DECIZIA nr. 387 din 17 septembrie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/02/2025


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 27 ianuarie 2025
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 4 11/03/2024
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 9
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 686 26/11/2014
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 460 13/11/2013
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 56 17/09/2018
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 859 16/06/2009
ART. 13REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 585 23/09/2021
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 763 22/10/2020
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 77 18/02/2020
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 700 31/10/2019
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 310 07/05/2019
ART. 28REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 700 31/10/2019
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 706 11/09/2007
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 707 29/11/2016
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 291 22/05/2014
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 31 05/02/2013
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 34REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 4 11/03/2024
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 3 11/03/2024
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 82
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 3 11/03/2024
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 3 11/03/2024
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 40REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 9 și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Adela Iliana Albu și alții în Dosarul nr. 2.787/2/2022 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.170D/2022. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.316D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Mirela Iatan în Dosarul nr. 1.144/87/2022 al Tribunalului Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, și în Dosarul nr. 2.384D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Lucia Mirela Ardelean și alții în Dosarul nr. 4.333/107/2021 al Tribunalului Alba – Secția I civilă.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, președintele Curții pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor anterior strigate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.316D/2022 și nr. 2.384D/2022 la Dosarul nr. 2.170D/2022, care este primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Consideră că susținerile autorilor nu vizează o problemă de constituționalitate a textelor criticate, ci de interpretare a acestora, analizată, de altfel, de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care a stabilit, prin Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, că drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare au natura juridică a unor despăgubiri, cuantumul acestor despăgubiri fiind supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 6 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.787/2/2022, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 9 și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.170D/2022 și a fost ridicată de Adela Iliana Albu și alții într-o cauză având ca obiect anularea unor ordine de salarizare emise de Ministerul Justiției.8.Prin Încheierea din 29 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.144/87/2022, Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.316D/2022 și a fost ridicată de Mirela Iatan într-o cauză având ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale personalului din justiție. 9.Prin Încheierea din 13 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.333/107/2021, Tribunalul Alba – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția de neconstituționalitate constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.384D/2022 și a fost ridicată de Lucia Mirela Ardelean și alții într-o cauză având ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale personalului din justiție. 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu țin cont de drepturile câștigate în mod definitiv prin hotărâri care se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind astfel contrare prevederilor art. 1 alin. (3) și (4), ale art. 41, ale art. 44 alin. (1), ale art. 124 și 126 din Legea fundamentală, dar și jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la efectele hotărârilor judecătorești, autoritatea de lucru judecat, principiul statului de drept și al separației puterilor în stat (Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016). Autorii excepției susțin, în acest sens, că, în temeiul textelor de lege criticate, începând cu data de 1 ianuarie 2018 nu s-a mai dat eficiență hotărârilor judecătorești definitive favorabile prin care s-a stabilit un drept de salarizare cu caracter general, respectiv valoarea de referință sectorială (VRS) raportat la care se calculează în sistemul de justiție indemnizația de încadrare. 11.Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, Curtea Constituțională a stabilit că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare au aplicabilitate generală, prin raportare la întreaga familie ocupațională „Justiție“, spre deosebire de alte hotărâri judecătorești prin care se recunosc anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare. Or, în aceeași decizie, Curtea precizează că excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotărârile judecătorești de la calculul nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul autorității publice contravine art. 124 și 126 din Constituție. 12.În raport și cu această decizie a instanței constituționale, care evidențiază necesitatea ca în cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale să nu existe o salarizare diferită, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a recomandat ordonatorilor de credite stabilirea unei valori de referință sectorială unice. Faptul că la nivelul instanțelor judecătorești există o abordare unitară cu privire la acordarea aceleiași valori de referință sectorială pentru toți angajații din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“ a fost confirmat și de instanța supremă, care, din acest motiv, a respins ca inadmisibilă sesizarea pentru a pronunța în acest sens o hotărâre prealabilă (Decizia nr. 56 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept). 13.Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei) și a Curții Constituționale (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 și Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009), drepturile salariale, deși nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanță, sunt asimilate acestora și se bucură de protecția constituțională acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14.Anulând drepturile dobândite prin hotărâri judecătorești definitive la stabilirea drepturilor salariale, puterea legiuitoare (Parlamentul) și cea executivă (Guvernul) au interferat și au afectat în mod evident puterea judecătorească, încălcând principiul separației puterilor în stat stabilit de art. 1 alin. (4) din Constituție. 15.În concret, textele de lege criticate încalcă principiile drepturilor câștigate, egalității și importanței sociale a muncii, iar prin gradul ridicat de imprevizibilitate dau posibilitatea unor interpretări judiciare diferite, creând discriminare între persoane care aparțin aceleiași categorii profesionale. 16.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.170D/2022, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată că, prin Ordinul de salarizare nr. 6.245/C din 30 decembrie 2021, pârâtul Ministerul Justiției, în considerarea Deciziei civile nr. 3.021 din 20 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și pentru a asigura un sistem de salarizare conform principiului nediscriminării și egalității, a stabilit drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al curților de apel, precum și al asistenților judiciari, cu luarea în calcul a unui VRS de 605,225. Însă, prin efectul art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu sunt recunoscute pe deplin efectele hotărârilor judecătorești ce au stat la baza emiterii acestui ordin, aspect de natură să contravină și Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016. 17.Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal apreciază, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.316D/2022, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. 18.Tribunalul Alba – Secția I civilă apreciază, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.384D/2022, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 1 alin. (3), ale art. 9 și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu următorul conținut: – Art. 1 alin. (3): „(3) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege.“;– Art. 9: „Salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare, sporurile și alte drepturi salariale specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare, pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, precum și pentru funcțiile de demnitate publică, sunt prevăzute în anexele nr. IIX.“;– Art. 38 alin. (6): „(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“23.Textele din Constituție invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la principiul statului de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în stat și, respectiv, la principiul legalității în componenta privind calitatea legii, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 41 – Munca și protecția socială a muncii, art. 44 alin. (1) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate, precum și a creanțelor asupra statului, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 – Înfăptuirea justiției și art. 126 – Instanțele judecătorești. De asemenea, prin prisma art. 20 din Constituție, autorii excepțiilor consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 – Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 1 – Protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 conțin norme generale și comune prin care legiuitorul determină obiectul de reglementare al actului normativ atacat, și anume stabilirea drepturilor salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului, prevăzut la alin. (1) al aceluiași articol. În strânsă legătură cu obiectul de reglementare astfel fixat, art. 9 stabilește în continuare faptul că în anexele nr. I-IX din aceeași lege sunt prevăzute salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare și indemnizațiile lunare, sporurile și alte drepturi salariale specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare, pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, precum și pentru funcțiile de demnitate publică. 25.Or, adoptarea unui act normativ unitar în domeniul salarizării și reglementarea unor măsuri de politică legislativă în acest domeniu reprezintă în exclusivitate atributul legiuitorului, conferit prin Constituție [art. 73 alin. (3)], astfel că autorii excepției, în calitate de personal plătit din fonduri publice, nu pot contesta autoritatea de reglementare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și ale art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, care, prin conținutul normativ mai sus arătat, nu contravin niciunei prevederi constituționale dintre cele invocate în motivarea excepției. 26.În realitate, autorii excepției contestă o situație de fapt nefavorabilă, cauzată, în esență, de aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, care stabilesc un plafon al salariilor de bază, al soldelor de funcție/salariilor de funcție și al indemnizațiilor de încadrare în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, acestea sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 prin aceeași Lege-cadru nr. 153/2017 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate. În această ipoteză, drepturile salariale se acordă la nivelul celui stabilit pentru anul 2022. Autorii excepției sunt nemulțumiți de faptul că, în virtutea acestui text de lege, nu pot fi puse integral în executare hotărâri judecătorești definitive favorabile prin care a fost stabilită valoarea de referință sectorială pentru familia ocupațională „Justiție“, drepturile salariale stabilite prin acte administrative ale angajatorilor fiind plafonate în ceea ce privește cuantumul prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. 27.Curtea Constituțională a mai analizat, în jurisprudența sa, critici de neconstituționalitate similare, referitoare la dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 (de exemplu, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Decizia nr. 77 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2020, Decizia nr. 763 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 19 ianuarie 2021, sau Decizia nr. 585 din 23 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1240 din 29 decembrie 2021). 28.Relevantă în cauză este Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, precitată, prin care, respingând critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituție, Curtea a statuat că stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, al soldelor de funcție/salariilor de funcție, al indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice (paragraful 37 din Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019). 29.Prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, soluția legislativă înscriindu-se în marja de apreciere a legiuitorului cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Faptul că, prin aplicarea regulii plafonării la nivelul anului 2022 a drepturilor salariale, anumite categorii de personal plătit din fonduri publice ajung în situații apreciate ca fiind defavorabile, în raport cu alte categorii de personal ale căror venituri cresc, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea prevederilor art. 38 alin. (6), de vreme ce premisele specifice fiecărei categorii sunt diferite. Situația obiectiv diferită a diverselor categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică, așadar, un tratament juridic diferit (Decizia nr. 585 din 23 septembrie 2021, precitată, paragraful 37).30.Curtea a reiterat, în paragraful 38 al Deciziei nr. 700 din 31 octombrie 2019, precitată, că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).31.De asemenea, Curtea a statuat (în paragraful 39 al Deciziei nr. 700 din 31 octombrie 2019) că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.32.În raport cu cele enunțate și aplicând aceste considerente de principiu, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului (paragraful 40 din Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019). 33.Prin urmare, Curtea a stabilit, în jurisprudența mai sus indicată, că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au un caracter tehnic și urmăresc reglarea în timp a unor disfuncționalități existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a dispune în mod concret nici în sensul reducerii, nici în sensul majorării salariilor. 34.În cauza de față, autorii excepției au reclamat neconstituționalitatea art. 38 alin. (6) în contextul aplicării acestui text de lege prin acte administrative ale angajatorilor de stabilire a drepturilor salariale în raport cu o anumită valoare de referință sectorială stabilită prin hotărâri judecătorești definitive favorabile angajaților. 35.Or, neconstituționalitatea unui text legal reprezintă o dimensiune intrinsecă acestuia, independentă de orice act de aplicare concretă de la un caz la altul. Curtea Constituțională nu are competență în ceea ce privește modalitatea de interpretare și aplicare a textelor normative incidente într-o speță, aceasta aparținând autorităților angajatoare sau, în cele din urmă, instanțelor judecătorești, iar în caz de neaplicare unitară, Înaltei Curți de Casație și Justiție, în virtutea art. 126 alin. (3) din Constituție. 36.În acest sens, cu referire la interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a pronunțat deciziile nr. 3 și nr. 4 din 11 martie 2024. Reiterând jurisprudența sa în materia salarizării, instanța supremă, făcând referire și la jurisprudența relevantă a Curții Constituționale – Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, precitată -, a subliniat (paragraful 69 din Decizia nr. 3 din 11 martie 2024 pentru admiterea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și a prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024) că, pentru justa interpretare a dispozițiilor legale incidente, este necesar să se țină seama de distincția esențială dintre elementele componente ale indemnizațiilor de încadrare ale magistraților, cu referire particulară la valoarea de referință sectorială și la coeficientul de multiplicare. Astfel, valoarea de referință sectorială este o componentă cu aplicabilitate generală, ce constituie un reper unic avut în vedere pentru calcularea indemnizațiilor de încadrare pentru întregul personal al familiei ocupaționale „Justiție“, în timp ce coeficienții de multiplicare constituie elementul component în funcție de care se realizează diferențierea veniturilor judecătorilor și procurorilor, în considerarea nivelului instanței sau al parchetului la care își desfășoară activitatea ori în considerarea funcției pe care o ocupă. Altfel spus, nivelul valorii de referință sectorială este același pentru toți magistrații și tot personalul din sistemul judiciar, indiferent de nivelul instanței sau al parchetului la care funcționează și de funcția ocupată, în timp ce coeficienții de multiplicare sunt distincți și reprezintă reperul care asigură dezideratul diferențierii veniturilor, în considerarea nivelului instanței sau al parchetului și a funcției ocupate, având o aplicabilitate restrânsă la sfera anumitor beneficiari.37.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit, în paragraful 71 al aceleiași Decizii nr. 3 din 11 martie 2024, că elementul cu aplicabilitate generală în cadrul aceleiași familii ocupaționale nu poate fi supus unei limitări, fiind un reper unic, constant și invariabil, în sensul că are aceeași valoare indiferent de gradul instanței sau al parchetului ori de funcția ocupată. Cu alte cuvinte, elementul cu aplicabilitate generală avut în vedere la calcularea indemnizațiilor de încadrare nu poate fi supus unui plafon în anumite situații concrete, particulare, deoarece s-ar înfrânge tocmai principiul egalității și principiul nediscriminării, ajungându-se, în contra legii, la aplicarea unei valori de referință sectorială distincte în cadrul aceleiași familii ocupaționale. În acord cu aceste considerente, instanța supremă a conchis în continuare (paragraful 85) că valoarea de referință sectorială nu poate fi vizată de aplicarea plafonului legal la care se referă art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.38.Așadar, Curtea constată că problema de drept supusă controlului de constituționalitate de autorii prezentei excepții reprezintă, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, de competența instanței supreme, asupra căreia aceasta s-a și pronunțat, de altfel, ceea ce determină respingerea prezentei excepții de neconstituționalitate ca inadmisibilă. 39.Mai mult, ulterior pronunțării Deciziei nr. 3 din 11 martie 2024 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și în aplicarea acesteia, instanța de judecată care a sesizat instanța constituțională cu excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.170D/2022 a admis în parte acțiunea reclamanților, capătul de cerere privind eliminarea plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 fiind respins ca rămas fără obiect. 40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), ale art. 9 și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Adela Iliana Albu și alții în Dosarul nr. 2.787/2/2022 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Mirela Iatan în Dosarul nr. 1.144/87/2022 al Tribunalului Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal și de Lucia Mirela Ardelean și alții în Dosarul nr. 4.333/107/2021 al Tribunalului Alba – Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Alba – Secția I civilă.Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x