DECIZIA nr. 390 din 18 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 691 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Angela Apostol și Mircea-Constantin Apostol în Dosarul nr. 4.680/245/2017 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.874D/2017. ... 2.->La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. ... 3.Magistratul-asistent-șef referă asupra faptului că autorii excepției de neconstituționalitate au depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia. ... 4.->Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care se arată că prezumția de recunoaștere a creanței pentru care a avut loc intervenția în procedura executării silite pornite de un alt creditor este una relativă, iar debitorul poate răsturna această prezumție în cadrul procesului pe fondul creanței, caz în care poate solicita și întoarcerea executării. ... 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 15 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.680/245/2017, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 691 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Angela Apostol și Mircea-Constantin Apostol într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare, prin care se solicită anularea formelor de executare demarate la inițiativa unui creditor intervenient. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că soluția legislativă criticată consacră o prezumție absolută de recunoaștere a tuturor creanțelor reclamate prin cererile de intervenție formulate de către creditorii intervenienți împotriva unui debitor care nu se înfățișează în instanță. Absența debitorului de la judecată este, astfel, aspru sancționată și produce efecte asupra raportului juridic de drept material, în loc să producă efecte asupra raportului de drept procesual civil. Simplei absențe a debitorului i se atribuie o putere vădit nerezonabilă, astfel că soluția legislativă criticată în raport cu debitorul este disproporționată, inechitabilă și în dezacord cu dreptul efectiv la apărare și dreptul de proprietate. Se mai reliefează lipsa posibilității efective a debitorului de a se apăra în raport cu pretențiile creditorilor, în condițiile în care creanțele acestora nu izvorăsc dintr-un titlu executoriu, ceea ce poate da naștere la arbitrar. … 7.Se mai arată că textul criticat nu ia în calcul buna sau reaua-credință a debitorului care nu s-a prezentat la termenul fixat de instanța judecătorească, neprezentarea putându-se datora unor împrejurări neimputabile acestuia. … 8.Se apreciază că este încălcat dreptul de proprietate privată, întrucât se prezumă că debitorul recunoaște creanțele pretinse de creditorul intervenient și, deci, că le va și suporta, în condițiile în care acestea se impută în lipsa unui titlu executoriu din partea creditorului. Totodată, soluția legislativă criticată nu se poate justifica nici prin prisma principiului qui tacet consentire videtur, atât timp cât soluția de recunoaștere este atrasă de elemente distincte ce decurg din manifestări diferite, și anume tăcerea, respectiv neînfățișarea debitorului. Faptul că debitorul nu s-a înfățișat nu poate constitui o modalitate de exprimare a consimțământului, cu atât mai puțin una a recunoașterii tuturor creanțelor creditorului intervenient, soluția legiuitorului de a crea prezumția juridică a recunoașterii tuturor creanțelor de către debitor prin simpla sa neînfățișare la judecată fiind de natură să încalce dreptul de proprietate privată a acestuia. … 9.Judecătoria Iași – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.  … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 11.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens se arată că soluția legislativă criticată este o aplicare a principiului de drept consacrat de adagiul latin „qui tacit consentire videntur“. Aplicarea prezumției relative de recunoaștere dă dreptul creditorilor să participe la distribuirea sumelor fără a avea titlu executoriu. Debitorul va putea răsturna prezumția în cadrul procesului pe fondul creanței, situație în care se va pune problema întoarcerii executării. … 12.Se arată că art. 21 din Constituție implică o corectă delimitare între dreptul la acțiune în justiție și obligația constituțională de ocrotire a drepturilor, libertăților legitime. Caracterul legitim sau nelegitim al pretențiilor formulate în acțiunea în justiție va rezulta numai în urma judecății respective și va fi constatat prin hotărâre judecătorească. Totodată, semnificația art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale nicio categorie. Or, textul de lege criticat nu impune nicio asemenea îngrădire. … 13.În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 24 din Constituție se arată că textul legal criticat nu conține norme care prin natura lor îngrădesc autorului excepției de neconstituționalitate posibilitatea de a se apăra, acesta putându-se prevala de toate garanțiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil. De asemenea, textul criticat nu aduce atingere prevederilor constituționale privind dreptul de proprietate privată, ale cărui conținut și limite sunt stabilite prin lege. Potrivit normelor constituționale, legiuitorul este, așadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. În plus, prevederile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 691 alin. (5) din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vedere criticile de neconstituționalitate formulate, precum și faptul că Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt cele ale art. 692 alin. (5) teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:La termenul fixat de instanță, debitorul trebuie să declare dacă înțelege să recunoască, în tot sau în parte, creanțele pentru care a avut loc intervenția. Dacă debitorul nu se înfățișează, se consideră că recunoaște toate creanțele reclamate prin cererile de intervenție … 17.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 44 privind dreptul de proprietate privată. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul criticat face parte din secțiunea a 4-a – Intervenția altor creditori a capitolului IV – Efectuarea executării silite din titlul I – Dispoziții generale al cărții a V-a – Despre executarea silită din Codul de procedură civilă. Curtea reține că intervenția altor creditori decât cel care a pornit executarea silită este un aspect al procedurii de efectuare a executării silite, iar desfășurarea procedurii de intervenție a acestora este reglementată de art. 690-696 din Codul de procedură civilă, care prevăd dreptul, termenul și procedura de intervenție, precum și efectele intervenției. … 19.Analizând procedura intervenției creditorilor în efectuarea executării silite, Curtea observă că cererea de intervenție se depune la executorul judecătoresc până la termenul stabilit de către acesta pentru valorificarea, în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege ori convenite de părți, a bunurilor mobile sau imobile urmărite. Executorul judecătoresc o înaintează instanței de executare competente și, până la soluționarea cererii de intervenție, instanța poate suspenda eliberarea sau distribuirea de sume obținute din valorificarea bunurilor debitorului. Instanța soluționează cererea în camera de consiliu, fără citarea părților. … 20.Dacă însă creditorii care au formulat cerere de intervenție nu au titlu executoriu, instanța va convoca în camera de consiliu, de urgență și în termen scurt, debitorul și creditorii care nu au titlu executoriu, pentru recunoașterea de către debitor a creanțelor, dispunând totodată comunicarea către debitor a copiilor de pe cererile de intervenție și de pe documentele justificative. La termenul fixat de instanță, debitorul trebuie să declare dacă înțelege să recunoască, în tot sau în parte, creanțele pentru care a avut loc intervenția, iar dacă debitorul nu se înfățișează, se consideră că recunoaște toate creanțele reclamate prin cererile de intervenție. Dacă debitorul contestă, în tot sau în parte, creanțele reclamate, creditorii intervenienți ale căror creanțe au fost contestate au dreptul să solicite instanței, cu plata prealabilă a unei cauțiuni, să dispună executorului judecătoresc ca sumele reclamate să fie puse deoparte, dacă, în termen de 5 zile de la data când a avut loc convocarea antereferită, aceștia vor face dovada că au introdus acțiune în justiție în scopul obținerii titlului executoriu. Până la expirarea acestui termen, eliberarea sau, după caz, distribuirea acestor sume, dacă este cazul, se suspendă de drept, iar după împlinirea termenului instanța va decide asupra suspendării până la soluționarea litigiului printr-o hotărâre definitivă. În acest din urmă caz, aceste sume vor fi consemnate până la soluționarea litigiului printr-o hotărâre definitivă, cu excepția situației în care ar fi pretinse de alți creditori în rang util. … 21.Astfel, creditorii intervenienți și cei ale căror creanțe au fost recunoscute de către debitor pot să participe la distribuirea sumei rezultate din urmărire, în limita sumelor reclamate sau, după caz, recunoscute, pe când creditorii intervenienți ale căror creanțe au fost contestate, în tot sau în parte, de către debitor și care au cerut instanței ca sumele reclamate să fie puse deoparte pot participa numai la distribuirea sumelor consemnate, în afară de cazul în care ar fi pretinse de alți creditori în rang util. … 22.Examinând derularea procedurii de intervenție, Curtea constată că legea face o distincție între cererile de intervenție care au la bază un titlu executoriu și cele care nu au un asemenea titlu. În privința acestora din urmă, legea a stabilit ca regulă recunoașterea în tot sau în parte a creanțelor de către debitor tocmai pentru că executarea silită se poate face doar în baza unui titlu executoriu. În schimb, dacă debitorul contestă creanțele, în tot sau în parte, creditorul, în vederea realizării intervenției, trebuie să obțină în justiție titlul executoriu. … 23.Recunoașterea creanțelor pe bază voluntară de către debitor complinește lipsa caracterului executoriu al titlului și face posibilă executarea creanței prin distribuirea sumei rezultate din urmărire. Legea a prevăzut că această recunoaștere poate fi expresă sau tacită. Recunoașterea expresă sub aspectul întinderii poate fi totală și parțială, pe când recunoașterea tacită este una totală și are loc atunci când debitorul nu se înfățișează la termenul fixat de instanță în vederea recunoașterii. Aceasta din urmă valorifică o prezumție legală relativă, potrivit căreia lipsa exprimării debitorului până la termenul defipt valorează recunoaștere.  … 24.Prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut (art. 327 din Codul de procedură civilă). Prezumțiile legale, din punctul de vedere al puterii lor doveditoare, pot fi relative (iuris tantum) și absolute (iuris et de iure). Prezumțiile relative nu stabilesc adevăruri categorice, sustrase oricărei posibilități de discuție, de corectare sau infirmare, putând fi combătute, așadar, prin proba contrară. Prezumțiile absolute, neadmițând posibilitatea înfrângerii lor, creează imaginea unor adevăruri absolute, imuabile, dobândite odată și pentru totdeauna și impuse tuturor prin forța unei rostiri legiuitoare (Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, paragraful 35). Prezumția legală îl scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite [art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă]. … 25.Reglementarea prezumției analizate a avut în vedere necesitatea recuperării rapide a creanțelor creditorilor, a derulării cu celeritate a procedurii de executare silită și îndestulării creditorilor, pe cât posibil, în cadrul unei proceduri unitare/unice. Totodată, legea nu a acordat semnificație absolută prezumției antereferite, întrucât creanța creditorului poate fi la rândul său contestată pe fond, iar judecătorul cauzei nu este ținut de recunoașterea tacită realizată în cadrul unei proceduri execuționale. În cazul în care debitorul are câștig de cauză, poate solicita întoarcerea executării. … 26.Prin urmare, rezultă că există patru garanții procesuale de natură a asigura echitatea procedurii, respectiv două ex ante și două ex post recunoașterii tacite, prin care legiuitorul s-a asigurat că (i) recunoașterea tacită va fi constatată de o instanță judecătorească; (ii) recunoașterea tacită nu intervine într-un mod automat, aleatoriu sau subiectiv, de natură să îl surprindă pe debitor, acesta fiind încunoștințat de existența unei cereri de intervenție care nu se bazează pe un titlu executoriu, fiind invitat fie să recunoască, fie să conteste creanța; (iii) chiar în ipoteza unui debitor neglijent în ceea ce privește drepturile sale procesuale, acesta va putea contesta creanța pe cale principală, putând obține întoarcerea executării; (iv) posibilitatea formulării unei contestații la executare în măsura în care debitorul face dovada că nu s-a putut prezenta în instanță datorită unor motive temeinice. … 27.Având în vedere cele expuse, nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare, debitorul beneficiind de suficiente garanții procesuale de natură să se asigure echitabilitatea procedurii execuționale în ipoteza specifică analizată. … 28.Totodată, în privința invocării dreptului de proprietate privată, este evident că, în realitate, nu se produce o diminuare a patrimoniului debitorului, întrucât sumele care ies din acest patrimoniu acoperă creanța creditorului și ele au ca temei raportul contractual/fiscal sau de altă natură existent între aceștia. O eventuală afectare a patrimoniului debitorului, în ipoteza intervenirii prezumției de recunoaștere cu privire la o creanță nedatorată, se datorează comportamentului său procesual, și nu unei intervenții legislative în acest sens. Chiar și în această din urmă ipoteză, există căi procesuale de natură să remedieze eventuala afectare a patrimoniului debitorului, afectare care s-a produs din culpa sa procesuală. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea art. 44 din Constituție. … 29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Angela Apostol și Mircea-Constantin Apostol în Dosarul nr. 4.680/245/2017 al Judecătoriei Iași – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 692 alin. (5) teza finală din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2020.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU->
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly->-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește