DECIZIA nr. 4 din 30 ianuarie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 – Codul familiei, excepție ridicată de Nicolae Gheorghe Horotan în Dosarul nr. 3.653/296/2019 al Judecătoriei Satu Mare – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.033D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că, în ceea ce privește pretinsa nesocotire a prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că soluția legislativă criticată este dată de caracterul personal nepatrimonial al dreptului ocrotit. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 26 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.653/296/2019, Judecătoria Satu Mare – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 – Codul familiei, excepție ridicată de Nicolae Gheorghe Horotan într-o acțiune având ca obiect soluționarea unei acțiuni în tăgada paternității, în cadrul căreia reclamantul, fost soț al mamei copilului, a solicitat repunerea în termenul de formulare a acțiunii. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât instituie un termen de prescripție pentru acțiunea în tăgăduirea paternității numai cu privire la tatăl copilului, iar pentru ceilalți titulari ai acțiunii, respectiv mama copilului și copil, acțiunea este imprescriptibilă. Prin neinstituirea unui termen de prescripție pentru introducerea acțiunii în tăgada paternității de către mamă, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 288/2007, s-a creat o poziție privilegiată acesteia, deoarece pentru copiii născuți între anii 2000 și 2007 acțiunea în tăgada paternității introdusă de mamă este imprescriptibilă, spre deosebire de soțul mamei, pentru care termenul de prescripție este de 6 luni. În acest mod este încălcat principiul egalității în fața legii, ca urmare a inexistenței unui drept de prescripție unic, aplicabil tuturor titularilor dreptului la acțiune, în condițiile în care dreptul protejat este același, și anume dreptul copilului de a-și stabili corect filiația față de ambii părinți. Susține că se încalcă, de asemenea, și accesul liber la justiție al soțului mamei copilului, cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de apărarea unui drept personal nepatrimonial, acțiunea în tăgăduirea paternității ar trebui să fie imprescriptibilă. … 6.De asemenea, textul de lege criticat este neconstituțional întrucât momentul de la care curge termenul de 6 luni aduce atingere respectului față de viața de familie, realitatea socială și biologică fiind înlăturată de o prezumție legală. Procedurile care privesc paternitatea intră sub incidența art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar menținerea unei stări de fapt care nu corespunde realității contravine acestuia. Textul convențional amintit protejează nu numai viața familială, ci și viața privată, care include aspecte privind identitatea fizică și socială a individului. Refuzându-se accesul la justiție pentru reglementarea paternității pârâtului (a copilului), se încalcă drepturi fundamentale recunoscute de convenția menționată nu doar din perspectiva prezumtivului tată, ci și din perspectiva copilului, care, atât timp cât soțul mamei de la momentul nașterii copilului este presupus tată, nu are posibilitatea de a-și stabili paternitatea reală în raportul cu tatăl biologic și implicit de a i se recunoaște relațiile de rudenie cu tatăl său biologic și familia extinsă a acestuia. Se invocă și Hotărârea din 12 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Mizzi împotriva Maltei. … 7.Se mai arată că, în speță, suspiciunile reclamantului că nu este tatăl copilului au apărut mult după soluționarea divorțului și, respectiv, după expirarea termenului de prescripție. Prin urmare, deși existența unui termen înlăuntrul căruia să se poată introduce acțiunea în tăgada paternității este necesară, consideră că momentul de la care curge termenul este greșit. Pentru a avea minime garanții procesuale și a beneficia de dreptul de acces la justiție, termenul de 6 luni ar trebui calculat de la data când soțul mamei cunoaște împrejurările ce îl îndreptățesc să creadă că nu este tatăl copilului, nu de la momentul când acesta ia cunoștință de nașterea copilului. … 8.Se susține, totodată, că termenul de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului, în interiorul căruia se poate intenta acțiune în tăgăduirea paternității, potrivit textului de lege criticat, este desuet, nefiind în concordanță cu mijloacele moderne medicale de stabilire a filiației copilului, inclusiv la o vârstă mult mai mare a acestuia. … 9.Judecătoria Satu Mare – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că din textul de lege criticat nu rezultă un regim discriminatoriu între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului și tatăl acestuia în privința termenului de exercitare a acțiunii în tăgăduirea paternității. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Constituție, precizează că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări, or, instituirea în situația dată a unui termen de prescripție scurt este motivată de necesitatea de a clarifica statutul civil al persoanei, în temeiul obligației constituționale a statului de a apăra interesele mamei și copilului. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 55 din Codul familiei, în forma în vigoare anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 – Codul familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007. Din motivarea formulată, se observă însă că autorul acesteia critică doar dispozițiile art. 55 alin. 1 din actul normativ menționat, care aveau următoarea redactare: „Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de șase luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului.“ … 14.Codul familiei a fost abrogat prin art. 230 lit. m) din capitolul X al Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 71/2011, „Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea lui în vigoare“. În consecință, pentru copiii născuți înainte de acest moment rămâne aplicabil Codul familiei. În cauză, autorul excepției este fost soț al mamei unui copil născut la data de 29 octombrie 2000. Având în vedere și Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, rezultă că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, în redactarea ulterioară modificării acestora prin Legea nr. 288/2007, este admisibilă, prevederile de lege supuse controlului fiind aplicabile cauzei în cursul soluționării căreia a fost ridicată prezenta excepție. … 15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiție și art. 26 – Viața intimă, familială și privată. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și cele ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorul excepției, fost soț al mamei unui copil născut la data de 29 octombrie 2000, față de care este aplicabilă prezumția legală de paternitate în temeiul art. 53 alin. 1 din Codul familiei, invocă, pe de o parte, existența unei discriminări rezultate din faptul că nu poate introduce decât în termen de 6 luni acțiunea în tăgada paternității, spre deosebire de copil și mama acestuia, pentru care acțiunea menționată este imprescriptibilă, iar, pe de altă parte, critică momentul de la care termenul precizat începe să curgă, susținând că se încalcă accesul liber la justiție ca urmare a faptului că data de la care începe să curgă acest termen este cea a nașterii copilului, deși calculul ar trebui să pornească de la data când cunoaște împrejurările ce îl îndreptățesc să creadă că nu este tatăl copilului. … 17.Față de aceste critici, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici similare celor formulate în cauza de față. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2004, Decizia nr. 390 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, sau Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 12 decembrie 2005, Curtea a reținut că art. 55 alin. 1 din Codul familiei reglementează termenul în care tatăl copilului născut în timpul căsătoriei poate să introducă acțiune în tăgăduirea paternității, fără să cuprindă nicio precizare cu privire la termenul în care această acțiune ar putea fi introdusă de mama copilului sau de copilul născut în timpul căsătoriei, ceea ce se explică prin modul în care legiuitorul a conceput regimul filiației față de tată. … 18.Totodată, prin Decizia nr. 582 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 8 iunie 2010, Curtea a constatat, referitor la critica privitoare la momentul de la care se calculează termenul de prescripție pentru soțul mamei, că legiuitorul, prin reglementarea adoptată, a avut în vedere interesul exclusiv al copilului. De altfel, art. 3 alin. 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, prevede că „în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala“. … 19.În ceea ce privește obstrucționarea dreptului de acces liber la justiție, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări. Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă. … 20.Cele statuate în jurisprudența citată sunt pe deplin aplicabile și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acesteia. … 21.Curtea observă, în plus, că acest termen a fost, în reglementarea inițială, criticată în cauză, de 6 luni. Prin modificarea Codului familiei prin Legea nr. 288/2007, termenul special de prescripție a fost stabilit la 3 ani, termen care se regăsește în prezent și în art. 430 din actualul Cod civil, menținându-se, așadar, caracterul prescriptibil al acțiunii în tăgada paternității introduse de tată. În jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, sau Decizia nr. 523 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 16 ianuarie 2020, paragraful 21). … 22.De asemenea, trebuie subliniat că există instituția repunerii în termenul de prescripție, în virtutea căreia instanța poate aprecia că există motive întemeiate pentru care persoana interesată a formulat acțiunea după expirarea termenului prevăzut de lege. Ca atare, prezumtivul tată poate valorifica acest beneficiu legal de la momentul la care reclamantul a aflat cu certitudine că nu el este tatăl minorului, moment care, de altfel, nu poate fi determinat cu precizie absolută, existând tocmai de aceea posibilitatea ca instanța să accepte repunerea sa în termenul de introducere a acțiunii în tăgada paternității. … 23.De altfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, limitările aduse dreptului tatălui prezumtiv de acces la o instanță nu sunt, ca atare, incompatibile cu dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, Curtea a apreciat că introducerea unor termene pentru declanșarea procedurii referitoare la paternitate este justificată de dorința de a asigura securitatea juridică și de a proteja interesele copilului. Diferența de tratament stabilită între soți se bazează pe ideea că astfel de termene erau mai puțin necesare pentru mamă decât pentru prezumtivul tată, deoarece interesele mamei coincid de obicei cu cele ale copilului, ei fiindu-i atribuită custodia în majoritatea cazurilor de divorț sau separare (Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragraful 41). … 24.În ceea ce privește invocarea, în motivarea excepției, a Hotărârii din 12 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Mizzi împotriva Maltei, Curtea Constituțională apreciază că nu este relevantă în speța de față, întrucât a vizat imposibilitatea tatălui prezumtiv de a se prevala de probe științifice în dovedirea faptului că nu este tatăl natural al copilului, în condițiile în care legislația malteză limita drastic mijloacele de probă în acest domeniu. … 25.În fine, Curtea observă că în cauza de față se mai susține și încălcarea dreptului la viață intimă și familială, garantat de art. 26 din Constituție și art. 8 din Convenție, pe considerentul că acesta ar fi nesocotit nu doar din perspectiva prezumtivului tată, ci și din cea a pârâtului (copilul), care, atât timp cât soțul mamei de la momentul nașterii copilului este presupus tată, nu are posibilitatea de a-și stabili paternitatea reală în raportul cu tatăl biologic și, implicit, de a i se recunoaște relațiile de rudenie cu tatăl său biologic și familia extinsă a acestuia. Curtea observă că, în realitate, copilul dispune de mijloace procedurale suficiente pentru a-și clarifica pe deplin statutul civil, constând în posibilitatea de a porni o acțiune în stabilirea filiației față de tată, în temeiul art. 56 din Codul familiei (legea aplicabilă în raport cu data nașterii copilului), precedată de o acțiune în tăgada paternității față de tatăl prezumtiv. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Gheorghe Horotan în Dosarul nr. 3.653/296/2019 al Judecătoriei Satu Mare – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 4/1953 – Codul familiei, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește