DECIZIA nr. 385 din 4 iunie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 36.788/299/2014 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 922D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, precizează că art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor începute după 1 ianuarie 2019, or, având în vedere data introducerii acțiunii, și anume 11 decembrie 2013, rezultă că acesta nu are legătură cu cauza, aplicabil fiind art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, text cu privire la care Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia nr. 99R din 16 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 36.788/299/2014, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de recurs formulate împotriva unei hotărâri date de instanța de apel în condițiile în care cererea sa vizează unul dintre domeniile excluse exercitării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază că textele legale criticate împiedică accesul justițiabilului la calea de atac a recursului, ajungându-se astfel la menținerea ca temeinice și legale a unor hotărâri judecătorești abuzive, pronunțate de judecători lipsiți de imparțialitate. … 6.Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 362 din 2 iunie 2016, paragrafele 17, 18, 20 și 21. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege; în virtutea acestui mandat constituțional, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Iar, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Se mai susține că noul Cod a instituit o categorie nouă de hotărâri judecătorești, și anume aceea a hotărârilor care nu sunt susceptibile de recurs, soluția fiind diferită de cea promovată de Codul de procedură civilă din 1865, care a cunoscut categoria hotărârilor ce nu puteau fi controlate pe calea apelului. Rațiunile pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului sunt determinate, în principal, de imperativul major al descongestionării instanței supreme de un număr considerabil de recursuri, interesul relativ redus al litigiului constituindu-se deopotrivă într-un temei pentru suprimarea căii extraordinare de atac a recursului. … 9.Noul Cod de procedură civilă a promovat restricții semnificative pentru a restrânge obiectul recursului, exceptarea unor litigii de la calea de atac a recursului reprezentând o opțiune utilă în vederea realizării imperativului de descongestionare a instanței supreme de un număr impresionant de cauze. … 10.Dreptul de acces la justiție, ca drept fundamental convențional și constituțional, nu conferă tuturor sine mod și dreptul de acces la toate „gradele de jurisdicție“, dar implică indubitabil dreptul la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Soluția legislativă criticată de autorul excepției trebuie analizată și în contextul regândirii regimului căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce privește sistemul căilor de atac și rolul recursului. Astfel, apelul este calea de atac obișnuită, de drept comun, care se poate exercita în legătură cu orice nemulțumire referitoare la hotărârea de primă instanță, fie că este de fapt sau de drept, asigurând două judecăți de fond, deci dublul grad de jurisdicție; spre deosebire de reglementarea anterioară, când excepțiile erau nejustificat de numeroase, noul Cod a restrâns considerabil numărul acestor excepții și a dat prioritate exercitării apelului. În sistemul noului cod, apelul este singura cale ordinară de atac, calea de atac obișnuită, care a fost suprimată în puține cazuri față de vechea reglementare, tocmai pentru a sublinia că, de regulă, ultima care poate îndrepta o nedreptate este instanța de apel, care asigură o nouă judecată de fond și deci dublul grad de jurisdicție, recursul intervenind într-adevăr excepțional, în condiții restrictive și exclusiv pentru motive de legalitate; recursul este o cale extraordinară de atac prin care, în condițiile și pentru motivele limitativ prevăzute de lege, se exercită un control suplimentar de legalitate; recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile; în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată [art. 483 alin. (3) și alin. (4) teza întâi]; „recursul hibrid“, prevăzut de art. 304^1 din vechiul Cod de procedură civilă, nu se mai regăsește în noul cod; necesitatea acestui recurs, ca substitut (imperfect) al apelului, a fost generată de suprimarea discutabilă a apelului într-un număr mare de cauze, în vechea reglementare. … 11.Se mai susține că noul Cod de procedură civilă reglementează la art. 519-521 un mecanism procedural menit să contribuie la asigurarea practicii judiciare unitare, și anume sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta putând remedia parțial inconvenientul existenței unor numeroase categorii de hotărâri care nu sunt supuse recursului la instanța supremă. … 12.Se mai invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precum și Decizia nr. 226 din 18 mai 2004, Decizia nr. 350 din 7 mai 2015, Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015 sau Decizia nr. 517 din 7 iulie 2015, cu referire specială asupra conținutului normativ al art. 21 din Constituție și asupra caracterului constituțional al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. … 13.Totodată, se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, în Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 cu privire la extinderea sferei hotărârilor judecătorești care erau supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului, în sistemul vechiului Cod de procedură civilă, a statuat că aceasta exprimă voința legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile patrimoniale considerate de o importanță valorică mai redusă, în scopul asigurării celerității soluționării acestora. … 14.Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. Referitor la invocarea principiului constituțional al accesului liber la justiție, se arată că dreptul la un tribunal nu este unul absolut, invocând, în acest sens, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie. De asemenea, se mai arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Legiuitorul pune la dispoziția justițiabilului căile de atac optime, cu luarea în considerare a naturii cauzei și a ierarhiei judecătorești de la care începe accesul liber la justiție. Astfel, numai prin lege se pot stabili căile de atac și condițiile în care acestea se exercită. Recursul are caracterul de jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate – definite lato sensu ca încălcări ale legii -, ducând la o judecată ce nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra legalității hotărârii anterior pronunțate, legalitate care va fi validată doar ca urmare a aprecierii probelor deja existente la dosar. … 15.În acest sens, se arată că acestea nu sunt discriminatorii, diferențierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse recursului se face pe criteriul valorii în bani a pretențiilor deduse judecății, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale. În aceste condiții, textul legal criticat nu instituie discriminări pe criterii arbitrare, de natură să aducă atingere principiului egalității în fața legii. Totodată, regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situații, care impune soluții legislative diferite, în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor. Pe cale de consecință, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica este neîntemeiată. … 16.Referitor la invocarea celorlalte norme constituționale în susținerea excepției de neconstituționalitate, se arată că nu este suficientă simpla enumerare a acestora, pentru a se putea determina, în mod rezonabil, criticile vizate de autorul excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se fac referiri la Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 și Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie art. 483 alin. (2) – Obiectul și scopul recursului. Instanța competent din Codul de procedură civilă. Potrivit prevederilor art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016, prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. Întrucât în cauza în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 11 decembrie 2013, Curtea constată că își găsește aplicarea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Acest text a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, soluția legislativă aplicabilă autorului excepției de neconstituționalitate fiind preluată în teza întâi a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Prin urmare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013, text asupra căruia urmează a se pronunța prin prezenta decizie și care are următorul conținut:(2)În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. […] … 20.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 – Universalitatea, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiție, astfel cum sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin prisma art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 34 – Dreptul la ocrotirea sănătății, art. 35 – Dreptul la mediu sănătos, art. 40 – Dreptul de asociere, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 46 – Dreptul la moștenire, art. 47 – Nivelul de trai, art. 50 – Protecția persoanelor cu handicap, art. 51 – Dreptul de petiționare, art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul cererii de chemare în judecată formulate de autorul excepției de neconstituționalitate îl constituie „anularea tuturor discriminărilor la care a fost supus în mod abuziv de către pârâții-judecători, […] revenirea la situația anterioară și obligarea pârâților în solidar, la o corectă dezdăunare“. Prin Sentința nr. 9.372/2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a reținut că „propunerile de sancționare a judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii în condițiile legii. […] instanța reține faptul că reclamantul din prezenta cauză nu a făcut dovada în instanță a îndeplinirii acestor cerințe – respectiv a faptului că sa adresat Consiliului Superior al Magistraturii și a obținut câștig de cauză în această speță și astfel instanța reține faptul că nu se poate angaja răspunderea civilă a pârâților având calitatea de magistrați“. Această sentință a fost menținută și în apel, prin Decizia nr. 1.630A/2016, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă. Având în vedere natura cererii, recursul a fost respins ca inadmisibil. … 22.Prin urmare, Curtea reține că obiectul cauzei se intenționează a fi soluționarea unei cereri privind repararea unui pretins prejudiciu cauzat printr-o eroare judiciară. Acțiunea introdusă de reclamant, autor al excepției de neconstituționalitate, în fața Judecătoriei Sectorului 1 București este, în realitate, inadmisibilă, întrucât acesta s-a adresat instanței judecătorești cu o acțiune în stabilirea răspunderii patrimoniale a unor judecători, fără să urmeze procedura prevăzută de art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Astfel, autorul excepției de neconstituționalitate a ales să se îndrepte direct împotriva judecătorilor-pârâți printro acțiune sui generis de stabilire a răspunderii patrimoniale a acestora. … 23.În jurisprudența sa, Curtea a statuat că dacă o excepție de neconstituționalitate este ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, aceasta este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, sau Decizia nr. 320 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 13 iulie 2017, paragraful 26). … 24.Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24). … 25.Prin urmare, întrucât cererea de chemare în judecată este ab initio inadmisibilă, iar excepția de neconstituționalitate nu vizează chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția în faza procesuală corespunzătoare, rezultă că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 este, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 36.788/299/2014 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 iunie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește