DECIZIA nr. 386 din 18 iunie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 57 din 19 ianuarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 155 21/11/2001 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ActulREFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 7
ActulREFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ART. 1REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 7
ART. 4REFERIRE LAHOTARARE 1059 11/12/2013
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 383 25/09/2013
ART. 4REFERIRE LANORMA 11/12/2013 ART. 21
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 4REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 36
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 37
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 5REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 7
ART. 5REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ART. 6REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ART. 6REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 7
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 7REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 7
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 36
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 37
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 7
ART. 10REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LAHOTARARE 1059 11/12/2013
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 383 25/09/2013
ART. 12REFERIRE LANORMA 11/12/2013 ART. 21
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 12REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 7
ART. 15REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 258 26/09/2013
ART. 17REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 105 28/02/2019
ART. 18REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 7
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 218 09/04/2019
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 689 08/11/2018
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 20REFERIRE LAOUG 155 21/11/2001 ART. 10
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 157 17/03/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) teza întâi și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, excepție ridicată de Federația Națională Pentru Protecția Animalelor din Pitești în Dosarul nr. 1.520/105/2016 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.591D/2017.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, doamna avocat Ana-Carmen Mincic din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Asociația Inițiativa Pentru Responsabilitate Civică din București a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, și o cerere de judecare în lipsă.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia arătând, în esență, că textele de lege criticate, privite atât independent, cât și coroborate, aduc atingere art. 1 alin. (5) din Constituție. Referitor la art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 se arată că acesta încalcă principiul securității juridice care decurge din principiul legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și cele statuate prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, întrucât nu prevăd explicit aplicarea în mod corespunzător a tuturor soluțiilor alternative eutanasierii, printre care și soluția returnării în teritoriu care a fost reglementată de Organizația Mondială pentru Sănătate Animală. În dosarul în care a fost ridicată excepția au fost depuse documente care cuprind opinii ce atestă faptul că metoda returnării în teritoriu este aplicată, dă rezultate, este funcțională și în termen relativ scurt produce efecte, respectiv împiedică înmulțirea câinilor fără stăpân. Apreciază că sunt încălcate cele reținute în Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, prin care s-a statuat că măsura eutanasierii este constituțională numai atunci când s-au epuizat celelalte soluții alternative, una dintre acestea fiind, în opinia sa, returnarea în teritoriu. Este adevărat că prin Decizia nr. 383 din 25 septembrie 2013 Curtea Constituțională a reținut că adoptarea măsurilor concrete privind fenomenul câinilor fără stăpân ține de marja de apreciere a statului, însă considerentele acesteia trebuie coroborate cu acelea ale Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2012, rezultând că, deși adoptarea măsurilor ține de marja de apreciere a statului, acesta trebuie să reglementeze alternativ toate măsurile, inclusiv aceea a returnării în teritoriu, până să se ajungă la eutanasiere. Art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 este neconstituțional în măsura în care prin sintagma „numărul de câini […] returnați“ s-ar înțelege altceva decât „numărul de câini returnați în teritoriu“, aducând atingere art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și normelor de tehnică legislativă, respectiv art. 8 alin. (4),art. 36 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Enumerarea cuprinsă în art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 corespunde soluțiilor de gestionare a câinilor fără stăpân, astfel că termenii folosiți nu pot avea același sens. În punctul de vedere al Guvernului se face trimitere la art. 21 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.059/2013, care se referă la câinii revendicați. Or, înapoierea câinilor revendicați nu este sinonimă cu returnarea. Cele două texte sunt neconstituționale și prin coroborarea lor, deoarece art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 face referire la „returnare“, pe când art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 nu prevede soluția returnării în teritoriu.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că legiuitorul a stabilit prin art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 soluțiile alternative eutanasierii, soluții prioritare, în conformitate cu Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. O eventuală omisiune de reglementare nu poate fi suplinită de Curtea Constituțională, astfel că excepția este inadmisibilă. Cât privește dispozițiile art. 10 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001, se consideră că interpretarea legii este atribuția legiuitorului, astfel că și această excepție este inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 21 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.520/105/2016, Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (2) teza întâi și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Federația Națională pentru Protecția Animalelor din Pitești într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost anulată în parte Hotărârea Consiliului Local Ploiești nr. 502/2015 în ceea ce privește dispozițiile care reglementează reteritorializarea/returnarea (în teritoriu) a câinilor fără stăpân, cuprinse în anexa la hotărâre, respectiv în Regulamentul privind gestionarea câinilor cu și fără deținător din municipiul Ploiești. 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea arată, în esență, că prevederile art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 sunt neconstituționale deoarece încalcă principiul securității juridice statuat prin art. 1 alin. (5) din Constituție și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. În acest sens susține că textul criticat nu reglementează explicit aplicarea tuturor soluțiilor alternative eutanasierii, respectiv soluția „returnării în teritoriu“ a câinilor care nu sunt agresivi, cuprinsă în art. 7.7.6 „Măsuri de control“ din capitolul 7.7 – „Controlul populației de câini fără stăpân“ al Codului sanitar pentru animalele terestre adoptat de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor.8.Totodată, autoarea excepției consideră că dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție și nu respectă cerințele art. 6 alin. (1) teza întâi, ale art. 8 alin. (4), ale art. 36 alin. (1) și ale art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, în măsura în care prin sintagma „numărul de câini returnați“ se înțelege altceva decât „numărul de câini returnați în teritoriu“ sau în măsura în care prin această sintagmă se înțelege „numărul de câini revendicați“. Astfel, dacă serviciile pentru gestionarea câinilor fără stăpân nu returnează câinii în teritoriu, invocând faptul că această soluție nu este prevăzută de art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001, atunci este imposibil să respecte prevederile art. 10 din același act normativ referitoare la consemnarea în registrele speciale a numărului de câini returnați. Tot astfel, dacă serviciile pentru gestionarea câinilor fără stăpân doresc să returneze câinii în teritoriu, în temeiul art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001, această soluție nu va fi posibilă din cauza dispozițiilor art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001. Pentru a respecta exigența de claritate și previzibilitate a legii, fie art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 trebuie să prevadă soluția returnării câinilor în teritoriu, fie din textul art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 trebuie eliminată obligația de consemnare a „numărului de câini returnați“.9.Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 este neîntemeiată, deoarece acestea determină în mod clar și previzibil ipotezele în care se recurge la eutanasiere, prin raportare la art. 7 alin. (1) care reglementează situațiile în care câinii pot fi revendicați sau adoptați. Cât privește critica potrivit căreia textul legal nu reglementează explicit, clar, recurgerea la toate măsurile de gestionare alternative eutanasierii, respectiv recurgerea la măsura „returnării în teritoriu“, arată că aprecierea asupra oportunității soluțiilor legislative și reglementarea asupra metodelor de gestionare a câinilor fără stăpân constituie atributul exclusiv al legiuitorului.10.Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001, arată că aceasta este întemeiată, deoarece textul de lege criticat face referire la „câinii returnați“, distinct de câinii prinși, revendicați, adoptați și eutanasiați, ordonanța neexplicând această categorie cu privire la care există obligația de a ține evidența în registrele speciale vizate de medicul veterinar de liberă practică, pentru adăposturile publice din cadrul serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, precum și pentru adăposturile asociațiilor și fundațiilor pentru protecția animalelor. Se arată că termenul „returnat“ nu este definit în ordonanță și nu este precizat nici elementul în legătură cu care returnarea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate și previzibilitate a acestuia. 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 instituie o ordine clară în care trebuie aplicate măsurile de gestionare a problemei câinilor fără stăpân, astfel încât autoritățile publice chemate să o aplice nu sunt puse în situația de a alege aleatoriu una sau mai multe dintre prevederile acesteia. Sunt stabilite condiții, modalități și criterii clare, precum și obiective de aplicare, fiind înlăturate viciile de neconstituționalitate reținute de Curte prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. Trebuie avut în vedere și art. 21 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.059/2013, potrivit căruia, pe baza declarației-angajament depuse de proprietar, serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, respectiv operatorii acestora, au obligația să înapoieze câinii revendicați imediat după înregistrarea și verificarea veridicității cererii de revendicare, potrivit programului de lucru. Rezultă astfel că termenul revendicare are un conținut mai larg, cuprinzând atât acțiunea de returnare/înapoiere a câinilor către proprietari, cât și acțiunea de predare către solicitanți. În aceste condiții sunt respectate cele reținute în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitor la cerințele de claritate și previzibilitate ale legii. Sunt invocate considerentele Deciziei nr. 383 din 25 septembrie 2013, apreciindu-se că în cauză criticile formulate sunt similare și că legiuitorul s-a conformat celor reținute în Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile reprezentantului autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (2) teza întâi și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001, care au următorul cuprins:– Art. 7 alin. (2) teza întâi: „Câinii nerevendicați sau neadoptați vor fi eutanasiați […]“– Art. 10: „Adăposturile publice din cadrul serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, precum și adăposturile asociațiilor și fundațiilor pentru protecția animalelor țin registre speciale, vizate de medicul veterinar de liberă practică, organizat în condițiile legii, în care se menționează următoarele: data capturării, data și ora cazării în adăpost, caracteristicile individuale ale animalului, numărul de câini prinși, revendicați, adoptați, returnați și eutanasiați, motivul eutanasierii, substanța utilizată și numele persoanei care realizează eutanasia, numărul de microcip sau al mijlocului alternativ de identificare, stabilit de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, numărul fișei de adopție, data deparazitării, data vaccinării antirabice, data sterilizării, data predării cadavrelor la societățile care vor executa incinerarea, precum și persoanele care au instrumentat manoperele respective.“16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul cerințelor de calitate a legii. 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 a fost modificată prin Legea nr. 258/2013, iar prin modificările aduse sa instituit în sarcina consiliilor locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului București obligația de a înființa, în funcție de necesități, servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân și de a amenaja și de a suplimenta din fonduri proprii, în funcție de necesități, adăposturi publice pentru câinii fără stăpân [a se vedea art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001]. Cu privire la câinii capturați și care ajung în adăposturi, din ansamblul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 rezultă că există doar două situații în care aceștia pot părăsi adăposturile: prin revendicare sau prin adopție (art. 7 și art. 8 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001). 18.În acest context, Curtea reține că autoarea excepției critică art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 din perspectiva faptului că nu reglementează aplicarea tuturor soluțiilor alternative eutanasierii – respectiv soluția „returnării în teritoriu“ a câinilor. Aceasta este nemulțumită de conținutul eliptic al reglementării deduse controlului, și nu de reglementare în sine. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așa fiind, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 105 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, paragraful 15).19.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001, Curtea reține că autoarea acesteia este nemulțumită de faptul că textul de lege criticat face referire la „câinii returnați“, distinct de câinii prinși, revendicați, adoptați și eutanasiați, ordonanța neexplicând semnificația acestui termen. O asemenea susținere vizează o chestiune de interpretare și aplicare a legii în sensul stabilirii sensului termenului în contextul celor reținute la paragraful 17 al prezentei decizii.20.Cu privire la interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, și Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25). Printr-o jurisprudența constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, și Decizia nr. 689 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 13 martie 2019, paragraful 23, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 este inadmisibilă prin prisma art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) teza întâi și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, excepție ridicată de Federația Națională Pentru Protecția Animalelor din Pitești în Dosarul nr. 1.520/105/2016 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x