DECIZIA nr. 384 din 5 iulie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1222 din 20 decembrie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ActulREFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 41
ActulREFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 42
ActulREFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 53
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 1REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 42
ART. 1REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 53
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 32 03/04/2000 ART. 42
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 136 29/12/1995 ART. 8
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 136 29/12/1995 ART. 53
ART. 4REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 6REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000
ART. 6REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 116
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 116
ART. 7REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 7REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 4
ART. 7REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 42
ART. 7REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 8
ART. 7REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 53
ART. 8REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 42
ART. 10REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 8
ART. 10REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 11REFERIRE LAORDIN 113133 28/11/2006
ART. 11REFERIRE LANORMA 28/11/2006
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 16REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 4
ART. 16REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 42
ART. 16REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 8
ART. 16REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 53
ART. 17REFERIRE LAORDIN 113133 28/11/2006
ART. 17REFERIRE LANORMA 28/11/2006 ART. 12
ART. 17REFERIRE LANORMA 28/11/2006 ART. 37
ART. 17REFERIRE LANORMA 28/11/2006 ART. 60
ART. 17REFERIRE LANORMA 28/11/2006 ART. 61
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 931 18/10/2007
ART. 18REFERIRE LAORDIN 113133 28/11/2006
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 629 15/10/2019
ART. 19REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 4
ART. 19REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 42
ART. 20REFERIRE LALEGE 237 19/10/2015
ART. 20REFERIRE LALEGE 289 28/12/2010
ART. 20REFERIRE LALEGE 304 13/11/2007
ART. 20REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 20REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 42
ART. 20REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 8
ART. 20REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 53
ART. 21REFERIRE LALEGE 236 05/10/2018 ART. 38
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 54 14/09/2016 ART. 40
ART. 21REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000
ART. 21REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 23REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 23REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 4
ART. 23REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 5
ART. 23REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 8
ART. 23REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 41
ART. 23REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 42
ART. 23REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 8
ART. 23REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 25REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 25REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 793 06/12/2018
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 27REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000
ART. 27REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995
ART. 27REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 998
ART. 28REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000
ART. 28REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 4
ART. 28REFERIRE LALEGE 136 29/12/1995
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 222 28/04/2022
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 908 16/12/2020
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 52 01/02/2018
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 116
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 117
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 116
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 117
ART. 30REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000
ART. 30REFERIRE LALEGE 32 03/04/2000 ART. 4
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 116
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 116
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 117
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina-Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 8 și ale art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și ale art. 4 alin. (2), ale art. 5 lit. a), ale art. 8 alin. (1), ale art. 41^1 alin. (1) și ale art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări, excepție ridicată de Societatea Cizeta Trans – S.R.L. din Oradea, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Andor Mircea, în Dosarul nr. 3516/111/2017 al Tribunalului Bihor – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 602D/2018.

2.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, domnul Ioan Crețu, în calitate de cesionar al drepturilor litigioase, asistat de domnul avocat Tudor-Vasile Zach din Baroul Bihor, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar s-au depus înscrisuri prin care se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autoarei excepției de neconstituționalitate, care arată că a ridicat excepția pornind de la o situație concretă ce se repetă constant, respectiv tardiva și ineficienta despăgubire a celor care au avut de suferit în urma unor accidente rutiere determinată de existența unor prevederi legale ce permit asigurătorilor să se sustragă de la sau să întârzie în mod nejustificat acordarea acestor despăgubiri. În acest sens sunt incidente prevederile art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, deoarece textul, nefiind limitat la raportul contravențional, permite asigurătorilor să utilizeze sintagma „plângerea suspendă executarea“ și în ceea ce privește răspunderea asigurătorului, care este o răspundere de cu totul altă natură decât cea contravențională. Ar trebui ca norma de drept să fie clarificată prin stabilirea în mod limitativ a faptului ca suspendarea obligațiilor prevăzute în procesul-verbal de contravenție să privească doar persoana contravenientului și răspunderea contravențională atât în materia plății amenzii, cât și în materia despăgubirilor fără a avea legătură cu terții. Aceasta deoarece, în cazul de față, timp de 32 de luni asigurătorul a suspendat plata despăgubirilor ca urmare a plângerii contravenționale pe care persoana care a săvârșit accidentul a introdus-o la instanță, în cazul de față, la presiunea asigurătorului.5.În ceea ce privește celelalte texte supuse controlului, se arată că Parlamentul, care este unicul legiuitor, a cedat prerogativa legiferării unor autorități administrative care sunt finanțate de asigurători, permițând acestora să adopte norme de aplicare a legii care, de fapt, au valoare de lege. Toate hotărârile pronunțate în cauză au la bază aceste norme, care sunt în favoarea asigurătorilor și din motivul că autoritatea menționată este finanțată din activitatea unor societăți de asigurare și au un interes legat de societățile de asigurare. Astfel, s-au emis norme de aplicare a legii sub masca unor principii care par echitabile, dar, de fapt, ascund inechități, cum ar fi: despăgubirea este calculată la cursul de schimb de la data evenimentului, chiar dacă va fi acordată mai târziu, iar normele de calcul al uzurii sunt inechitabil reglementate și duc la diminuarea despăgubirilor. În concluzie, delegarea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a puterii de a legifera aduce atingere art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție, deoarece s-a acordat o putere de a legifera unui organism finanțat de cei controlați.6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, deoarece criticile vizează modalitatea de interpretare și aplicare a acestora raportat la situația particulară a autoarei excepției, care intră în competența instanței de judecată. În ceea ce privește textele criticate din Legea nr. 136/1995 și din Legea nr. 32/2000, apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât înființarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor își are temeiul în art. 116 alin. (2) din Constituție, iar prin prevederile criticate sunt stabilite competențele acesteia, inclusiv elaborarea de norme limitate la temeiul legii și elaborate în aplicarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 12 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.516/111/2017, Tribunalul Bihor – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ale art. 8 și ale art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și ale art. 4 alin. (2), ale art. 5 lit. a), ale art. 8 alin. (1), ale art. 41^1 alin. (1) și ale art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări. Excepția a fost ridicată de Societatea Cizeta Trans – S.R.L. din Oradea, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Andor Mircea (care, în prezent, a cesionat drepturile litigioase către domnul Ioan Crețu, asociat și administrator statutar), într-o cauză având ca obiect cererea de revizuire a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o cauză în care s-a solicitat obligarea în solidar a unei persoane care a comis un accident auto din culpă și a societății de asigurare la plata diferenței de despăgubire între suma acordată deja de către societatea de asigurare și cea pe care autoarea a considerat că îi este datorată efectiv.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că autorul accidentului rutier a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției – depășire pe linie continuă, faptă din care a rezultat avarierea gravă a vehiculului aflat în proprietatea autoarei excepției. Instanțele care au judecat plângerea au interpretat că, în temeiul art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, este suspendată atât aplicarea sancțiunii contravenționale, respectiv răspunderea contravențională, cât și răspunderea civilă delictuală a persoanei vătămate și cea contractuală a societății de asigurare. Or, potrivit unor precizări transmise autoarei excepției de către Ministerul Justiției, la solicitarea acesteia, în situația în care se formulează plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se suspendă numai sancțiunile administrative, iar nu și răspunderea civilă, deoarece aceste două tipuri de răspunderi au regimuri juridice diferite. În cauza în care s-a judecat răspunderea contravențională a autorului accidentului, instanțele au apreciat în sens contrar celui cuprins în precizările transmise de Ministerul Justiției, motiv pentru care societatea de asigurare a amânat plata despăgubirilor timp de 31 de luni, atât cât au durat soluționarea plângerii contravenționale și exercitarea căii de atac împotriva acesteia.9.Această procedură îndelungată a fost posibilă tocmai din cauza neclarității sintagmei „plângerea suspendă executarea“, care nu identifică tipul de executare la care se referă, respectiv executarea sancțiunilor contravenționale și a măsurilor complementare dispuse prin procesul-verbal de contravenție. Această sintagmă permite extinderea interpretării dincolo de materia contravențională, ducând la interpretări cu caracter dilatoriu, care încalcă art. 21 alin. (3) din Constituție, referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.10.Prin art. 8 și 53 din Legea nr. 136/1995 și art. 4 alin. (2) și (27),art. 5 lit. a) și c),art. 8 alin. (1), art. 41^1 alin. (1), art. 42 alin. (1)-(3) și art. 42^1 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 se deleagă unei autorități finanțate de societățile de asigurare – Comisia de Supraveghere a Asigurărilor – puterea de a legifera, ceea ce aduce atingere art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. Această comisie este finanțată de societățile de asigurare și a legiferat norme cu putere de lege de natură să le avantajeze pe acestea, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.11.Prin textele de lege criticate, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a fost organizată ca o instituție autonomă, fără a avea reglementată o răspundere civilă sau penală, a primit dreptul la autofinanțare, respectiv finanțare de la asigurătorii pe care ar trebui să-i supravegheze și să-i controleze și a elaborat norme avantajoase asigurătorilor, și nicidecum echitabile pentru persoanele prejudiciate, respectiv Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, aprobate prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.133/2006.12.Tribunalul Bihor – Secția a II-a civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse, concluziile apărătorului autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost reținut de instanța care a sesizat Curtea în considerentele încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, dispozițiile art. 8 și ale art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, și dispozițiile art. 4 alin. (2), ale art. 5 lit. a), ale art. 8 alin. (1), ale art. 41^1 alin. (1) și ale art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000.17.Prin notele scrise depuse la instanța care a sesizat Curtea, autoarea a ridicat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (2), ale art. 37 alin. (2) lit. b), ale art. 60 alin. (1) și ale art. 61 alin. (1) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.133/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 6 decembrie 2006. Instanța care a sesizat Curtea nu a reținut aceste articole în încheierea de sesizare.18.Cu privire la acest aspect, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție, Curtea Constituțională „hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial“, iar potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului“ și că nu intră în competența sa de soluționare Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.133/2006 (a se vedea ad similis Decizia nr. 931 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007).19.Curtea observă, de asemenea, din studierea actelor depuse la dosar, că autoarea a ridicat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (27), ale art. 5 lit. c) și ale art. 42^1 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, asupra cărora se va pronunța prin prezenta decizie, potrivit jurisprudenței sale, chiar dacă instanța care a sesizat Curtea nu le-a reținut în încheierea de sesizare (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 629 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 6 februarie 2020, paragrafele 14 și 15).20.Prin raportare la data producerii accidentului, Curtea observă că autorul a criticat dispozițiile art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispozițiile art. 8 și ale art. 53 din Legea nr. 136/1995, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 304/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 19 noiembrie 2007, dispozițiile art. 4 alin. (2) și ale art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 32/2000, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 289/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 30 decembrie 2010, dispozițiile art. 4 alin. (27), ale art. 5 lit. a) și c), ale art. 8 alin. (1) și ale art. 42^1 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 octombrie 2015, și dispozițiile art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 32/2000.21.Curtea constată că Legea nr. 136/1995 este abrogată la data pronunțării prezentei decizii prin art. 40 alin. (1) din capitolul XIV – Dispoziții finale al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 19 septembrie 2016, iar Legea nr. 32/2000 este abrogată prin art. 38 alin. (1) din capitolul IX – Dispoziții tranzitorii și finale al Legii nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 8 octombrie 2018.22.Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.23.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Plângerea suspendă executarea. […]“;– Art. 8 din Legea nr. 136/1995: „Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor și a sumelor asigurate se efectuează în condițiile legii și ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.“;– Art. 53 din Legea nr. 136/1995: „Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare.“;– Art. 4 alin. (2) și (27) din Legea nr. 32/2000:(2)Se înființează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă autonomă de specialitate, autofinanțată, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi. […](27)Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme care sunt puse în aplicare prin ordin al președintelui, iar actele individuale sunt deciziile și avizele.“;– Art. 5 lit. a) și c) din Legea nr. 32/2000:Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are următoarele atribuții principale:a)elaborează și/sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu, inclusiv reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, după consultarea cu asociațiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce privește reglementările contabile, și după avizul/informarea, după caz, potrivit legii, a Ministerului Finanțelor Publice; de asemenea, avizează obligatoriu toate actele administrative individuale care au legătură cu activitatea de asigurare; […]c)autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege și încasează ca venituri proprii o contribuție procentuală din valoarea primelor brute încasate, aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării supravegherii și controlului activității de asigurări obligatorii, în condițiile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia;“;– Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 32/2000: „Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum și norme prudențiale specifice, conform practicilor în asigurări.“;– Art. 41^1 alin. (1): „Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va emite norme privind rezolvarea corespunzătoare a reclamațiilor și, pe cale amiabilă, a disputelor dintre intermediarii în asigurări și/sau în reasigurări și asigurați.“;– Art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 32/2000:(1)În toate problemele privind reglementarea activității de asigurare și reasigurare se aplică prevederile prezentei legi.(2)Orice dispoziții referitoare la asigurări și reasigurări, stabilite prin legi speciale, sunt administrate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.(3)În caz de conflict între dispozițiile prezentei legi și prevederile conținute în alte acte normative se aplică prevederile prezentei legi.“;– Art. 42^1 alin. (1) din Legea nr. 32/2000: „Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.“24.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la condițiile de calitate ale legii, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 61 alin. (1), teza a doua, referitor la rolul Parlamentului, precum și prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.25.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 reglementează cu privire la faptul că plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției suspendă executarea. Este vorba, în mod evident, despre executarea sancțiunilor principale și complementare aplicate în temeiul prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, care reglementează regimul juridic al contravențiilor.26.Curtea reține că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. Referitor la condiția de admisibilitate privind relevanța unei excepții de neconstituționalitate, în jurisprudența sa Curtea a reținut că prima teză a art. 146 lit. d) din Constituție, privind excepția de neconstituționalitate ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, reglementează un control de constituționalitate a posteriori, concret și incident, ce presupune sine qua non existența unui litigiu în cadrul căruia să se invoce neconstituționalitatea unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluționarea acestuia (a se vedea Decizia nr. 793 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 2 aprilie 2019, paragraful 14). Acest control de constituționalitate este a posteriori pentru că vizează acte normative de reglementare primară intrate în vigoare. Este un control concret pentru că pornește de la un litigiu concret, aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, aceasta din urmă sesizând judecătorul constituțional doar cu soluționarea chestiunii de constituționalitate, adică a raportului abstract de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituția. În sfârșit, acesta este un control incident, pentru că apare în cadrul unui litigiu pendinte pe rolul unei instanțe judecătorești, dar nu poate fi soluționat de aceasta, ci trebuie deferit Curții Constituționale, care îl va soluționa fără a cunoaște sau interveni pe fondul cauzei litigioase care l-a determinat. Însă Curtea Constituțională nu poate analiza conformitatea unor acte normative cu Constituția în absența unei legături relevante între textul de lege criticat și procesul pendinte. Prin urmare, Curtea a constatat că, de principiu, condiționarea sesizării sale cu o excepție de neconstituționalitate de legătura dispoziției legale criticate cu soluționarea cauzelor reprezintă un aspect esențial al acestui tip de control de constituționalitate (a se vedea Decizia nr. 793 din 6 decembrie 2018, paragraful 19).27.Analizând cauza în care a fost ridicată prezenta excepție, Curtea constată că aceasta nu are ca obiect o plângere introdusă împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, ci o acțiune în repararea prejudiciului patrimonial suferit în urma unui accident rutier, întemeiată pe art. 998 din Codul civil din 1864, Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și Legea nr. 32/2000. Aplicând considerentele de principiu anterior evocate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu îndeplinește condiția de admisibilitate a legăturii cu soluționarea cauzei, astfel că aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă.28.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a celorlalte texte de lege criticate, Curtea se va raporta la cadrul normativ în vigoare la data săvârșirii accidentului, respectiv la prevederile Legii nr. 136/1995 și ale Legii nr. 32/2000 în forma în vigoare la data de 5 iunie 2007. Astfel, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor s-a înființat ca autoritate administrativă autonomă de specialitate, autofinanțată, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București. Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor erau numiți de Parlament, în ședința comună a celor două Camere, la propunerea comisiilor reunite, respectiv Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital din Senat și Comisia pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților. Numirea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se făcea de pe lista comună propusă de Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital din Senat și Comisia pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților, iar revocarea din funcție a unui membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se făcea la propunerea comisiilor reunite ale Parlamentului, respectiv Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital din Senat și Comisia pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților, în ședință comună a celor două Camere, în situația în care acesta înceta să îndeplinească condițiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor sale sau dacă se făcea vinovat de abateri grave, incompatibile cu funcția sa [a se vedea art. 4 alin. (2), (7) și (9) din Legea nr. 32/2000]. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor avea ca atribuție principală, printre altele, elaborarea și avizarea proiectelor de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu. Bugetul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor avea ca surse principale taxele plătite de asigurătorii și brokerii de asigurare care solicitau autorizarea, precum și taxele de funcționare stabilite la un procent din valoarea primelor brute încasate în perioada pentru care erau datorate [a se vedea art. 10,13 și 36 din Legea nr. 32/2000].29.Analizând modul de constituire, atribuțiile și modul de finanțare ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Curtea reține că aceasta este o autoritate administrativă autonomă, înființată în conformitate cu art. 116 alin. (2) teza finală și art. 117 alin. (3) din Constituție. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la conceptul de înființare a unei autorități administrative autonome, „acesta cuprinde elementele de bază care definesc natura juridică a autorității publice în cauză, drept care acestea trebuie să facă obiectul legii organice“ (Decizia nr. 52 din 1 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 7 martie 2018, paragraful 35). Alte autorități autonome administrative sunt, spre exemplu, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații sau Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 908 din 16 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 27 ianuarie 2021, paragraful 71, și Decizia Curții Constituționale nr. 222*) din 28 aprilie 2022, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii).*) Decizia Curții Constituționale nr. 222/2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Partea I, nr. 800 din 12 august 2022.30.Curtea constată că din formula de atestare a Legii nr. 32/2000 rezultă că aceasta a fost adoptată ca lege organică, iar în cuprinsul ei sunt avute în vedere aspectele esențiale care sunt în legătură intrinsecă cu dispoziția normativă de înființare, respectiv atribuțiile și actele comisiei. Prin urmare, critica autoarei excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia prin textele de lege criticate – care reglementează atribuțiile și actele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor – se aduce atingere art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, nu poate fi primită, deoarece înființarea comisiei este rezultatul procesului de legiferare atribut al Parlamentului și are ca temei art. 116 alin. (2) teza finală și art. 117 alin. (3) din Constituție. Totodată, Curtea constată că actele adoptate de comisie, respectiv avize, norme care sunt puse în aplicare prin ordin al președintelui comisiei, decizii și circulare [potrivit art. 4 alin. (26) și (27) din Legea nr. 32/2000 în redactarea de la data producerii accidentului], sunt adoptate pentru îndeplinirea atribuțiilor sale înscrise în lege.31.În ceea ce privește încălcarea principiul egalității în drepturi, cu motivarea că prin textele de lege criticate sunt favorizați asigurătorii care plătesc sume ce se fac obiect la bugetul Comisiei, Curtea reține că acestea reprezintă alegații ale autoarei excepției care însă nu se pot converti în critici de neconstituționalitate a textelor de lege criticate.32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Cizeta Trans – S.R.L. din Oradea, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Andor Mircea, în Dosarul nr. 3.516/111/2017 al Tribunalului Bihor – Secția a II-a civilă.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 8 și ale art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și dispozițiile art. 4 alin. (2) și (27), ale art. 5 lit. a) și c), ale art. 8 alin. (1), ale art. 41^1 alin. (1), ale art. 42 alin. (1)-(3) și ale art. 42^1 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bihor – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina-Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x