DECIZIA nr. 385 din 18 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic și ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Nica Ion Popa în Dosarul nr. 4.098/205/2016 al Judecătoriei Câmpulung și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.806D/2017. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Dumitru Bunduc, având împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 este neclar și imprevizibil, deoarece trimite la art. 36 și art. 37 din aceeași lege, care prevăd că anumite terenuri pot fi scoase din fondul forestier național, cu respectarea condițiilor prevăzute acolo. Totodată, art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, ce incriminează reducerea suprafeței fondului forestier național a cărui componență este reglementată la art. 1 alin. (2) din aceeași lege, trimite la aspecte care nu pot fi verificate nici de persoane abilitate. Câtă vreme un amenajament silvic nu se publică și nu este controlabil, este foarte greu pentru un cetățean să verifice care terenuri sunt supuse regimului silvic, cu atât mai mult cu cât terenurile nu au întocmite hărți cadastrale și nu sunt intabulate pentru a se verifica regimul lor juridic. În cuprinsul normei criticate se stabilește pedeapsa cu închisoarea dacă nu sunt îndeplinite condițiile art. 36 și art. 37 din Legea nr. 46/2008, însă aceste articole reglementează condițiile în care pot fi scoase terenurile din fondul forestier, fără a se preciza care sunt efectiv terenurile ce alcătuiesc fondul forestier național. Definirea incompletă a fondului forestier național, nedelimitarea în fapt, precum și lipsa de claritate a modului în care acesta se reduce vin în contradicție cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 46/2008, care prevede că fondul forestier este constituit inclusiv din clădiri. Norma este lipsită de claritate și lasă la aprecierea discreționară a organelor de urmărire penală atât interpretarea ei, cât și stabilirea persoanei care răspunde penal. În cauză a fost inculpată și condamnată o persoană care deține dreptul de proprietate, fără a se dovedi că aceasta a construit pe terenul ce se află în fondul forestier național. Considerentele expuse sunt aplicabile și cu privire la art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, care se referă la amplasarea de construcții în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate. Declararea ariilor naturale protejate s-a făcut la începutul secolului trecut și apoi s-a intervenit cu modificări care sunt cuprinse însă într-un plan nereglementat prin hotărâre a Guvernului. În textul de lege criticat nu se reglementează în mod clar cu privire la persoana care răspunde penal: constructorul, proprietarul ori posesorul și nici modalitatea de săvârșire a infracțiunii. Nu este clară nici semnificația termenului „construcție“ și nici modul în care infracțiunea este consumată. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate sunt clare, destinatarii legii putând să-și ghideze comportamentul astfel încât să nu intre sub incidența legii penale. În lipsa unor condiții suplimentare impuse de lege, termenii „reducere“ și „construcții“ sunt înțeleși în sensul lor literal, subiectul activ fiind orice persoană care acționează în scopul reducerii suprafeței fondului forestier național și amplasează construcții în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile protejate prin lege. Se arată că momentul săvârșirii infracțiunii, actele materiale și forma de vinovăție, ca elemente constitutive ale acesteia, urmează a fi stabilite de instanța de judecată a fondului fără a pune în discuție aspecte de constituționalitate. Potrivit art. 1 paragraful 2 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statul are dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor în acord cu interesele generale ale societății: protejarea ariilor naturale, conservarea habitatelor, a florei și faunei sălbatice, în acest sens fiind și cele reținute prin Deciziile nr. 755 din 20 septembrie 2012 și nr. 902 din 17 decembrie 2015, prin care s-a statuat că dreptul de proprietate nu este absolut, ci se încadrează în limitele stabilite prin lege. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 13 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.098/205/2016, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic și ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nica Ion Popa într-o cauză penală în care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de textele de lege criticate. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată, în esență, că textele de lege criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate atât cu privire la persoana responsabilă penal, la momentul consumării infracțiunii, cât și la modalitatea sub care se poate săvârși această infracțiune, având în vedere multitudinea de elemente materiale ce pot intra în conținutul infracțiunii (actele materiale). … 7.De asemenea, termenul „construcții“ folosit în definiția infracțiunii este prea general, permițând organelor de urmărire penală să aplice art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 în mod discreționar. Se arată, de asemenea, că termenul „reducere“, ce presupune o acțiune de „scădere“, „diminuare“ a suprafeței fondului forestier național, este în totală contradicție cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 și lasă la aprecierea discriminatorie a organelor de urmărire penală aplicarea acestor dispoziții, ceea ce duce la încălcarea egalității în fața legii. … 8.Potrivit art. 1 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 46/2008, fondul forestier național include: terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri și căi ferate forestiere de transport, spații industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar și cele afectate de sarcini și/sau litigii, precum și terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră și fâșiei de protecție a frontierei de stat și cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat. Or, potrivit art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă amplasarea de construcții în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate. Prin raportare la art. 1 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 46/2008, textul de lege criticat reprezintă o normă ambiguă, lipsită de claritate și previzibilitate, ce conține elemente contradictorii care pot crea discriminare între cetățeni, prin aplicarea diferențiată față de persoane aflate în situații similare.  … 9.Judecătoria Câmpulung apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 11.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la Deciziile Curții Constituționale nr. 755 din 20 septembrie 2012 și nr. 902 din 17 decembrie 2015, din care rezultă că dreptul de proprietate poate suferi limitări în ceea ce privește exercitarea sa. Referitor la criticile formulate prin raportare la alte dispoziții din Legea nr. 46/2008, se arată că prin Decizia nr. 59 din 21 februarie 2013 s-a statuat că asemenea critici nu vizează un raport de incompatibilitate între textul de lege criticat și norma constituțională, ci privesc o eventuală contradicție între dispoziții din același act normativ sau mai multe acte normative, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.  … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile reprezentantului autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, și ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007, cu modificările aduse prin art. I pct. 78 din Legea nr. 49/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 13 aprilie 2011, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care au următorul cuprins:– Art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008: „Reducerea suprafeței fondului forestier național fără respectarea dispozițiilor art. 36 și 37 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.“; … – Art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007: „(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă penală de la 30.000 lei la 60.000 lei săvârșirea următoarelor fapte:[…] i) amplasarea de construcții, investiții în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate, a celor destinate prevenirii unor calamități naturale și a celor realizate în scopul asigurării securității naționale“. …  … 15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul cerințelor de calitate ale legii, art. 16 – Egalitatea în drepturi și art. 44 – Dreptul de proprietate privată. De asemenea, Curtea observă că, ulterior sesizării sale prin încheiere, autorul a depus o cerere prin care a invocat în motivarea excepției și prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție referitoare la dreptul la un proces echitabil. Or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Prin urmare, având în vedere că actul de sesizare a Curții Constituționale este încheierea pronunțată de instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, iar litigiul constituțional se desfășoară în limitele determinate în actul de sesizare, Curtea nu se poate pronunța în raport cu norma din Constituție invocată direct în fața sa (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 318 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007). … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că sunt criticați termenii „reducere“ și „construcții“ din perspectiva faptului că aceștia ar fi lipsiți de claritate și previzibilitate. De asemenea, se apreciază că art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 este neclar în raport cu reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (2) lit. g) din același act normativ. … 17.Curtea reamintește jurisprudența sa, în care a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 și 21 octombrie 2013, pronunțate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, și Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93, a reținut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 46, Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 23, și Decizia nr. 722 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2020, paragraful 26). … 18.Aplicând considerentele anterior evocate la cauza de față, Curtea urmează să verifice dacă textele de lege criticate îndeplinesc condițiile de claritate, precizie și previzibilitate, astfel încât să fie în acord cu art. 1 alin. (5) din Constituție. … 19.În ceea ce privește conținutul concret al noțiunii de „reducere“ din cuprinsul art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, Curtea reține că legiuitorul, atunci când dorește să confere un sens autonom unor concepte, le definește în cuprinsul respectivului act normativ. Pentru celelalte cazuri, definiția conceptelor utilizate de legiuitor este cea uzuală, cuprinsă și în Dicționarul explicativ al limbii române (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 110 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iunie 2019, paragraful 18, și Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 9 iulie 2019, paragraful 19). Prin urmare, termenul „reducere“ are semnificația de micșorare, scădere, diminuare. … 20.Curtea constată că, potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, constituie infracțiune reducerea suprafeței fondului forestier național fără respectarea dispozițiilor art. 36 și 37 din același act normativ. Curtea reține că, în principiu, reducerea suprafeței fondului forestier național este interzisă (art. 35 din Legea nr. 46/2008). Prin excepție, legiuitorul a permis reducerea pentru situațiile prevăzute la art. 36 din Legea nr. 46/2008, respectiv scoaterea/definitivă a unor terenuri din fondul forestier național după declararea acestora de utilitate publică, în condițiile legii, terenuri destinate realizării obiectivelor de interes național, precum și a unor terenuri pe care sunt amplasate capacități de producție și/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea națională. … 21.Din examinarea art. 37 din Legea nr. 46/2008, ale cărui dispoziții nu au fost respectate de autorul excepției, ceea ce a dus la reducerea fondului forestier național, Curtea observă că acesta reglementează cu privire la posibilitatea scoaterii definitive din fondul forestier național a unor terenuri fără reducerea suprafeței fondului forestier. În acest caz, pentru a se evita reducerea, se reglementează obligația compensării terenurilor care pot fi scoase definitiv din fondul forestier național cu alte terenuri, potrivit alin. (3)-(9) din acest articol, singura excepție privind suprafețele mai mici de 50 m^2 pentru care beneficiarul scoaterii definitive poate să nu ofere teren în compensare, dar este obligat să plătească anticipat aprobării o sumă de 5 ori mai mare decât valoarea terenului care face obiectul scoaterii. … 22.În concluzie, Curtea reține că art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, prin raportare la dispozițiile art. 35 și art. 37 din aceeași lege, sunt clare, precise și previzibile, astfel încât destinatarii legii să poată adopta o conduită care să nu intre sub incidența legii penale. … 23.În ceea ce privește critica potrivit căreia art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 nu îndeplinește condițiile de calitate ale legii, întrucât norma de incriminare nu ar fi previzibilă prin prisma enumerării cuprinse în art. 1 alin. (2) lit. g) din același act normativ, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută. … 24.Astfel, Curtea observă că în art. 1 alin. (1), alin. (2) lit. g) și alin. (3) din Legea nr. 46/2008, legiuitorul a detaliat elementele din care este compus fondul forestier național, respectiv totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață, conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii, indiferent de forma de proprietate. Acesta include, printre altele, și terenurile ocupate de construcții și curțile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri și căi ferate forestiere de transport, spații industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar și cele afectate de sarcini și/sau litigii, precum și terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră și fâșiei de protecție a frontierei de stat și cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat. Toate terenurile incluse în fondul forestier național sunt terenuri cu destinație forestieră. … 25.Pe de altă parte, art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 incriminează reducerea suprafeței fondului forestier național fără respectarea dispozițiilor art. 36 și 37, autorul aflându-se în ipoteza art. 37 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008, potrivit căreia pot fi scoase definitiv din fondul forestier național, doar cu condiția compensării acestora, fără reducerea suprafeței fondului forestier și cu plata anticipată a obligațiilor bănești, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de lucrări și obiective: locuințe sau case de vacanță, numai în fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice. Totodată, potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 terenurile scoase definitiv din fondul forestier național […] dobândesc destinația pe care beneficiarul a solicitat-o și care ia fost aprobată. … 26.Analizând conținutul articolelor antereferite, Curtea reține că art. 1 din Legea nr. 46/2008 enumeră generic elementele de conținut ale fondului forestier național existente la data intrării în vigoare a legii, iar art. 37 alin. (1) lit. c) din același act normativ reglementează situația specială în care pot fi scoase definitiv din fondul forestier național numai terenurile necesare realizării sau extinderii anumitor categorii de lucrări și obiective, printre care și terenurile necesare realizării locuințelor sau caselor de vacanță. Curtea reține că texte de lege anterior menționate se referă la situații distincte, astfel încât art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 îndeplinește condițiile de calitate ale legii prin prisma enumerării cuprinse în art. 1 alin. (2) lit. g) din același act normativ. … 27.Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, care incriminează amplasarea de construcții, investiții, în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate, a celor destinate prevenirii unor calamități naturale și a celor realizate în scopul asigurării securității naționale, Curtea constată că și acestea îndeplinesc criteriile de calitate ale legii, respectiv claritate, precizie, previzibilitate. Astfel, scopul ordonanței de urgență îl constituie garantarea conservării și utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major și componentă fundamentală a strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă, aceasta reglementând, printre altele, categoriile de arii naturale protejate, constituirea, organizarea și dezvoltarea rețelei naționale de arii naturale protejate, a regimului acesteia, precum și regimul de administrare a ariilor naturale protejate. Potrivit art. 4 și art. 22 alin. (10) și (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, prin arie naturală protejată se înțelege zona terestră și/sau acvatică în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecție și conservare, stabilit conform prevederilor legale, iar prin zonă de dezvoltare durabilă a activităților umane se înțelege zona în care se permit activități de investiții/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale și de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversității. Curtea mai observă că, potrivit art. 22 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, în zonele cu protecție strictă din ariile naturale protejate se interzice desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția celor de cercetare, educație ecologică, activități de ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management. În zonele de dezvoltare durabilă se pot desfășura activități de construcții/investiții, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate pentru fiecare obiectiv, conforme planurilor de urbanism legal aprobate. … 28.Curtea reține astfel că textul de lege criticat este clar, precis și previzibil sub aspectul interzicerii amplasării de construcții în afara zonelor de dezvoltare durabilă – în speță construcția fiind realizată într-o zonă cu protecție strictă. În ceea ce privește conținutul concret al noțiunii de „construcții“, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale evocate la paragraful 19, definiția este cea uzuală, cuprinsă și în Dicționarul explicativ al limbii române, respectiv termenul „construcții“ se referă la clădiri executate din diverse materiale, pe baza unui proiect, care servesc la adăpostire respectiv casă, edificiu, clădire. În lipsa unui regim juridic distinct reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, urmează să se aplice regimul juridic general reglementat prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, completat cu aspectele specifice, cum ar fi obținerea avizului administratorilor ariilor naturale protejate, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007. … 29.În ceea ce privește stabilirea persoanei responsabile penal, a momentului consumării infracțiunii, cât și a modalității sub care se poate săvârși această infracțiune, având în vedere multitudinea de elemente materiale ce pot intra în conținutul său, Curtea reține că acestea sunt aspecte care se stabilesc de către organele judiciare. Totodată, rolul decizional conferit instanțelor judecătorești urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, potrivit celor reținute la paragraful 17 din prezenta decizie. … 30.Referitor la încălcarea art. 16 din Legea fundamentală, Curtea reține că textele de lege criticate se aplică în egală măsură tuturor celor care săvârșesc faptele pe care acestea le incriminează, astfel încât nu se poate reține încălcarea textului constituțional invocat. … 31.În final, Curtea observă că autorul nu indică motivele pentru care textele de lege criticate ar aduce atingere art. 44 din Constituție, iar din compararea acestora nu se poate reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate. Astfel, Curtea nu va analiza pe fond o astfel de critică, potrivit celor reținute prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012. … 32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nica Ion Popa în Dosarul nr. 4.098/205/2016 al Judecătoriei Câmpulung și constată că dispozițiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic și ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Câmpulung și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește