos financiar sau alt folos material, ca variantă simplă, fără a împiedica legiuitorul național să adopte o reglementare mai severă sub aspectul incriminării. Astfel, săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți, în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial, a fost incriminată ca variantă agravantă. … 27.Din examinarea art. 263 alin. (1) din Codul penal, Curtea reține că textul de lege criticat cuprinde varianta-tip a infracțiunii, acoperind toate situațiile de trafic în care nu se poate dovedi scopul obținerii unui avantaj patrimonial ori al obținerii unor foloase materiale. Este opțiunea legiuitorului român, deoarece acesta a avut în vedere situația migranților și a familiilor acestora, aflați într-o poziție de vulnerabilitate în raportul cu rețelele de traficanți, astfel încât uneori este imposibilă probarea obținerii de foloase materiale sau financiare, deși, evident, cei care săvârșesc fapta nu fac parte din familie și nici nu aparțin vreunei organizații umanitare.  … 28.Curtea nu poate primi susținerea autorilor excepției, potrivit căreia, în reglementarea variantei-tip a infracțiunii, nu se prevede expres autorul acesteia. Este evident, din descrierea mijloacelor prin care infracțiunea este săvârșită, că nu poate fi vorba despre migrant. Chiar dacă legiuitorul nu folosește în mod expres termenul de „victimă“, așa cum procedează în art. 264 alin. (1) din Codul penal, rezultă cu certitudine că migranții, ca victime ale traficului, sunt excluși din categoria autorilor infracțiunii în varianta-tip. … 29.Curtea mai reține că Protocolul nu interzice în niciun fel reglementarea unei variante-tip a infracțiunii, ci doar obligă statele să incrimineze traficul de migranți, atunci când faptele au fost comise intenționat și pentru a obține direct sau indirect un folos financiar sau un alt folos material, ceea ce legiuitorul român a respectat prin incriminarea acestora ca variantă agravantă a infracțiunii. … 30.Curtea, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la legalitatea incriminării și a pedepsei, a reținut că, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută, una dintre tehnicile standard de reglementare constând în recurgerea, mai degrabă, la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, s-a statuat că numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică și că, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal, nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare existând întotdeauna. Curtea a mai reținut că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre – hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 și 21 octombrie 2013, pronunțate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93 (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 689 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 1 februarie 2018, paragraful 19). … 31.Pornind de la rolul decizional conferit instanțelor, care urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, Curtea reține că stabilirea situației de fapt, a împrejurărilor și a modului concret de comitere a infracțiunii, precum și a calității celor implicați nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci intră în atribuțiile organelor de urmărire penală și sunt supuse, în final, aprecierii instanței de judecată. … 32.Curtea reține că, în aplicarea art. 263 alin. (1) din Codul penal, organele de urmărire penală și instanțele de judecată trebuie să aibă în vedere atât legea internă, cât și prevederile Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificată prin Legea nr. 565/2002, inclusiv cele reținute în Ghidul legislativ pentru implementarea Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și a Protocoalelor atașate. Aceasta, deoarece, potrivit art. 11 alin. (2) din Constituție, „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern“. … 33.Prin urmare, Curtea reține că nu sunt încălcate dispozițiile art. 11 alin. (2) din Constituție, raportate la prevederile Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți pe calea terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificată prin Legea nr. 565/2002, și nici cele ale art. 1 alin. (5) și art. 23 alin. (12) din Constituție și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Referitor la criticile privind încălcarea art. 21 din Constituție, Curtea observă că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât textul criticat conține o normă de drept penal substanțial, iar dreptul la un proces echitabil poate fi asigurat doar prin dispoziții legale specifice dreptului procesual penal (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, paragraful 35). Cât privește art. 18 și art. 124 din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză. … 34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alkhatib Mohammad Samih și Kawa Ali în Dosarul nr. 7.662/118/2015 al Tribunalului Constanța – Secția penală și constată că dispozițiile art. 263 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește