DECIZIA nr. 387 din 5 iulie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1269 din 29 decembrie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 385 08/06/2021
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 6REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 117
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 405 15/06/2016
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 13REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 14REFERIRE LAOUG 214 04/12/2008 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 385 08/06/2021
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 556 07/07/2020
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 436 04/07/2019
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 18REFERIRE LAORDIN 839 12/10/2009
ART. 18REFERIRE LANORMA 12/10/2009 ART. 8
ART. 18REFERIRE LANORMA 12/10/2009 ART. 49
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 63
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 4
ART. 19REFERIRE LANORMA 12/10/2009 ART. 36
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 6
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 7
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 120
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 121
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 120
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 121
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 57 03/07/2019 ART. 154
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 61
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 117
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LANORMA 12/10/2009 ART. 49
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 23REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 35
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 116
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 117
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 272 22/04/2021
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 327 09/07/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina-Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Florina Dragnea în Dosarul nr. 19.582/302/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.278D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că aceeași autoare a mai ridicat o excepție motivată în mod similar, care a fost respinsă prin Decizia nr. 385 din 8 iunie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 5 noiembrie 2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția a fost ridicată de Florina Dragnea într-o cauză având ca obiect apelul împotriva sentinței prin care s-a admis plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției reglementate prin textul de lege criticat.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile de lege criticate, care stabilesc că sancțiunea amenzii se va aplica și semnatarilor, „potrivit atribuțiilor stabilite conform legii“, sunt imprevizibile, impredictibile și neclare, conducând la incidența lor cu privire la unele situații ce nu pot fi anticipate de persoanele acuzate de comiterea contravențiilor. Aceasta are drept consecință aplicarea unor sancțiuni contravenționale în mod abuziv, arbitrar și pe criterii neobiective, iar prin modul general în care este instituită sancțiunea amenzii pentru semnatarii autorizației de construire se ajunge la sancționarea în mod arbitrar a unei persoane care, potrivit fișei postului, are alte atribuții, respectiv cele ce țin de regimul juridic al dreptului de proprietate, cum este cazul secretarului unității administrativ-teritoriale.6.Se susține, astfel, că în cuprinsul Legii administrației publice locale nr. 215/2001, printre atribuțiile secretarului, prevăzute la art. 117 și 117^1, nu se regăsesc atribuții cu privire la semnarea certificatelor și autorizațiilor de urbanism, lăsându-se la libera apreciere atât a instanțelor de judecată, cât și a agenților constatatori, dar și a semnatarilor interpretarea sintagmei „potrivit atribuțiilor stabilite conform legii“. Conform Legii nr. 215/2001, primarul emite autorizația, însă întocmirea, confirmarea documentației tehnice reprezintă atributul arhitectului-șef, iar confirmarea legalității atributul secretarului unității administrativ-teritoriale, rezultând astfel care este rolul fiecărui semnatar prevăzut de Legea nr. 50/1991. A admite că primarul sau secretarul, în calitate de semnatari formali ai unei autorizații de construire, pot fi sancționați contravențional pentru că autorizația a fost emisă în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, aprobate potrivit legii, sau în baza unor documentații incomplete sau elaborate în neconcordanță cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conținutului-cadru al documentației tehnice – D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care nu ar conține avizele și acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii, înseamnă a accepta că primarul sau secretarul ar trebui să dețină competențe în toate domeniile de specialitate ce se regăsesc în aparatul pe care îl conduce și să verifice toate datele tehnice de specialitate și măsurătorile tehnice, ceea ce ar fi practic imposibil. Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 128 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, contrasemnarea sau avizarea pentru legalitate și semnarea notelor de fundamentare angajează răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz, a semnatarilor, în cazul încălcării legii, în raport cu atribuțiile specifice, sintagmă care nu lasă loc de interpretări. Dacă s-ar admite că este constituțională prevederea de lege criticată, s-ar ajunge în situația în care este sancționată o persoană care nu a contribuit nici la stabilirea situației de fapt și nici la redactarea actului administrativ.7.Concluzionând, autoarea excepției susține că reglementarea criticată nu conține niciun fel de standard, fie el obiectiv sau subiectiv, raportat la care secretarul să se conformeze în executarea atribuției, fiind prevăzută direct sancțiunea, respectiv amenda contravențională. În acest sens, face referire la Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care Curtea Constituțională a reținut că, deși anumite acțiuni ce însoțesc exercitarea unei atribuții de serviciu se pot baza pe o anumită uzanță/cutumă, aceasta nu se poate circumscrie, fără încălcarea principiului legalității incriminării, standardului obiectiv ce trebuie avut în vedere în determinarea faptei penale.8.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate, iar legiuitorul nu a stabilit o răspundere subsidiară a semnatarilor.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Sancțiunea amenzii pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. h) și i) se aplică funcționarilor publici responsabili de verificarea documentațiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire sau de desființare, precum și semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii“.13.Curtea reține că textul de lege criticat face trimitere la prevederile art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 50/1991 (în temeiul căruia a fost sancționată autoarea), potrivit cărora: „(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: (…) i) emiterea de autorizații de construire/desființare:– în lipsa unui drept real asupra imobilului, care să confere dreptul de a solicita autorizația de construire/desființare;– în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;– în baza unor documentații incomplete sau elaborate în neconcordanță cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conținutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care nu conțin avizele și acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;– în lipsa expertizei tehnice privind punerea în siguranță a întregii construcții, în cazul lucrărilor de consolidare;– în baza altor documente decât cele cerute prin prezenta lege;“.14.Potrivit art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, „În tot cuprinsul legii termenul «Proiect» din sintagmele «Proiect pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții» (…) se înlocuiește cu termenul «Documentație tehnică – D.T.»“.15.În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind criteriile de calitate ale legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză, în acest sens fiind Decizia nr. 436 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 10 octombrie 2019, Decizia nr. 556 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1145 din 26 noiembrie 2020 și Decizia nr. 385 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 30 septembrie 2021, prin care s-a statuat că dispozițiile criticate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.17.Astfel, prin aceste decizii, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, a observat că prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 stabilesc răspunderea contravențională a semnatarilor certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire sau de desființare, instituind sancțiunea amenzii pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 50/1991. 18.Referitor la emiterea și semnarea autorizațiilor de construire, Curtea a reținut că, potrivit art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007 (în vigoare la momentul săvârșirii contravenției), primarul emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege și prin alte acte normative. În acest sens, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 dispune că „autorizațiile de construire se emit de președinții consiliilor județene, de primarul general al municipiului București, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului București, ai orașelor și comunelor pentru executarea lucrărilor definite la art. 3“. De asemenea, prevederile art. 8 alin. (1) și ale art. 49 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr. 839/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 și 797 bis din 23 noiembrie 2009, stabilesc că autorizațiile de construire sau de desființare pentru executarea lucrărilor de construcții se emit de către autoritățile administrației publice județene sau locale pentru lucrările care se execută în cadrul unității administrativ-teritoriale, cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism și a planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, iar semnarea autorizației de construire/desființare se face de către autoritatea administrației publice județene/locale și, alături de aceasta, se mai semnează de secretarul general ori de secretar, iar responsabilitatea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuțiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 19.De asemenea, Curtea a constatat că prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 50/1991 stabilesc că autorizația de construire se semnează de președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, responsabilitatea emiterii autorizațiilor revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii. În mod similar, legea dispune și cu privire la emiterea și semnarea certificatelor de urbanism [a se vedea, în acest sens, art. 6 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 și art. 36 din normele metodologice de aplicare a acestei legi].20.Sub acest aspect, Curtea a reținut că acordarea atribuțiilor de emitere și semnare a autorizațiilor de construire și a certificatelor de urbanism, pe baza avizelor și acordurilor necesare în procedura de autorizare, prevăzute de lege, primarul dispunând de un aparat de specialitate constituit din angajați – funcționari publici cu atribuții în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții – pentru lucrările care se execută, dă expresie principiului descentralizării serviciilor publice, pe care se întemeiază administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale, potrivit art. 120 alin. (1) din Constituție, și reprezintă o aplicare a dispozițiilor art. 121 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe. 21.În acest sens, prevederile art. 61 alin. (2) și (3) din Legea nr. 215/2001 stabilesc că primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local, beneficiind de un aparat de specialitate pe care îl conduce. Curtea a subliniat că dispozițiile din Legea nr. 215/2001 referitoare la rolul și atribuțiile primarului și cele privind atribuțiile secretarului unității administrativ-teritoriale, respectiv art. 61 alin. (2) și (3), art. 63 alin. (5) lit. g) și art. 117, au fost abrogate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, aceste norme regăsindu-se cu un conținut identic în art. 154 alin. (1),art. 155 alin. (5) lit. g) și art. 243 din Codul administrativ.22.În contextul celor de mai sus, prin jurisprudența amintită, Curtea a constatat că, departe de a reprezenta o simplă formalitate, semnarea autorizațiilor de construire implică anumite verificări privind existența unei documentații complete, care să respecte cerințele legale, iar neîndeplinirea unui asemenea rol nu poate rămâne fără consecințe juridice, de vreme ce săvârșirea unor fapte contrare legii atrage răspunderea juridică. De altfel, prevederile art. 49 alin. (2) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 stabilesc sancțiunea nulității autorizației de construire care nu cuprinde toate semnăturile prevăzute de lege. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile criticate, interpretate în ansamblul reglementărilor referitoare la semnarea autorizațiilor de construire, cuprind reperele necesare și suficiente pentru ca destinatarul acestora să își adapteze în mod corespunzător conduita.23.Curtea a mai constatat că prevederile legale criticate nu conțin norme contrare dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. Procedura de constatare și sancționare a contravențiilor de către agentul constatator (în cazul de față, Inspectoratul de Stat în Construcții) reprezintă o etapă administrativă, aceasta fiind urmată de cea jurisdicțională, declanșată prin acțiunea judiciară a contravenientului. Astfel, dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 reglementează o cale de acces la instanța judecătorească, respectiv plângerea contravențională, stabilind că împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia și că plângerea suspendă executarea sancțiunii amenzii. De asemenea, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, act normativ care reprezintă cadrul general în materie, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, care se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. În aceste condiții, Curtea a constatat că dispozițiile legale enunțate asigură garanții adecvate specifice unui proces echitabil în cadrul căruia persoana sancționată contravențional își poate formula apărările și exercita drepturile procesuale, pretinsele abuzuri fiind supuse controlului de legalitate și temeinicie exercitat de instanța judecătorească.24.În ceea ce privește dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție, Curtea a constatat că acestea nu au incidență în cauză, atât timp cât nu se indică vreo normă din categoria reglementărilor Uniunii Europene, cu caracter obligatoriu, pretins a fi încălcată.25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența instanței de contencios constituțional își păstrează valabilitatea și în cauza de față.26.Distinct de cele reținute în decizia antereferită, Curtea observă că, potrivit art. 116 alin. (1) și art. 117 lit. h) din Legea nr. 215/2001, fiecare unitate administrativ-teritorială și subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor are un secretar salarizat din bugetul local. Secretarul este funcționar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. Secretarul se bucură de stabilitate în funcție, iar acesta poate îndeplini atribuțiile prevăzute de lege, dar și însărcinări date de consiliul local, de primar, de consiliul județean sau de președintele consiliului județean, după caz. 27.Pornind de la aceste atribuții prevăzute de lege, Curtea reține că este evidentă intenția legiuitorului de a supune verificării legalității actele întocmite la nivelul instituției, în speță autorizația de construire, care, în cazul de față, intra în competența de avizare a secretarului, potrivit fișei postului.28.Pentru aceste motive, Curtea constată că textul de lege criticat îndeplinește condițiile de claritate, precizie și previzibilitate necesare pentru aplicarea unui act normativ, respectiv condițiile impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție la care se face în prezent raportarea, ca urmare a evoluției jurisprudențiale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 272 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 7 ianuarie 2022, paragraful 15). 29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florina Dragnea în Dosarul nr. 19.582/302/2017 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina-Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x