DECIZIA nr. 396 din 15 septembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 107 alin. (1) lit. C din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Grup Arcons – S.A. din Brașov în Dosarul nr. 5.015/62/2013/a17 al Curții de Apel Brașov – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.510D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că prin Decizia civilă nr. 1.140/Ap din 18 septembrie 2019 a Curții de Apel Brașov s-a reținut că împotriva debitoarei s-a decis intrarea în procedura falimentului întrucât nu a respectat planul de reorganizare aprobat, iar nu pentru că nu a plătit creanțele curente. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 20 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.015/62/2013/a17, îndreptată prin Încheierea din 28 iulie 2022 pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Brașov – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 107 alin. (1) lit. C din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Grup Arcons – S.A. din Brașov, într-o cauză având ca obiect cererea de deschidere a procedurii falimentului împotriva debitorului. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală dau naștere unei discriminări, întrucât nu permit societății în insolvență să facă imputația plății pentru sumele pe care le achită către creditorul bugetar. Astfel, autoarea este nemulțumită că, la momentul efectuării plăților către creditorul bugetar, nu poate preciza dacă dorește să stingă datorii curente sau datorii cuprinse în planul de reorganizare. Prin urmare, autoarea consideră că legiuitorul a limitat în mod nejustificat posibilitatea unei societăți în insolvență de a proceda la imputația plăților efectuate către creditorii bugetari, stabilind cu titlu imperativ că se sting cu prioritate creanțele curente, urmând ca sumele cuprinse în plan să fie stinse numai după plata integrală a datoriilor curente. … 6.În ceea ce privește dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. C din Legea nr. 85/2006, autoarea învederează că acestea sunt neconstituționale dacă permit intrarea debitorului în procedura generală a falimentului în cazul în care nu achită creanțele rezultate din continuarea activității după data deschiderii procedurii insolvenței. … 7.Curtea de Apel Brașov – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că legiuitorul a înțeles să stabilească un regim diferit de stingere a creanțelor deținute de debitorii aflați în insolvență față de ceilalți contribuabili. De asemenea, instanța de judecată amintește considerentele Deciziei nr. 5 din 14 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu referire la interpretarea dispozițiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în sensul că planul de reorganizare al debitorului nu poate să prevadă eșalonarea la plată a creanțelor curente. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, și ale art. 107 alin. (1) lit. C din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, având următorul conținut:– Art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală: „Cu excepția situațiilor prevăzute la art. 167 alin. (11) și (12), pentru debitorii care se află sub incidența legislației privind insolvența, ordinea de stingere este următoarea: a) obligații fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii; b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăți ale obligațiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum și obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea și plata acestora; c) obligații fiscale născute anterior datei la care s-a deschis procedura insolvenței, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situația contribuabililor aflați în stare de faliment; d) alte obligații fiscale în afara celor prevăzute la lit. a)-c)“; … – Art. 107 alin. (1) lit. C din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței: „Judecătorul-sindic va decide, prin sentință sau, după caz, prin încheiere, în condițiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri: […] C. obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condițiile stipulate prin planul confirmat sau desfășurarea activității debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale;“. …  … 12.Curtea reține că Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V – Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, ținând cont de prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum și de Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra art. 107 alin. (1) lit. C din Legea nr. 85/2006. … 13.De asemenea, Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prevederile art. art. 165 alin. (6) lit. a)-c) din Legea nr. 207/2015 au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 31/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 31 august 2022, și au în prezent următorul conținut: „a) obligațiile fiscale, altele decât cele înscrise la masa credală, în ordinea vechimii; b) obligațiile fiscale cu termene de plată stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat și confirmat în condițiile legii, precum și obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea și plata acestora; c) obligațiile fiscale admise la masa credală potrivit legii, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situația contribuabililor aflați în stare de faliment“. Analizând modificările legislative aduse prevederilor art. 165 alin. (6) lit. a)-c) din Legea nr. 207/2015 prin Ordonanța Guvernului nr. 31/2022, Curtea observă că legiuitorul a păstrat în esență soluția legislativă criticată. … 14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Curtea apreciază că se impune în primul rând identificarea regimului juridic al celor două categorii de creanțe la care aceasta face referire: creanțele cuprinse în planul de reorganizare și creanțele curente. Astfel, creanțele cuprinse în planul de reorganizare sunt acele creanțe născute anterior deschiderii procedurii de insolvență, care au fost înscrise în tabelul definitiv de creanțe al debitorului și au fost cuprinse în planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic. Plata acestor creanțe se face la termenele și în condițiile prevăzute de programul de plăți aprobat prin planul de reorganizare. În schimb, creanțele curente, indiferent de categoria din care fac parte, nu sunt supuse procedurii de înscriere la masa credală a debitorului și se plătesc în conformitate cu documentele din care rezultă, fiind definite de prevederile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006. Modalitatea și termenele de plată a creanțelor curente rezultă din înțelegerea încheiată între debitor și partenerul său contractual, aceste creanțe nefiind supuse unor eventuale reduceri sau eșalonări la plată. Așadar, Curtea observă că, în fapt, acestea nu sunt supuse aceluiași regim de plată, datoriile curente fiind plătite cu prioritate și fără a beneficia de termene de plată suplimentare. … 16.De altfel, aceeași soluție legislativă a fost păstrată de legiuitor și în actuala reglementare a procedurii insolvenței, după cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020. Potrivit art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014, creditorul cu creanțe curente este „acel creditor ce deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă“. De asemenea, art. 143 alin. (3) din aceeași lege prevede că, oricând pe perioada planului de reorganizare, creditorul care deține o creanță curentă peste valoarea-prag, certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile, poate solicita trecerea debitorului la procedura falimentului, urmând ca această cerere să fie analizată de judecătorul-sindic. … 17.Tot în legătură cu regimul juridic al creanțelor curente, prin Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 2019 pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea unei probleme de drept legate de imposibilitatea prevederii eșalonării la plată a creanțelor curente (inclusiv a celor bugetare) în planul de reorganizare a debitorului în interpretarea dispozițiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 27 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut următoarele: „Dacă creanțele născute anterior deschiderii procedurii nu pot fi achitate decât în baza graficului de plată cuprins în planul de reorganizare, cheltuielile curente, născute în perioada de observație, trebuie achitate de îndată ce devin exigibile, întrucât, așa cum s-a arătat, acestea se achită cu prioritate față de creanțele din tabelul definitiv, potrivit documentelor din care rezultă […]. În aceste condiții, cerința ca planul de reorganizare să menționeze modalitatea de achitare a creanțelor curente, înscrisă de legiuitor în art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, nu este susceptibilă de o interpretare extensivă, în sensul posibilității de eșalonare a plății creanțelor curente prin programul de plată a creanțelor curente cuprins în planul de reorganizare, prin modificarea termenelor de scadență ale acestora, în absența acordului creditorilor curenți. O atare interpretare apare ca fiind în contradicție atât cu regimul juridic privilegiat al acestui tip de creanțe, cât și cu scopul urmărit de legiuitor prin dispoziția supusă analizei. Sub acest ultim aspect este de subliniat faptul că planul de reorganizare are drept scop principal configurarea modului de stingere a creanțelor înscrise în tabelul definitiv, însă, ținând cont de faptul că în perioada de reorganizare debitorul continuă activitatea, fiind firesc să genereze obligații curente, planul, pentru a putea fi considerat sustenabil, trebuie să asigure achitarea acestora din urmă.“ … 18.Ca urmare a celor prezentate mai sus, Curtea constată că, indiferent de categoria din care face parte creanța (bugetară, chirografară etc.), în perioada de reorganizare creanțele curente se plătesc cu prioritate față de cele cuprinse în planul de reorganizare, neputând fi eșalonate la plată, debitorul fiind obligat să aibă fondurile necesare achitării lor la termenele convenite cu partenerii săi. … 19.În aceste condiții, Curtea reține că nu există nicio discriminare între creditorii bugetari și alte categorii de creditori care dețin creanțe curente, așa cum susține autoarea, deoarece nu categoria de creditori este cea care dictează condițiile în care se face plata, ci data nașterii creanței. Așadar, independent de natura creanței (fiscală sau nefiscală), ceea ce prezintă importanță este caracterul de creanță curentă. Cu alte cuvinte, nu are relevanță dacă este vorba despre o creanță curentă aparținând unor furnizori de bunuri sau servicii sau o creanță de natură fiscală, debitorul trebuie să le achite pe toate la momentul la care acestea devin exigibile. … 20.Referitor la măsurile impuse de legiuitor privind stingerea creanțelor fiscale, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 177 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 28 iulie 2020, paragraful 19, Decizia nr. 838 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 12 aprilie 2021, paragraful 23, Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009), a constatat că rațiunea care a stat la baza determinării unei anumite ordini de plată a creanțelor fiscale a fost aceea de a crea un climat de stabilitate și securitate juridică, precum și de a găsi metode eficiente pentru a determina contribuabilul să își execute obligațiile fiscale indiferent de natura și cuantumul lor. O asemenea măsură este expresia obligației pozitive a statului de a asigura ritmicitatea și certitudinea alimentării bugetelor cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale ce revin în sarcina sa. … 21.În ceea ce privește acțiunile pe care statul le consideră necesare în vederea asigurării plății impozitelor și taxelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, prin Hotărârea din 23 februarie 1995, pronunțată în Cauza Gasus Dosier – Und Fördertechnik GmbH împotriva Olandei, paragraful 60, următoarele: „[…] cauza de față privește dreptul statelor să adopte legi pe care le consideră necesare în scopul «asigurării plății taxelor». […] În adoptarea unor astfel de legi, puterii legiuitoare trebuie să i se recunoască o largă marjă de apreciere, în special cu privire la problema dacă – și, în caz afirmativ, în ce măsură – autoritățile fiscale trebuie să fie plasate într-o situație mai bună pentru a executa datoriile fiscale decât poziția în care se află creditorii obișnuiți cu referire la executarea datoriilor comerciale. Curtea respectă opțiunea legiuitorului în asemenea privințe, cu excepția cazului în care aceasta este lipsită de orice fundament rezonabil“ (citată și în Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 12 aprilie 2021, paragraful 26). … 22.De altfel, așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa privind executarea silită a creanțelor bugetare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 306 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 5 iulie 2021), adoptarea unui regim juridic special în materia creanțelor bugetare își găsește fundamentul constituțional în dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, conform cărora statul trebuie să asigure, printre altele, protejarea intereselor naționale în activitatea financiară. Acest temei constituțional justifică un drept special, de preferință în favoarea statului, în ceea ce privește efortul de încasare a creanțelor bugetare și de asigurare a veniturilor publice la bugetul de stat. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile fundamentale ce i-au fost prescrise prin Constituție. … 23.Prin urmare, instanța constituțională reține că prevederile art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nu dau naștere unei discriminări între creditorii societății în insolvență, ci instituie măsurile necesare pentru recuperarea creanțelor fiscale înregistrate de aceste societăți. … 24.În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. C din Legea nr. 85/2006, Curtea observă că, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea pornește de la premisa greșită că judecătorul-sindic a dispus intrarea în procedura generală de faliment pentru neplata creanțelor curente datorate creditorului bugetar, iar nu a ratelor exigibile și neachitate conform planului de reorganizare. Or, ținând cont că sumele plătite de autoare către creditorul bugetar au stins cu prioritate creanțele curente, și nu sumele scadente potrivit planului, la data deschiderii procedurii generale de faliment autoarea nu-și îndeplinise toate obligațiile de plată cuprinse în programul de plăți. Astfel, în speța dedusă judecății, instanța de judecată nu a aplicat teza a doua a art. 107 alin. (1) lit. C din Legea nr. 85/2006, ci teza întâi, care prevede posibilitatea judecătorului-sindic de a dispune intrarea în procedura falimentului în ipoteza în care debitorul nu-și îndeplinește obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate, în condițiile stipulate prin planul confirmat. Faptul că autoarea a achitat o parte din creanțele curente sau că există motive care ar justifica, în opinia sa, neplata creanțelor curente de natură fiscală nu echivalează cu îndeplinirea de către aceasta a tuturor obligațiilor asumate, așa cum afirmă în cuprinsul excepției de neconstituționalitate. … 25.În ceea ce privește criticile autoarei privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un recurs efectiv în fața instanței naționale, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate. Cererile de deschidere a procedurii falimentului formulate de creditorii Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și BRD Groupe Société Générale au fost analizate în fond de judecătorul-sindic din cadrul instanței de fond, iar ulterior autoarea a avut posibilitatea de a ataca sentința astfel pronunțată, apelul formulat fiind examinat de către instanța de control judiciar. Pe parcursul procedurii judiciare desfășurate, autoarea și-a putut exprimat poziția, a putut combate argumentele reclamanților, criticile autoarei fiind efectiv analizate de către cele două jurisdicții. Faptul că niciuna dintre cele două instanțe nu a soluționat cererile formulate în maniera dorită de autoare nu echivalează cu o încălcare a drepturilor anterior menționate. … 26.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată. … 27.În ceea ce privește susținerile autoarei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 44 și 45 din Constituție, Curtea observă că aceasta nu motivează în ce anume constă pretinsa contrarietate a reglementărilor criticate cu normele de referință invocate, așa încât aceste critici, astfel formulate, nu pot fi primite. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Grup Arcons – S.A. din Brașov în Dosarul nr. 5.015/62/2013/a17 al Curții de Apel Brașov – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și ale art. 107 alin. (1) lit. C din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 septembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește