DECIZIA nr. 382 din 8 iunie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 949 din 5 octombrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 23
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 23
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 23
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 29
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 7REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 24
ART. 15REFERIRE LAORDIN 2 16/01/2017
ART. 15REFERIRE LAORDIN 157 26/06/2012
ART. 15REFERIRE LAORDIN 157 26/06/2012 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOUG 30 25/04/2007 ART. 7
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 24
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 24
ART. 17REFERIRE LALEGE 190 18/07/2018
ART. 17REFERIRE LAREGULAMENT 679 27/04/2016
ART. 17REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 28
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 891 15/12/2020
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 304 12/05/2016
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 210 13/03/2007
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 225 15/04/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Cosmin-Gheorghe Săladea în Dosarul nr. 5.803/108/2017 al Tribunalului Arad – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.621/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată, astfel, că dispozițiile legale criticate instituie condiția necesară privind deținerea unui document valabil care să ateste faptul că persoana fizică a absolvit cursurile de pregătire ce îl fac apt să conducă un vehicul pe drumurile publice, ceea ce nu este însă de natură să aducă atingere normelor constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 17 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.803/108/2017, Tribunalul Arad – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cosmin-Gheorghe Săladea într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare/obligația de a face, în contradictoriu cu Prefectul Județului Arad, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Arad și Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Neamț.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că în luna aprilie 2017 i-a fost reținut permisul de conducere, fiind expirat, însă nu a procedat la reînnoirea acestuia, întrucât preschimbarea administrativă a acestui document i-ar afecta libertatea de conștiință, conștiința și modalitatea de exercitare a acesteia, având în vedere că permisul de conducere actual conține cod de bare și o a doua poză care scanează fața. În acest context, menționează că este creștin ortodox și nu este de acord ca numele său de creștin să apară pe un astfel de document, codul de bare fiind citit în format electronic prin numărul 666. Susține că învățătura Sfintelor Evanghelii îi interzice purtarea semnului lui Antihrist, mai exact codul de bare și cipul electromagnetic, astfel încât refuză categoric să primească în elementele sale de identificare, ca și ființă a lui Dumnezeu, orice alte semne.6.Menționează că nu există prevederi în Codul rutier care să reglementeze forma permisului de conducere, ci doar un ordin al ministrului afacerilor interne, care nu are însă forța unei legi organice sau constituționale ca să poată legifera în materia drepturilor și libertăților. Autorul excepției menționează, totodată, că sunt studii documentate din care rezultă că prin generalizarea acestui sistem va fi supus unui control permanent, care atentează la demnitatea și onoarea sa pentru că prin acest cod de bare este asimilat mărfurilor (identificate prin codul de bare) și animalelor care poartă deja cipuri de identificare, iar acest control face ineficientă prezumția de nevinovăție. Susține că solicitarea sa de eliberare a unui permis de conducere alternativ nu este în contradicție cu ordinea de drept sau bunele moravuri și se întemeiază pe principiul toleranței și respectului reciproc față de toate cultele religioase, prevăzut de art. 29 alin. (3) din Constituție, fiind susținută și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Invocă, în acest sens, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 decembrie 2008, pronunțată în Cauza S. și Marper împotriva Regatului Unit, prin care s-a constatat încălcarea art. 8 din Convenție sub aspectul ingerinței în viața privată și în cazul stocării elementelor de identificare fiziologică în cursul procesului penal, și arată că, a fortiori, raportat la speță, atunci când elementele de identificare personală ar trebui să rămână stocate sine die și fără o garanție certă că nu vor fi la un moment dat folosite împotriva sa, refuză categoric primirea permisului de conducere.7.Apreciază că în măsura în care îndeplinește toate cerințele prevăzute de Codul rutier pentru a conduce autovehicule, câștigându-și dreptul de a conduce prin promovarea examenului de obținere a permisului de conducere, condiționarea de a deține un permis de conducere valabil, cu care nu este de acord din motive de conștiință sau religioase, încalcă art. 52 din Constituția României. De asemenea, în opinia autorului excepției, textul criticat contravine și art. 53 din Constituție, întrucât niciuna dintre situațiile prevăzute în norma constituțională nu poate fi invocată pentru a justifica impunerea numai a permisului de conducere electronic, fără o alternativă simplă, aceasta fiind o măsură care urmărește îngrădirea drepturilor și a libertăților și care nu este nici proporțională cu situația care a determinat-o. Având în vedere faptul că nu există o alternativă simplă la permisul de conducere actual, autorul excepției susține că este discriminată o parte importantă a populației care, aflată în situația sa, este lipsită de dreptul de a conduce autovehicule, deși îndeplinește toate condițiile impuse de Codul rutier. Apreciază că o soluție adecvată ar fi specificarea clară în cuprinsul art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 a posibilității de eliberare a unei dovezi cu drept de circulație și cu aceeași valabilitate ca a permisului de conducere pentru persoanele care, din motive religioase sau de conștiință, refuză noul permis de conducere.8.Tribunalul Arad – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța apreciază că textul legal criticat nu încalcă dispozițiile art. 52 din Constituție, întrucât reglementarea criticată se referă la condițiile de exercitare a dreptului de a conduce un autovehicul fără a restrânge în vreun fel accesul la justiție, iar o dovadă în acest sens este aceea că autorul excepției s-a și adresat justiției solicitând eliberarea altui permis de conducere sau prelungirea valabilității vechiului permis de conducere sau eliberarea unei adeverințe că are dreptul să conducă. De asemenea, instanța apreciază că nu se încalcă nici dispozițiile art. 53 din Constituție, întrucât statul are dreptul de a impune condiții pentru exercitarea dreptului persoanei de a conduce autovehicule, iar prin instituirea condiției de a deține un permis de conducere valabil nu se aduce atingere dreptului la libertatea de conștiință, dat fiind faptul că textul criticat nu impune abandonarea confesiunii autorului excepției, ci respectarea cerinței de a deține un permis de conducere în conformitate cu legislația română.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei ori subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație.“13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 22, care consacră dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale art. 25 privind dreptul la liberă circulație coroborat cu art. 26 privind viața intimă, familială și privată, ale art. 29 alin. (1), potrivit cărora „libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă“, ale art. 31 alin. (2), potrivit cărora „Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal“, ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum și celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit reglementării criticate, dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei ori subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulație. De asemenea, potrivit art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Forma și conținutul permisului de conducere se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“15.În acest context, Curtea reține că, în temeiul art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și al art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, ministrul administrației și internelor a emis Ordinul nr. 157/2012 privind forma și conținutul permisului de conducere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2012, iar prin art. 1 și 2 din acest ordin se stabilesc forma și conținutul permisului de conducere eliberat de autoritățile române, formă și conținut care corespund modelului Uniunii Europene de permis de conducere, fiind prevăzute în anexa nr. 1 la acest ordin. Curtea subliniază, astfel, că prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 157/2012, modificat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 2/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, se stipulează că „Prezentul ordin transpune în legislația națională prevederile art. 1 alin. (1) și ale anexei I la Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (reformată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 403 din 30 decembrie 2006, astfel cum a fost modificată și completată prin Directiva 2011/94/UE a Comisiei din 28 noiembrie 2011 de modificare a Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind permisele de conducere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 314 din 29 noiembrie 2011, prin pct. I din anexa la Directiva 2012/36/UE a Comisiei din 19 noiembrie 2012 de modificare a Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind permisele de conducere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 321 din 20 noiembrie 2012, și prin Directiva (UE) 2015/653 a Comisiei din 24 aprilie 2015 de modificare a Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind permisele de conducere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 107 din 25 aprilie 2015.“16.Curtea reține, de asemenea, că, potrivit art. 24 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, la eliberarea permisului de conducere, serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor înscriu în Registrul național de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor înmatriculate următoarele date în format electronic: datele de identificare a titularului permisului de conducere românesc, respectiv: numele de familie, prenumele, codul numeric personal sau, dacă este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislației naționale aplicabile, fotografia și semnătura titularului, locul și data nașterii, domiciliul sau reședința, precum și, opțional, un număr de telefon și adresa de poștă electronică ale persoanei; categoriile de vehicule pentru care posedă drept de conducere; codurile armonizate ale Uniunii Europene, precum și datele de identificare a permisului de conducere.17.În acest context, Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica formulată de autorul excepției din perspectiva posibilității ca elementele de identificare personală, stocate sine die în mediul electronic, asupra căruia nu deține niciun control, să poată fi folosite fără acordul său. Aceasta, întrucât, potrivit art. 28^1 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, prelucrările de date cu caracter personal se realizează cu respectarea prevederilor legale privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Astfel, datele cu caracter personal ale persoanelor fizice sunt protejate de legea specială, respectiv Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 26 iulie 2018, lege care asigură garanții adecvate și suficiente pentru respectarea dreptului la viață intimă și privată, stabilind cu strictețe reguli referitoare la condițiile de legitimitate privind prelucrarea datelor cu caracter personal. Aceste date nu pot fi prelucrate decât în condiții extrem de restrictive, cu consimțământul explicit al persoanei vizate sau, dacă prelucrarea este efectuată în temeiul unor dispoziții legale exprese, cu instituirea unor măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei vizate.18.Curtea consideră, de asemenea, că nu pot fi reținute nici susținerile autorului excepției potrivit cărora condiționarea de a deține un permis de conducere valabil, care folosește date biometrice de identificare, îi încalcă dreptul de a conduce, având în vedere că nu este de acord cu un astfel de permis de conducere din motive de conștiință sau religioase. În contextul criticii astfel formulate, Curtea învederează faptul că circulația pe drumurile publice a vehiculelor, a pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații sunt reglementate prin lege, iar, potrivit art. 1 alin. (5) din Constituție, „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.“ De altfel, reglementările privind circulația pe drumurile publice se emit cu respectarea legii, a acordurilor și a convențiilor internaționale la care România este parte.19.Curtea reține că autorul excepției susține că, întrucât nu există o alternativă simplă la permisul de conducere actual, este discriminată o parte importantă a populației, aflată în situația sa, care este lipsită de dreptul de a conduce autovehicule. Or, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că dreptul de a conduce autovehicule/vehicule nu este un drept fundamental (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 304 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 11 august 2016, sau Decizia nr. 891 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 1 martie 2021). Astfel, prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, cu titlu exemplificativ, Curtea a statuat că „dreptul la liberă circulație, consacrat de art. 25 din Constituție, vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la libera circulație, astfel cum este reglementat de Constituția României, prin receptarea sa din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație.“ Ca urmare, Curtea a reținut că „fiecare cetățean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora.“20.Așadar, Curtea constată că stabilirea unor reguli în ceea ce privește circulația pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce privește obținerea, reținerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“, și nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituție. De altfel, Curtea a subliniat că libera circulație, prevăzută de textul constituțional, se desfășoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a unei normale desfășurări a relațiilor interstatale.21.În acest sens, Curtea observă că, așa cum s-a subliniat prin Directiva 2006/126/CE din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, normele privind permisele de conducere sunt elemente esențiale ale politicii comune în domeniul transporturilor, ce contribuie la îmbunătățirea siguranței rutiere și facilitează libera circulație a persoanelor care își stabilesc reședința într-un stat membru, altul decât statul care a eliberat permisul. Ținând seama de importanța mijloacelor de transport individuale, posesia unui permis de conducere recunoscut în mod corespunzător de un stat membru gazdă favorizează libera circulație și libertatea de stabilire a persoanelor.22.De altfel, din ansamblul criticilor formulate, Curtea apreciază că acestea au ca finalitate concretă completarea/ modificarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul reglementării unor noi criterii referitoare la forma și conținutul permisului de conducere și a unei modalități alternative de eliberare a permisului de conducere, care să nu utilizeze datele biometrice de identificare, pe care acesta le consideră ca fiind contrare credinței sale creștin ortodoxe. Or, o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conținutului unei norme juridice reprezintă o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“ (a se vedea, în acest sens, și Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014).23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cosmin-Gheorghe Săladea în Dosarul nr. 5.803/108/2017 al Tribunalului Arad – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x