DECIZIA nr. 384 din 6 iunie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15^1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioana Veronica Trumpp, Filip Tudor Florian, Mircea Preda Struțeanu și Matei Ioan Florian în Dosarul nr. 43.612/3/2015 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 953D/2016 al Curții Constituționale.  ... 2.->La apelul nominal răspunde pentru autorii excepției de neconstituționalitate domnul avocat Bogdan Timofti, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.  ... 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care arată că textul de lege criticat este constituțional. ... 4.->Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând cele expuse pe larg în motivarea formulată în fața instanței de judecată și aflată la dosarul cauzei. Depune, totodată, și note scrise în susținerea acestei solicitări. ... 5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor Legii nr. 165/2013, constatând conformitatea cu dispozițiile Legii fundamentale. Consideră că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale. ... 
CURTEA,->>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 9 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 43.612/3/2015, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15^1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioana Veronica Trumpp, Filip Tudor Florian, Mircea Preda Struțeanu și Matei Ioan Florian întro cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de autorii excepției împotriva deciziei de validare parțială emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care, în ceea ce privește un imobil teren revendicat, a fost validată o dispoziție conținând propunerea de acordare de despăgubiri emisă de primarul municipiului Ploiești numai cu privire la o suprafață de 1.000 mp, fiind invalidată dispoziția pentru restul de 5.000 mp cu motivarea că nu au fost depuse documente care să stabilească dacă suprafața de 5.000 mp de teren se încadrează în suprafața maximă de teren prevăzută de art. 15 din Legea nr. 165/2013.  … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că revocarea, printr-un act ulterior al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, a deciziei primarului municipiului Ploiești care a stabilit îndreptățirea lor la despăgubiri pentru imobilul notificat, desființându-se astfel drepturi definitive recunoscute inițial, încalcă principiul securității raporturilor juridice, ca element fundamental al supremației dreptului, precum și art. 15 alin. (1) din Constituție din care autorii excepției deduc faptul că drepturile câștigate în virtutea legii rămân câștigate, precizând că acest aspect reiese din utilizarea verbului „beneficiază“ din cuprinsul textului menționat din Legea fundamentală. Aceștia arată că întrucât acest text este intitulat „Universalitatea“ înseamnă că drepturile dobândite prin lege se aplică tuturor cetățenilor, inclusiv lor.  … 8.Autorii excepției consideră, totodată, că, de vreme ce Legea nr. 165/2013 nu produce efecte pentru trecut, nu poate produce efecte nici asupra lor, decât în ce privește modalitatea de acordare a despăgubirilor, acesta fiind singurul aspect nesoluționat la momentul intrării în vigoare a legii. Or, prin invalidarea unei decizii definitive anterioare cu privire la întinderea dreptului de proprietate, în temeiul textului de lege criticat, se încalcă nu numai principiul universalității drepturilor consacrate prin lege, ci și principiul neretroactivității legii.  … 9.Arată că verificarea, pe calea unui control ex post al deciziilor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, nu poate constitui un argument valabil în susținerea constituționalității dispozițiilor art. 15^1 din Legea nr. 165/2013, deoarece, pe de o parte, controlul ex post se va face pe baza aceleiași legi, care instituie regimul discriminatoriu, instanțele de drept comun având doar competența de a aplica legea, iar nu de a-i verifica constituționalitatea, iar, pe de altă parte, pentru că procedura administrativă avea caracter obligatoriu și definitiv conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, dispoziția entității notificate având deplină putere și recunoaștere, prin necontestare. În caz contrar, s-ar crea artificial o nouă discriminare între cei cărora li s-au restituit în natură imobilele revendicate și ale căror dispoziții s-au consolidat în titluri de proprietate și au devenit definitive prin necontestare și cei cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate și dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii, dar ale căror dispoziții, deși necontestate, nu sunt definitive, ceea ce contravine atât scopului Legii nr. 10/2001, cât și Constituției. … 10.Se susține că se încalcă și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens, precizează că art. 15^1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prevede că pentru suprafețele care excedează limitelor prevăzute la alin. (1), Comisia Națională invalidează deciziile entităților învestite de lege, cu excepția celor emise în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile/definitive prin care instanțele au stabilit existența și întinderea dreptului. Consideră că astfel se stabilește un regim discriminatoriu între cetățeni, în fața aceleiași instituții publice, în funcție de deținerea sau nu a unei hotărâri judecătorești, cu privire la existența și întinderea dreptului. Se susține că discriminarea constă în faptul că, deși aflați în situații egale și urmărind același scop – obținerea de măsuri reparatorii pentru imobile confiscate abuziv de către regimul comunist – cetățenii români sunt supuși unui tratament diferit de către aceeași autoritate publică, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Astfel, cei cărora li s-a respins notificarea sau care au fost nemulțumiți de rezultatul acesteia și au contestat-o în instanță își păstrează drepturile irevocabile/definitive obținute pe calea judiciară, facultativă, pe când cei care s-au declarat mulțumiți sau cărora li s-au recunoscut drepturile încă din faza administrativă, obligatorie, deși aceste drepturi sunt consacrate prin decizii pe care Legea nr. 10/2001 le consideră definitive și pe care nu aveau niciun motiv sau interes să le conteste, se văd puși în situația de a-și vedea aceste drepturi invalidate. Apreciază că soluția este absurdă și profund nelegală, deoarece creează celor care și-au îndeplinit obligațiile legale de probă încă din faza administrativă o situație mai grea decât celor cărora entitățile notificate le-au refuzat într-un fel sau altul măsurile reparatorii. … 11.Tribunalul București – Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că rațiunea pentru care a fost adoptată soluția legislativă criticată a constat în accelerarea procedurilor de restituire a proprietății și limitarea în mod rezonabil a măsurilor de despăgubire acordate. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Guvernul precizează că, după apariția Legii nr. 165/2013, la nivelul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor s-a constatat existența unui blocaj în soluționarea unor dosare de despăgubire constituite în temeiul legislației aplicabile restituirii proprietăților preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Astfel, titularii unor dosare de despăgubire nu dețineau documente care să ateste categoria de folosință a terenurilor solicitate, la data preluării abuzive, respectiv dacă acestea aveau categoria de folosință – agricol sau curți/construcții. În aceste condiții, deși în dosar se făcea dovada dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, Comisia nu putea emite o decizie de validare. Imposibilitatea propunerii și, în consecință, a emiterii unei decizii în aceste dosare, putea conduce la o blocare a activității de soluționare a dosarelor de către Comisie, care, în final, avea ca potențial efect nerespectarea termenelor de soluționare a dosarelor, stabilite prin Legea nr. 165/2013. Arată că, la stabilirea suprafeței menționate în textul de lege criticat a stat rezultatul centralizării unui număr de 2.000 de dosare în care s-au solicitat documente în vederea stabilirii categoriei de folosință a terenurilor la momentul preluării abuzive, în aproximativ 80% dintre acestea propunerile vizând acordarea de despăgubiri pentru suprafețe mai mici sau egale cu cele menționate în art. 15^1 din Legea nr. 165/2013. Ca atare, consideră că soluțiile instituite de legiuitor prin textul criticat nu contravin nici principiului neretroactivității legii, nici celui al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Arată că nu există riscul creării unei inegalități între cei ale căror dosare au fost deja soluționate și cei ale căror dosare nu au fost soluționate și cărora li se aplică prevederile art. 15^1, deoarece în cazul dosarelor deja soluționate au existat documente necesare stabilirii categoriei de folosință.  … 14.Avocatul Poporului apreciază că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate. În acest sens, arată că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate nu sunt retroactive, întrucât nu se aplică unor raporturi juridice finalizate în temeiul actelor normative anterioare. Este firesc ca un act normativ nou să refuze supraviețuirea unor dispoziții din legislația anterioară, pe care le-a înlăturat din fondul activ legislativ, tocmai pentru a reglementa în timpul următor intrării acestuia în vigoare. Reamintește cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în sensul că respectarea principiului egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 16.În temeiul art. 47 alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, prin Adresa nr. 3.747 din 24 martie 2017, judecătorul-raportor a solicitat Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, informații punctuale referitoare la documentele pe care, potrivit art. 15^1 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor le consideră necesare pentru stabilirea categoriei de folosință a terenurilor care fac obiectul cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe de o parte și, pe de altă parte, cu privire la procedura prin care se stabilește dacă suprafețele ce excedează limitelor prevăzute la art. 15^1 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 (de 1.000 mp, respectiv 3.000 mp) se încadrează în suprafața maximă de 50 ha prevăzută la art. 15 din aceeași lege, în situația în care acest lucru nu rezultă din documentele deja existente la dosarul de despăgubire. Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a răspuns solicitării de informații prin Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 4.085 din 30 martie 2017, precizând, în esență că, în ce privește categoria de folosință, aceasta se poate stabili pe baza actelor de proprietate, a proceselor-verbale de evaluare încheiate la momentul trecerii imobilelor în proprietatea statului, a rolului fiscal sau din coroborarea mai multor înscrisuri, exemplificând, în acest sens, prin prezentarea unor situații concrete. Referitor la a doua problemă pentru care s-au solicitat clarificări, menționează că, în situația în care persoanele îndreptățite sau entitățile învestite cu soluționarea notificărilor nu dețin documente din care să reiasă suprafața totală de teren reconstituită după autor în baza legilor fondului funciar, pe teritoriul României, pentru a se putea verifica dacă a fost respectată limita suprafeței de teren agricol care se poate retroceda după un singur autor – respectiv 50 ha, potrivit art. 10 din Legea nr. 18/1991 și art. 15 din Legea nr. 165/2013 – persoanele care se consideră îndreptățite au posibilitatea legală de a depune o declarație pe propria răspundere, autentificată, prin care să arate, dacă este cazul, toate terenurile primite pe teritoriul României după autorul pentru care s-a întocmit dosarul. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 15^1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2015 privind modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 29 iunie 2015, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 103/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 24 mai 2016, care au următorul conținut:– Art. 15^1:(1)În situația în care, după solicitarea documentelor necesare stabilirii categoriei de folosință a terenurilor care fac obiectul cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dosarele de despăgubire nu se completează cu informațiile solicitate, se prezumă următoarele:a)în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităților de tip urban și pe care existau construcții, o suprafață de până la 1.000 mp avea categoria de folosință curți și construcții; … b)în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităților de tip rural și pe care existau construcții, o suprafață de până la 3.000 mp avea categoria de folosință curți și construcții. … (2)Pentru suprafețele care exced limitelor prevăzute la alin. (1) și pentru care, pe baza documentelor existente, nu se poate stabili dacă se încadrează în suprafața maximă prevăzută la art. 15, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională invalidează deciziile entităților învestite de lege, cu excepția celor emise în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile/definitive prin care instanțele au stabilit existența și întinderea dreptului.“ …  … 19.Art. 15, la care face referire textul de lege criticat, stabilește că cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, se soluționează cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiția ca această suprafață să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar. … 20.În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15, care consacră principiul universalității și pe cel al neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1), care statuează cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, și în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de autorii excepției împotriva deciziei de validare parțială prin care, în ceea ce privește un imobil teren revendicat, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a validat numai cu privire la o suprafață de 1.000 mp o dispoziție prin care primarul municipiului Ploiești a constatat dreptul petiționarilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil trecut în mod abuziv în proprietatea statului, compus din 6.000 mp teren și 617 mp construcții, fiind invalidată dispoziția pentru restul de 5.000 mp, cu motivarea că nu au fost depuse documente care să stabilească dacă suprafața de 5.000 mp de teren se încadrează în suprafața maximă de teren prevăzută de art. 15 din Legea nr. 165/2013. … 22.Curtea observă că dispozițiile art. 15^1 din Legea nr. 165/2013 au fost introduse în corpul Legii nr. 165/2013 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2015, iar rațiunea pentru care a fost promovată soluția legislativă supusă controlului de constituționalitate se desprinde din nota de fundamentare a acesteia, și anume „apariția unui blocaj în soluționarea dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care este cauzat de imposibilitatea stabilirii categoriei de folosință a unor terenuri care fac obiectul acestora, situație extraordinară care poate conduce la nerespectarea termenelor legale de soluționare a dosarelor de despăgubire“. Pentru a înțelege cauzele apariției acestui blocaj de care face vorbire nota de fundamentare a ordonanței de urgență, Curtea apreciază că trebuie coroborate prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu cele ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, pentru ca, ulterior, concluzia desprinsă urmând să fie raportată la prevederile Legii nr. 165/2013 referitoare la mecanismul de restituire a bunurilor imobile care fac obiectul de reglementare a acestei legi. … 23.Astfel, dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, coroborate cu cele ale art. 8 alin. (3) și ale art. 9 din Legea nr. 18/1991, reglementează reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice în echivalent arabil [mai exact terenuri cu destinație agricolă] în limita a 50 ha de proprietar deposedat. Prin proprietar deposedat se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării [art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000]. Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate privată se realizează asupra terenurilor cu destinație agricolă [aflate în categoria terenurilor cu destinația agricolă], indiferent că sunt situate în intra- sau extravilanul localităților. … 24.Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă … 25.Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 clarifică relația dintre măsurile de restituire reglementate de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 10/2001, stabilind că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000. În schimb, Legea nr. 10/2001 nu reglementează nicio limitare sub aspectul suprafeței în privința restituirii imobilelor care intră sub incidența sa, instituind, așadar, o restitutio in integrum. … 26.În aceste condiții de drept substanțial, prevederile art. 21, 32,33 și 34 din Legea nr. 165/2013 reglementează procedura de restituire a bunurilor imobile la nivelul entităților învestite de lege, stabilindu-se, totodată, termene concrete în care aceasta trebuie finalizată. În vederea soluționării notificărilor depuse, precum și a încadrării în termenul de soluționare a acestora, au fost operate, în privința imobilelor terenuri, două modificări legislative subsumate art. 15 și 15^1 din Legea nr. 165/2013. În continuare, Curtea va analiza dacă aceste dispoziții legale – strâns legate între ele, intercondiționându-se în mod reciproc, art. 15^1 având și o notă de trimitere la art. 15 – respectă prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție. … 27.Astfel, Curtea reține că textul art. 15 din Legea nr. 165/2013 reglementează limita care trebuie respectată pentru soluționarea cererilor de restituire vizând terenuri intravilane agricole rezultată din coroborarea dintre Legea nr. 10/2001, Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, limită care se subsumează cotei de 50 ha, stabilită de aceste acte normative. … 28.Prin urmare, art. 15 din Legea nr. 165/2013 stabilește relația dintre cele două legi de restituire, precizând că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, indiferent că sunt în intra- sau extravilanul localităților, nu trebuie să depășească 50 ha/proprietar deposedat. Prin urmare, noua reglementare, continuând linia firească trasată de legile reparatorii de restituire, nu permite depășirea cotei maxime stabilite de lege prin alternanța dintre măsurile reparatorii cuprinse în cele două legi. O viziune contrară ar duce la caracterul iluzoriu al cotei de 50 ha – condiție de ordine publică în domeniul restituirilor – pentru că, în realitate, aceasta ar privi numai terenurile extravilane agricole, iar cele intravilane agricole ar urma să se restituie fără nicio limită. În acest fel ar fi schimbat criteriul avut în vedere de legiuitor atunci când a adoptat Legea nr. 18/1991, în sensul că acesta s-ar circumscrie caracterului intra-/extravilan în determinarea limitei de 50 ha [a locului unde se află terenul aparținând unei unități administrativ-teritoriale de bază], când, în realitate, legea se referă la criteriul categoriei de folosință a terenurilor. … 29.De asemenea, sintagma „agricole la data preluării abuzive“ subliniază faptul că, dacă, ulterior preluării, categoria de folosință a acestor terenuri a fost schimbată, nu înseamnă că ele intră sub incidența Legii nr. 10/2001 și că ar putea fi restituite indiferent de suprafață în temeiul acestei legi, ci faptul că legea aplicabilă este Legea nr. 18/1991, cu respectarea cotei de 50 ha. O atare reglementare este firească din moment ce legile reparatorii vizează, de principiu, reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, astfel cum aceasta exista la data preluării. … 30.Prin urmare, din această perspectivă, Curtea constată că art. 15 din Legea nr. 165/2013 are caracter explicativ, fără a aduce vreun element novatoriu în privința substanței măsurilor de restituire sau a procedurii de restituire. … 31.Curtea va analiza în continuare dacă art. 15^1 din lege modifică viziunea legiuitorului cu privire la restituire sau reglementează măsuri tehnico-administrative pentru finalizarea procesului de restituire. În vederea efectuării acestui demers, Curtea observă, mai întâi, că art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale și poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții. … 32.Prin urmare, Curtea reține că entitatea învestită de lege, analizând documentația depusă, este obligată să solicite completarea dosarului, în măsura în care constată lipsa unor înscrisuri necesare, în cazul de față, în ce privește determinarea categoriei de folosință a terenurilor. În acest scop, sunt avute în vedere actele de proprietate, procesele-verbale de evaluare încheiate la momentul trecerii imobilelor în proprietatea statului, rolul fiscal sau înscrierile de carte funciară. Prin urmare, notificarea depusă trebuie în sine, prin documentele anexate, să demonstreze, pe de o parte, dreptul de proprietate privată al autorului acesteia, precum și întinderea acestuia și, pe de altă parte, categoria de folosință a terenului pentru a putea fi încadrat fie în agricol, fie în curți-construcții. … 33.În cazul în care persoana nu completează dosarul de restituire cu documente care să dovedească categoria de folosință în cazul terenurilor situate la data preluării abuzive în intravilanul localităților de tip urban/rural și pe care existau construcții, legiuitorul a considerat că o suprafață de până la 1.000/3.000 mp are categoria de folosință curți și construcții, restul fiind considerat teren din categoriile de folosință agricole [art. 15^1 alin. (1) din Legea nr. 165/2013]. O asemenea reglementare legală instituie o prezumție legală simplă în sensul că terenul în cauză este considerat ca făcând parte din categoria curți și construcții în limita a 1.000/3.000 mp, iar restul suprafeței ca fiind teren aparținând categoriei de folosință agricole. … 34.În continuare, Curtea observă că, pentru suprafețele care excedează limitei de 1.000/3.000 mp, considerate agricole, astfel cum s-a arătat mai sus, legiuitorul a instituit o altă prezumție legală simplă, în virtutea căreia, neputându-se stabili, în lipsa actelor doveditoare, dacă aceste suprafețe depășesc cota de 50 ha ce poate fi restituită, a considerat că ele excedează acestei limite [art. 15^1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013]. … 35.Prin urmare, Curtea constată că, reglementând cele două prezumții legale simple, legiuitorul a conferit statului [entității învestite de lege] un mijloc de probă în sensul art. 250 din Codul de procedură civilă, care are drept obiect dovedirea, pe de o parte, a categoriei de folosință a terenului, iar, pe de altă parte, depășirea cotei de 50 ha de teren arabil ce pot fi restituite pentru fiecare proprietar deposedat. … 36.Prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut [art. 327 din Codul de procedură civilă] a cărui existență apare ca fiind probabilă. Potrivit art. 328 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumția trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin și conex, pe care se întemeiază aceasta. … 37.În speța de față, Curtea constată că prezumția legală simplă a fost stabilită în sensul considerării terenurilor intravilane ca făcând parte din categoria de folosință curți și construcții în limita a 1.000/3.000 mp, avându-se în vedere un criteriu statistic, respectiv: „în urma identificării și a centralizării suprafețelor din aproximativ 2.000 de dosare, în care s-au solicitat documente în vederea stabilirii categoriei de folosință a terenurilor la momentul preluării abuzive, în aproximativ 80% dintre acestea, propunerile vizează acordarea de despăgubiri pentru suprafețe mai mici sau egale cu cele menționate în cuprinsului ordonanței de urgență [a se vedea nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2015]. Prin urmare, rezultă că faptul cunoscut este existența unui drept de proprietate asupra terenului din intravilanul localității pe care există construcții, iar faptul necunoscut este categoria de folosință a terenului respectiv, pentru că în funcție de încadrarea acestuia la curți-construcții/agricol, regimul său juridic este diferit. Legiuitorul a folosit, în reglementarea prezumției legale, criteriul statistic antereferit, stabilind, în acest mod, categoria de folosință a terenului. Prin aplicarea prezumției, restituirea terenurilor din categoria de folosință curți-construcții are loc într-un cuantum de 1.000/3.000 mp, restul fiind considerat teren agricol. … 38.Curtea reține că legiuitorul are îndreptățirea constituțională întemeiată pe art. 1 alin. (3) și art. 44 alin. (1) din Constituție de a reglementa prezumții în ceea ce privește probarea unor acte/fapte juridice în domeniul restituirii bunurilor, chiar dacă, sub aspectul sarcinii probei, avantajează statul, și nu persoana îndreptățită la restituire. Dimpotrivă, dacă prezumția ar fi fost stabilită în sensul că întreaga suprafață solicitată în intravilan ar fi fost considerată curți-construcții, s-ar fi ajuns, pe de o parte, la eludarea prevederilor Legii nr. 10/2001, în sensul că terenurile ce urmau a fi retrocedate nu mai făceau obiectul Legii nr. 18/1991 sau Legii nr. 1/2000, deși țineau de obiectul de reglementare al acestor legi, iar, pe de altă parte, ar fi încurajat persoanele să depună dosare incomplete cu privire la categoria de folosință pentru a intra sub incidența Legii nr. 10/2001, care nu prevedea nicio limită ca suprafață de restituit. Astfel, s-ar fi ajuns la situația paradoxală ca un dosar incomplet sub aspectul categoriei de folosință să aibă aptitudinea să atragă măsuri de restituire mai favorabile [in integrum], pe când un dosar complet ar fi dezavantajat persoana îndreptățită [in integrum] conform Legii nr. 10/2001 și până la 50 ha conform legilor fondului funciar]. De asemenea, se constată că prezumția nu normează întinderea terenului din categoriile de folosință agricole, ci pe cel din categoria curți-construcții, având în vedere că aceste terenuri sunt, în principal, în intravilanul localităților. … 39.Dreptul persoanei îndreptățite de a i se restitui terenul cu privire la care s-a dovedit dreptul său de proprietate la data preluării lui se subsumează noțiunii de „bun“, iar acesta este garantat și sub aspectul valorii sale în condițiile dovedirii categoriei de folosință [știut fiind faptul că, în cazul măsurilor compensatorii prin puncte, valoarea unui teren agricol este sau poate fi mai mic decât a unui teren intravilan cu categoria de folosință curți-construcții]. În cazul în care nu au fost furnizate dovezi în acest sens, urmează a fi aplicată prezumția analizată. Însă, această prezumție legală simplă poate fi combătută, astfel cum s-a arătat, prin probă contrară, în condițiile în care persoana îndreptățită furnizează mijlocul de probă necesar. Se mai constată că, la fel ca pentru orice cerere depusă, sarcina probei revine solicitantului. … 40.Totodată, Curtea constată că răsturnarea prezumției, ca exigență de drept constituțional, nu trebuie să implice mijloace mai oneroase în sarcina persoanei îndreptățite, care să se apropie de o probatio diabolica, decât dacă aceasta ar fi fost impusă în sarcina statului, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca art. 44 alin. (1) din Constituție. În lipsa prezumției menționate, persoana îndreptățită prin cererea formulată ar fi putut beneficia de restituirea in integrum a terenurilor din intravilanul localității sub titlul de curți-construcții, iar statului i-ar fi revenit sarcina administrativă să demonstreze pentru fiecare caz în parte categoria de folosință pe baza unor acte care de multe ori conțin inexactități sau nici măcar nu s-au încheiat sub autoritatea unui organ al său și, prin urmare, nu se află în posesia sa. De aceea, în multe situații s-ar fi asistat la o veritabilă probatio diabolica în sarcina statului. În schimb, prin efectul prezumției analizate, fiecare persoană îndreptățită în parte își poate dovedi categoria de folosință a terenului prin diversele acte pe care le deține. Mai mult, standardul combaterii acestei prezumții este unul foarte coborât din moment ce simplele mențiuni din actele de vânzare-cumpărare referitoare la existența unei case pe terenul respectiv sunt suficiente pentru a răsturna prezumția stabilită. Prin urmare, reglementarea unei asemenea prezumții nu este de natură a încălca art. 44 alin. (1) din Constituție. … 41.Cu privire la cea de-a doua prezumție reglementată prin art. 15^1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că aceasta este o consecință firească a art. 9 alin. (5) lit. c) și art. 10 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora, la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se depune o declarație în care se va menționa, pe propria răspundere, suprafața totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta s-a făcut în mai multe localități sau de la mai mulți autori. Același text prevede că persoanele fizice și persoanele juridice cărora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, potrivit Legii nr. 18/1991, precum și persoanele juridice care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole ori dețin în orice mod asemenea terenuri au obligația de a da secretarului consiliului local o declarație în care vor menționa suprafața de teren agricol atribuită sau, respectiv, deținută efectiv, în una sau mai multe localități, iar pentru persoanele fizice, și de la mai mulți autori. Persoanele fizice vor face declarația pe propria răspundere, iar persoanele juridice, prin reprezentanții lor. Prin urmare, Curtea reține că rațiunea acestei declarații avea în vedere faptul că prin cererea depusă să nu se depășească limita de 50 ha prevăzută de lege. … 42.În contextul prevederilor art. 15^1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, criticate în cauza de față, Curtea constată că, în lipsa acestei declarații pe propria răspundere, entitatea prevăzută de lege nu cunoaște dacă prin cererea depusă suprafața de teren agricol solicitată depășește sau nu limita de 50 de ha. Prin urmare, legiuitorul a instituit prezumția depășirii limitei antereferite. Justificarea avută în vedere ține de un criteriu funcțional, respectiv „pentru restul de 4.000 de dosare [din 6.000 analizate – sn], Secretariatul Comisiei Naționale nu a putut înainta o propunere de decizie, deoarece, deși documentele din dosare au confirmat existența dreptului de proprietate, nu s-a putut stabili și respectarea limitei de 50 de ha“ [a se vedea nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2015]. Practic, legiuitorul a reglementat această prezumție ținând cont de faptul că persoana îndreptățită nu a furnizat niciun mijloc de probă pentru a demonstra respectarea cerinței imperative a Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, sarcină care îi incumba. … 43.De asemenea, Curtea observă că nu se putea reglementa o prezumție contrară, și anume că nu se depășesc cele 50 ha prin restituirea suprafețelor care excedează limitelor de 1.000/3.000 mp, după caz, pentru că, pe de o parte, s-ar fi produs situații discriminatorii față de persoanele care au depus cereri în baza legilor fondului funciar care depășeau 50 ha și față de care suprafața restituită a fost astfel limitată și, pe de altă parte, s-ar fi încurajat nerespectarea legii pentru că, în acest fel, prin Legea nr. 10/2001, se evitau dispozițiile imperative ale legii fondului funciar în materia restituirii, creându-se și încurajându-se frauda la lege. … 44.În lipsa prezumției analizate, ar fi trebuit efectuate verificări la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale de bază [comune/orașe], sarcină care s-ar fi dovedit excesivă din punct de vedere administrativ și, de multe ori, fără finalitate, constituindu-se într-o probatio diabolica.  … 45.Astfel, legiuitorul a reglementat prezumția antereferită, pe de o parte, pentru a evita o sarcină administrativă disproporționată și pentru a responsabiliza și a obliga persoanele să respecte legea atunci când depun documente în susținerea cererilor lor, iar, pe de altă parte, pentru a se respecta cerințele imperative din legile de restituire în domeniul fondului funciar sub aspectul limitei maxime. … 46.Prin urmare, această prezumție, departe de a constitui o ingerință în dreptul de proprietate privată – în condițiile în care persoana îndreptățită deține un bun – reprezintă o aplicare a art. 1 alin. (3) și art. 44 alin. (1) din Constituție, în sensul că persoana poate deține un bun în limita a 50 ha de teren, condiție imperativă de ordine publică prestabilită și cuprinsă în materia restituirii reglementate în legile de fond funciar. … 47.Curtea reține, totodată, că, în lipsa declarației pe proprie răspundere mai sus amintită, prevăzută de art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor va emite o decizie de invalidare pentru ceea ce excedează suprafețelor asupra cărora poartă prezumția din prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate. În litigiul în cadrul căruia a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, instanța de judecată urmează să analizeze dacă și în ce măsură Comisia Națională a făcut aplicarea corectă a textelor de lege incidente în speță. În virtutea plenitudinii sale de competență, în cazul în care va constata nelegalitatea și netemeinicia deciziei de validare parțială contestată, instanța o va anula și va hotărî cu privire la calitatea de proprietar a persoanei care se consideră îndreptățită, stabilind totodată și cu privire la întinderea dreptului și modul de despăgubire a persoanelor îndreptățite.  … 48.În ce privește criticile de neconstituționalitate potrivit cărora prin invalidarea, în temeiul art. 15^1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei primarului municipiului Ploiești prin care a stabilit îndreptățirea lor la despăgubiri pentru imobilul notificat, desființându-se astfel drepturi definitive recunoscute inițial, se încalcă principiul securității raporturilor juridice, ca element fundamental al supremației dreptului, Curtea reamintește cele statuate în considerentele Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, prin care a constatat că posibilitatea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a invalida decizia entității învestite de lege care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii nu este de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalității dreptului recunoscut (paragraful 46). Sub acest aspect, Curtea a reținut, în esență, că această invalidare este rezultatul unei verificări suplimentare față de cea realizată de entitatea învestită, al cărei scop îl constituie prevenirea unor situații generatoare de inechități, așa cum au existat, în unele cazuri, sub imperiul Legii nr. 10/2001. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranței legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă, o garanție a recunoașterii acestuia în mod just (paragraful 47).  … 49.De asemenea, Curtea a observat că nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat, câtă vreme decizia/dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării, conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire. Aceasta deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – conform Legii nr. 247/2005 – sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor – ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 -, persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte (paragraful 48). … 50.În plus, Curtea a observat (paragraful 49) că deciziile autorităților administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanței de judecată, singura care este competentă să se pronunțe în mod definitiv asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, putând dispune, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii.  … 51.Din această perspectivă, nu se poate reține nici critica formulată de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate în sensul că existența unui control ex post al deciziilor Comisiei Naționale nu ar constitui un argument convingător în înlăturarea susținerii potrivit căreia s-ar crea un regim juridic discriminatoriu între cei ale căror dispoziții s-au consolidat în titluri de proprietate și au devenit definitive prin necontestare și cei cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate și dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii, dar ale căror dispoziții, deși necontestate, nu sunt definitive. Sub acest aspect, este de observat că cele două categorii de persoane sunt esențialmente deosebite, supunându-se unor reglementări legale distincte, astfel că nu pot constitui termenii unei comparații prin prisma căreia să fie analizată pretinsa nesocotire a principiului egalității în fața legii și a autorităților publice. Astfel cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, de exemplu, paragraful 19 din Decizia nr. 224 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016), inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluționate sub imperiul Legii nr. 247/2005, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. Aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). … 52.Posibilitatea persoanelor care se consideră îndreptățite la obținerea de măsuri compensatorii de a supune deciziile emise de Comisia Națională controlului unei instanțe judecătorești reprezintă o garanție pentru satisfacerea intereselor legitime ale acestora, operațiunea de verificare a legalității deciziei de invalidare, totală sau parțială, fiind transferată de la autoritatea administrativă la instanța judecătorească, respectiv secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității. În condițiile îndeplinirii exigențelor constituționale și convenționale ce caracterizează un proces echitabil, instanța are competența de a se pronunța, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, atât asupra existenței, cât și asupra întinderii dreptului de proprietate și va dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii. Prin urmare, existența unui control judecătoresc al deciziilor emise de Comisia Națională, exercitat de o instanță care se bucură de plenitudine de jurisdicție, astfel cum sunt instanțele civile, reprezintă concretizarea în plan legislativ a recomandărilor formulate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată, însă, statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. … 53.De altfel, în ce privește posibilitatea invalidării deciziilor entităților învestite, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, că este conformă normelor constituționale atât timp cât nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.  … 54.Curtea observă că prevederile art. 15^1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, introduse în cuprinsul legii ulterior pronunțării Deciziei nr. 686 din 26 noiembrie 2014, au asimilat soluția legislativă constituțională dedusă din dispozitivul deciziei menționate, în sensul că pot fi invalidate doar acele decizii care sunt exclusiv rezultatul verificărilor efectuate de autoritățile administrative, iar nu cele care au fost emise de acestea ca urmare a obligației instituite în sarcina lor printr-o hotărâre judecătorească definitivă/irevocabilă prin care s-a statuat cu privire la titularul dreptului de proprietate privată și asupra întinderii acestuia. Așadar, formula redacțională criticată de autorii excepției, potrivit căreia Comisia Națională invalidează deciziile entităților învestite de lege, cu excepția celor emise în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile/definitive prin care instanțele au stabilit existența și întinderea dreptului, este în deplin acord cu cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia menționată. … 55.În ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea“, Curtea constată că nu poate fi reținută. Din textul constituțional invocat, autorii excepției deduc faptul că drepturile recunoscute în virtutea legii rămân câștigate, cu referire la anularea, printr-o decizie a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor prin care s-a stabilit îndreptățirea lor la despăgubiri doar pentru o parte din imobilul revendicat, desființându-se astfel drepturi definitive, recunoscute inițial prin actul emis de entitatea învestită cu soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv primarul Municipiului Ploiești. Curtea reține că art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală ridică la rang de principiu constituțional posibilitatea tuturor cetățenilor români de a se bucura de totalitatea drepturilor pe care Constituția și legile țării le recunosc, această posibilitate având, însă, un caracter abstract, dobândirea fiecărui drept și exercițiul acestuia fiind circumscrise unor condiții specifice fiecărui tip de relație socială reglementată legal. Textul constituțional conține, implicit, această condiționalitate, doar interpretarea sa sistematică, integrată ansamblului normativ, conferindu-i valențele unei norme cu aplicabilitate efectivă. Așadar, principiul universalității drepturilor consacră în mod generic vocația oricărui cetățean român de a beneficia de orice drept, dar această aptitudine teoretică va putea fi valorificată în mod concret doar în limitele și cu respectarea exigențelor impuse de legile în vigoare. Prin urmare, critica de neconstituționalitate raportată la încălcarea principiului universalității nu poate fi reținută, referirea la acesta neputând fi făcută decât corelativ cu un set normativ care să particularizeze persoanele care pot avea calitatea de titulari ai anumitor drepturi, să reglementeze modalitatea de dobândire a acestora și să configureze modul de exercitare al respectivelor drepturi. … 56.În fine, Curtea reține că, din interpretarea dispozițiilor art. 15^1 din Legea nr. 165/2013, rezultă că persoana interesată are obligația de a depune documentele care să îi probeze pretențiile, din care să rezulte categoria de folosință – agricol sau curți și construcții – pe care o avea la data preluării abuzive terenul care în prezent este situat în intravilanul localității și care, ca atare, face obiectul cererii formulate potrivit Legii nr. 10/2001. Acest text se corelează cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 165/2013, prin care a fost introdus, în favoarea persoanelor care se consideră îndreptățite, beneficiul unui termen de 90 de zile, prelungit mai apoi la 120 de zile, în care acestea pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege, termenul urmând să înceapă să curgă de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale. Legiuitorul român a prevăzut, totodată, posibilitatea prelungirii suplimentare a acestuia cu încă 60 de zile, în situația în care persoana interesată solicită acest lucru ca urmare a efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții. Art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 stabilește în sarcina instituțiilor deținătoare obligația de a elibera actele doveditoare solicitate, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, sub sancțiunea aplicării amenzii contravenționale de la 10.000 lei la 100.000 lei, în temeiul art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din același act normativ. Așadar, legiuitorul a reglementat un mecanism care vine în sprijinul persoanei care se consideră îndreptățită, oferindu-i un nou termen în care să completeze dosarul de despăgubire cu documentația necesară determinării acesteia într-o manieră corectă. Nevalorificarea acestui avantaj de către persoana care se consideră îndreptățită atrage aplicarea prezumției referitoare la categoria de folosință cuprinse în textul de lege criticat. Un astfel de mecanism normativ are ca finalitate evitarea stagnării dosarelor de despăgubire în etapa administrativă de soluționare a acestora, înscriindu-se în linia recomandărilor exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, mai sus citată, în scopul accelerării procedurii de despăgubire. … 57.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Veronica Trumpp, Filip Tudor Florian, Mircea Preda Struțeanu și Matei Ioan Florian în Dosarul nr. 43.612/3/2015 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 15^1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 iunie 2017.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU->
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu->-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește