DECIZIA nr. 388 din 4 iulie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 19 martie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 71 17/07/2018 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 71 17/07/2018 ART. 1
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 25 29/03/2018 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 25 29/03/2018 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 71 17/07/2018
ART. 5REFERIRE LALEGE 30 15/01/2018
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 25 29/03/2018
ART. 5REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 30
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 71 17/07/2018 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE 30 15/01/2018 ART. 2
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 25 29/03/2018 ART. 11
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 12REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE 30 15/01/2018 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 30
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 150 12/03/2020
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1189 20/09/2011
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1008 07/07/2009
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 255 11/05/2005
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 83 19/05/1998
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 114
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 71 17/07/2018
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 25 29/03/2018
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare și a prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2018 privind prorogarea termenului de administrare, de către organele fiscale de la nivel județean și al municipiului București, a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, de la data de 1 august 2018 la data de 1 noiembrie 2018, excepție ridicată de Societatea Dankouz – S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.179/117/2019 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.242D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul a motivat urgența și scopul reglementării, respectiv evitarea disfuncționalităților care ar putea surveni ca urmare a transferului competențelor de colectare a creanțelor fiscale de la nivel central la nivel regional în condițiile în care lipsesc structurile competente ale organelor de colectare, fiind necesară reorganizarea prealabilă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 26 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.179/117/2019, Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare și a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2018 privind prorogarea termenului de administrare, de către organele fiscale de la nivel județean și al municipiului București, a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, de la data de 1 august 2018 la data de 1 noiembrie 2018. Excepția a fost ridicată de reclamanta Societatea Dankouz – S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații privind un act administrativ fiscal.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale invocate prin faptul că prorogă prin ordonanță de urgență termene a căror expirare era certă și previzibilă. Astfel, „termenul calendaristic instituit prin Legea nr. 30/2018 nu a expirat spontan și extraordinar, de o manieră care să surprindă executivul și să justifice luarea unor măsuri de urgență. Faptul că aparatul executiv este incompetent și nu poate respecta termenele legale de transferare a gestiunii contribuabililor mijlocii nu reprezintă un pretext pentru încălcarea garanțiilor de legiferare în statul de drept“. Arată că preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2018 nu indică și nu descrie în mod satisfăcător urgența, limitându-se la menționarea unei sintagme generice și lipsite de o semnificație concretă, respectiv „în vederea evitării disfuncționalităților în activitatea de administrare a contribuabililor mijlocii“. În mod similar, urgența nu este justificată nici în ipoteza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2018, din moment ce aceasta realizează a doua prorogare a unui termen a cărui expirare era anticipată și cunoscută. Absolut toate premisele prorogării termenului de transferare a administrării contribuabililor mijlocii erau relevate și lesne de anticipat încă din luna ianuarie 2018, expirarea termenelor fără finalizarea procedurilor de transfer nereprezentând consecința unor evenimente extraordinare. Or, reglementarea prin ordonanțe de urgență ale Guvernului a unor chestiuni ordinare pentru a eluda procesul parlamentar este o problemă sistemică. Realitatea este că, în speță, termenul stabilit prin Legea nr. 30/2018 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală pentru transferul administrării contribuabililor mijlocii a fost depășit nu din cauza vreunei situații extraordinare, ci din cauza inabilității aparatului executiv de a se conforma dispozițiilor adoptate de aparatul legislativ. Se creează o situație paradoxală, în care Guvernul, în loc să respecte și să execute măsurile adoptate de legislativ, decide să le ignore și, sub pretextul unei false urgențe, să proroge sine die termenele instituite de Parlament. O astfel de conduită este incompatibilă cu statul de drept și cu principiul securității raporturilor juridice.6.Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, urgența reglementării termenelor de prorogare fiind motivată în cuprinsul celor două ordonanțe de urgență ale Guvernului criticate.7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 30 martie 2018, și dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2018 privind prorogarea termenului de administrare, de către organele fiscale de la nivel județean și al municipiului București, a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, de la data de 1 august 2018 la data de 1 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, și au următorul cuprins:– Art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2018: „Termenul prevăzut la art. II din Legea nr. 30/2018 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 18 ianuarie 2018, se prorogă până la data de 1 august 2018.“;– Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2018: „Termenul prevăzut la art. II dinLegea nr. 30/2018 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 18 ianuarie 2018, se prorogă până la data de 1 noiembrie 2018.“11.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5), care consacră principiul statului de drept și principiul legalității, și în art. 115 alin. (4) privind ordonanțele de urgență ale Guvernului.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 30 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, stabilesc competența materială și teritorială a organului fiscal central, astfel că, potrivit alin. (1) al art. 30, „Pentru administrarea creanțelor fiscale și a altor creanțe datorate bugetelor prevăzute la art. 29 alin. (1) și (2) (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj, respectiv bugetul consolidat), competența revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F., în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/ plătitorului“.13.Prin art. I dinLegea nr. 30/2018 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 18 ianuarie 2018, după alin. (3) al art. 30 s-a introdus un nou alineat, alin. (3^1), cu următorul cuprins: „Administrarea obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, se realizează de organul fiscal de la nivel județean sau al municipiului București, după caz.“14.În expunerea de motive a legii modificatoare, inițiatorii propunerii legislative au arătat că aceasta „vine în sprijinul contribuabililor mijlocii, în sensul ca obligațiile fiscale datorate de aceștia să fie administrate la nivel județean, și nu la nivel regional, așa cum este prevăzut în legislația actuală“. Au motivat că stabilirea competențelor de colectare a creanțelor fiscale la nivel regional nu a avut efectul scontat, nu s-au îmbunătățit procentul și nivelul de colectare a creanțelor fiscale pe acest segment, ci, dimpotrivă, potrivit datelor statistice, acesta a scăzut. „Contribuabilii mijlocii erau mai mulțumiți de sistemul anterior, fiindcă aveau acces la serviciile publice la nivel județean, acestea fiind mai apropiate de contribuabil; au existat și numeroase sesizări, petiții și atitudini de protest împotriva acestei măsuri de transfer al administrării contribuabililor mijlocii la nivel regional. Principiul subsidiarității, atât de mult invocat, impune ca serviciile publice să fie organizate la nivelul cel mai apropiat de cetățean/contribuabil.“15.Legea modificatoare a prevăzut expres că noile prevederi „se aplică începând cu prima zi a trimestrului următor intrării în vigoare a prezentei legi“ (art. II), respectiv 1 martie 2018.16.Ulterior, prin dispozițiile art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2018, respectiv prin dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2018, ambele criticate în prezenta cauză, Guvernul a prorogat succesiv termenul în care administrarea obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, era preluată de către organul fiscal de la nivel județean sau al municipiului București, după caz, pentru data de 1 august 2018 și, apoi, pentru data de 1 noiembrie 2018. Guvernul a motivat intervenția legislativă în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2018, arătând că adoptă actul normativ „în vederea evitării disfuncționalităților în activitatea de administrare a contribuabililor mijlocii“. De asemenea, a doua prorogare a termenului a fost motivată în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2018 astfel: „în scopul evitării riscului ca contribuabilii mijlocii să nu poată fi administrați corespunzător, a riscului direct asupra colectării creanțelor bugetare, având în vedere ponderea veniturilor realizate de către acești contribuabili în bugetul general consolidat“, „luând în considerare necesitatea modificării competenței organului fiscal central în domeniul administrării contribuabililor mijlocii, precum și necesitatea reorganizării Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru acești contribuabili și situația extraordinară ce se poate crea prin imposibilitatea administrării contribuabililor mijlocii în lipsa unor structuri competente, pentru evitarea impactului negativ asupra colectării creanțelor bugetare“.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 115 din Constituție, Guvernul are o competență normativă derivată fie dintr-o lege de abilitare, fie chiar din Constituție, cu un caracter special și limitat, specific unei competențe de atribuire. Exercitarea acestei competențe se include tot în sfera puterii executive și constă în posibilitatea de a emite două categorii de acte normative: ordonanțe simple și ordonanțe de urgență (a se vedea Decizia nr. 1.189 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011). Regimul particular al ordonanței de urgență a Guvernului este prevăzut la art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție și se referă la: (i) cazurile în care poate fi emisă: situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acesteia, (ii) intrarea în vigoare: numai după depunerea spre dezbatere în procedură de urgență la prima Cameră sesizată și convocarea obligatorie a Parlamentului, dacă nu se află în sesiune, (iii) domeniul de reglementare. Întrucât prevederile constituționale stabilesc cadrul și limitele exercitării delegării legislative, condiționând legitimitatea și deci constituționalitatea ordonanțelor Guvernului de îndeplinirea unor cerințe exprese, calificate în jurisprudența Curții Constituționale drept criterii de constituționalitate, cu privire la îndeplinirea sau nu a exigențelor constituționale se poate pronunța doar instanța constituțională (a se vedea Decizia nr. 150 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 17 martie 2020, paragraful 58).18.Referitor la condițiile de adoptare a unei ordonanțe de urgență a Guvernului, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Curtea Constituțională a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Sintagma „situații extraordinare“ a fost analizată în jurisprudența Curții Constituționale, care, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, precitată, a reținut implicațiile deosebirii terminologice dintre noțiunea de „caz excepțional“, utilizată în concepția art. 114 alin. (4) din Constituție anterior revizuirii, și cea de „situație extraordinară“, arătând că, deși diferența dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obișnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, același legiuitor a simțit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferență, prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată“, consacrând astfel in terminis imperativul urgenței reglementării. Prin aceeași decizie, Curtea a reamintit jurisprudența sa pronunțată anterior revizuirii Legii fundamentale, prin care a precizat că de esența cazului excepțional este caracterul său obiectiv, în sensul că „existența sa nu depinde de voința Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență“ (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că, pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.19.În prezenta cauză, Curtea constată că, în preambulul celor două ordonanțe de urgență ale Guvernului care prorogă succesiv termenul în care administrarea obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii este preluată de către organul fiscal de la nivel județean sau al municipiului București, Guvernul menționează motivele pentru care este constrâns să acționeze prompt pentru apărarea interesului public reprezentat de activitatea de administrare a contribuabililor mijlocii. Scopul reglementării constă în evitarea disfuncționalităților care ar putea surveni ca urmare a transferului competențelor de colectare a creanțelor fiscale de la nivel central la nivel regional în condițiile în care lipsesc structurile competente ale organelor de colectare, fiind necesară reorganizarea prealabilă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.20.Având în vedere aceste precizări și ținând cont de jurisprudența sa, Curtea constată că împrejurările menționate în preambulul ordonanțelor de urgență ale Guvernului criticate se pot încadra în conceptul constituțional de „situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența Curții, ca stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pun în pericol un interes public. Curtea reține că și urgența a fost motivată în mod corespunzător, având în vedere necesitatea ca prorogarea termenului să intervină înainte de împlinirea acestuia tocmai pentru a preîntâmpina producerea efectelor negative generate de intrarea în vigoare a normelor care prevăd administrarea obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii de către organul fiscal de la nivel județean sau al municipiului București.21.Prin urmare, critica privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție de către Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2018, respectiv de către Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2018 este neîntemeiată. Pentru aceleași argumente, Curtea constată că nici critica raportată la dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5), care consacră principiul statului de drept și principiul legalității, nu este întemeiată, Guvernul acționând în cadrul sferei sale de competență, atribuită expres prin normele constituționale.22.Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Dankouz – S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.179/117/2019 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare și dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2018 privind prorogarea termenului de administrare, de către organele fiscale de la nivel județean și al municipiului București, a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, de la data de 1 august 2018 la data de 1 noiembrie 2018 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Mihaela Senia Costinescu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x