DECIZIA nr. 393 din 4 iulie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Ionica Pepenel în Dosarul nr. 571/3/2017** al Tribunalului București – Secția a V-a civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.348D/2019. … 2.La apelul nominal se prezintă autoarea excepției, personal și asistată de avocatul Artin Sarchizan. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care susține admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 în măsura în care acestea se interpretează în sensul că reglementează prescripția dreptului la moștenire, iar nu a dreptului de a opta pentru acceptarea sau neacceptarea moștenirii. Invocă doctrina juridică în materia dreptului la succesiune și arată că pierderea dreptului de a opta nu poate produce nicio consecință juridică asupra moștenirii, care se transmite în baza legii la momentul decesului lui de cujus. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, susținând că dispozițiile criticate sunt clare și previzibile. Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 547 din 9 aprilie 2009. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Decizia civilă nr. 751R din 22 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 571/3/2017**/a1, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 700 alin. 1 din Codul civil. Excepția a fost ridicată de Ionica Pepenel, reclamantă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de succesiune aflate pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a civilă. Instanța a apreciat excepția ca fiind inadmisibilă și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, astfel că reclamanta a formulat recurs în fața Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă care, constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, a sesizat instanța constituțională. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia consideră, în esență, că dispozițiile legale sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că neexercitarea niciunui act de opțiune în termenul de 6 luni ar stinge dreptul de moștenitor, persoana aflată într-o astfel de ipoteză (succesibilul) fiind considerată străină de moștenire. Având în vedere că în reglementarea dată de Codul civil moștenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morții celui care lasă moștenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voință din partea succesibilului și chiar fără știrea lui, patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Din aceasta rezultă că întregul patrimoniu succesoral, inclusiv bunurile lui de cujus, este dobândit de către moștenitor, de jure, din chiar clipa deschiderii moștenirii, dată de la care devine deținătorul bunurilor succesorale (și al întregului patrimoniu, activ și pasiv). Altfel spus, de la data deschiderii succesiunii, moștenitorul este titularul drepturilor dobândite pe cale succesorală ope legis. Alături de regula dobândirii de plin drept a succesiunii, se recunoaște și dreptul succesorului de a renunța la succesiune – nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine -, însă acest drept de opțiune (între a accepta sau repudia moștenirea) este cu totul diferit de însuși dreptul de moștenire. Dreptul de opțiune conferă două opțiuni titularului: de a accepta moștenirea, caz în care se produce efectul de consolidare a drepturilor deja dobândite, respectiv de a o repudia, când nu va mai fi considerat moștenitor. … 7.Ipoteza evocată de norma criticată este aceea în care succesibilul nu și-a manifestat opțiunea în termenul prevăzut de lege, caz în care problema de drept ce se ridică este dacă o astfel de „tăcere“ poate conduce la pierderea dreptului de a mai opta și, astfel, rămâne în „situația inițială“, respectiv dobânditor al bunurilor succesorale (efect produs deja de drept), sau conduce la pierderea a însuși dreptului de moștenire. Aceste două posibilități antagonice, susținute deopotrivă în literatura de specialitate, dovedesc existența unei situații echivoce privind efectele neexprimării opțiunii. Or, stingerea dreptului de opțiune prin neexprimare nu poate conduce automat și la stingerea dreptului de moștenire, întrucât acesta din urmă nu se află în raport de accesorialitate juridică (fiind un drept conex, accesoriu) și, deopotrivă, este un drept fundamental, recunoscut și garantat de Constituție. Deopotrivă, chiar dacă dreptul de moștenire nu este un drept absolut, ci relativ și, prin urmare, susceptibil de limitări, totuși, ca orice limitare a unui drept fundamental, se poate realiza numai „prin lege“ care, evident, trebuie să răspundă și celorlalte exigențe privind claritatea, necesitatea într-o societate democratică și previzibilitatea. Or, în ipoteza criticată, autoarea excepției arată că „sancțiunea“ pierderii dreptului nu este prevăzută de nicio lege (lex scripta), fiind cel mult o interpretare doctrinară și pretoriană. În contextul normativ actual, configurat de Constituție, ce garantează dreptul la moștenire, și de Codul civil, ce consacră principiul dobândirii de drept a moștenirii, este cert că, în lipsa unei dispoziții legale, o pierdere a moștenirii prin simplul fapt al neexprimării opțiunii încalcă dreptul fundamental la moștenire. Mai mult, în măsura în care legea nu întrunește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, aceasta este incompatibilă cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. … 8.Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale care s-a pronunțat în sensul constituționalității textului legal criticat din perspectiva art. 46 din Constituție, exemplu fiind Decizia nr. 1.102 din 21 septembrie 2010, Decizia nr. 777 din 12 mai 2009, Decizia nr. 452 din 15 mai 2007, și Decizia nr. 138 din 11 iulie 2000. … 9.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864, care au următorul conținut: „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.“ … 13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității și ale art. 46 care consacră dreptul la moștenire. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității normei legale criticate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale precum cele invocate în prezenta cauză și având motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 452 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Decizia nr. 1.394 din 29 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 7 decembrie 2009, sau Decizia nr. 374 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, Curtea Constituțională a statuat că art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată și ale art. 46 privind dreptul de moștenire. Curtea a constatat că prin instituirea unui termen mai scurt legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurilor referitoare la cauzele succesorale și să înlăture echivocul care s-ar menține un timp îndelungat în ceea ce privește drepturile cuvenite moștenitorilor. Prin aceasta, legiuitorul nu a creat însă niciun cadru discriminator între stat și succesibil, persoana îndreptățită la moștenire putând solicita repunerea în termen, în situația în care, din motive temeinice, nu a putut exercita dreptul de opțiune succesorală în termenul legal de 6 luni. … 15.De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de opțiune succesorală, iar nu însuși dreptul la moștenire, care este garantat prin art. 46 din Constituție. Curtea a constatat că în reglementarea dată de Codul civil moștenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morții celui care lasă moștenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voință din partea succesibilului și chiar fără știrea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire, transmiterea patrimoniului succesoral, deși operează de la decesul celui care lasă moștenirea, nu este nici definitivă și nici obligatorie. De aceea, succesibilul are un drept de opțiune succesorală, putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de moștenitor prin acceptarea moștenirii și, pe de altă parte, desființarea acestui titlu prin renunțare la succesiune. Acest drept de opțiune succesorală, la fel ca, de altfel, însuși dreptul la moștenire, este un drept patrimonial, supus, prin urmare, prescripției extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripție extinctivă este de competența legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de opțiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin Decretul nr. 73/1954 a constituit opțiunea legiuitorului, pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul dreptului real și pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de opțiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescripție extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la moștenire consfințit prin art. 46 din Constituție. … 16.Prin Decizia nr. 1.326 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, Curtea a arătat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene. De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii respectivului drept, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal necesar respectării principiului securității raporturilor juridice, prevăzut de art. 1 alin. (5) din constituție, principiu care ar fi încălcat dacă ar exista posibilitatea exercitării sine die a drepturilor prevăzute de lege. De aceea, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură (a se vedea Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006). … 17.Deoarece nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții, atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 18.Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionica Pepenel în Dosarul nr. 571/3/2017** al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din 4 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește