DECIZIA nr. 382 din 18 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 290 și ale art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cabinetul de Avocat Gheorghe Ionescu prin titular Gheorghe Ionescu în Dosarul nr. 1.162/280/2018 al Judecătoriei Pitești – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.142D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă apărătorul părții Radu Mircea Racotă, doamna avocat Corina Ruxandra Popescu, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, iar, în subsidiar, respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, reiterând argumentele formulate în notele scrise aflate la dosar. … 4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 578 din 1 octombrie 2019, iar în subsidiar, respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 28 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.162/280/2018, Judecătoria Pitești – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 290 și ale art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Cabinetul de Avocat Gheorghe Ionescu prin titular Gheorghe Ionescu în procedura de soluționare a plângerii formulate, în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva Ordonanței nr. 664/II/2/2017 din data de 5 ianuarie 2018 dispusă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 8.840/P/2014, respectiv împotriva soluției de clasare dispuse prin Ordonanța din data de 15 noiembrie 2017 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 8.840/P/2014.  … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală limitează, pe de o parte, independența judecătorului de cameră preliminară în realizarea actului de justiție, iar, pe de altă parte, încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al părților și al persoanei vătămate. În susținerea excepției de neconstituționalitate, invocă considerente ale Deciziei Curții nr. 802 din 5 decembrie 2017. Cât privește prevederile art. 290 din Codul de procedură penală, susține că, în condițiile în care este recunoscută de lege posibilitatea denunțătorului de a sesiza organele de urmărire penală în virtutea unui interes public, ca reprezentant al societății, trebuie recunoscut de lege, în virtutea aceluiași interes, și dreptul denunțătorului de a supune cenzurii instanței de judecată o soluție de clasare. Totodată, autorul este nemulțumit de Decizia nr. 13 din 19 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 9 noiembrie 2011, pronunțată de instanța supremă în soluționarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a decis că „în aplicarea dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, Agenția Națională de Integritate nu are calitatea procesuală de a ataca soluțiile de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată dispuse de procuror, plângerile astfel formulate urmând a fi respinse, ca inadmisibile, conform art. 278^1 alin. 8 lit. a) teza a II-a din Codul de procedură penală.“ … 7.Judecătoria Pitești – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește dispozițiile art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, apreciază că limitarea mijloacelor de probă este justificată de natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează o analiză a ordonanței procurorului, atacate sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia. Reține că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanței procurorului de neurmărire/ netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă liberul acces la justiție. De asemenea, arată că textul criticat nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, petentul având dreptul de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, cu înscrisurile noi prezentate, precum și cu posibilitatea formulării de către petent a unor cereri sau excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Reține că judecătorul de cameră preliminară apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. În ceea ce privește prevederile art. 290 din Codul de procedură penală, reține că specificul acestei plângeri impune posibilitatea limitării dreptului de a formula o plângere împotriva unei soluții de neurmărire sau netrimitere în judecată la anumite persoane. Astfel, poate fi acceptată ideea existenței unui interes legitim public pe care l-ar avea denunțătorul la momentul sesizării organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, dar procedura instituită de art. 340 din Codul de procedură penală are un caracter privat, dedus din cerința unei vătămări suferite de persoana care se adresează justiției în drepturile sau interesele sale legitime. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 290 și ale art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: – Art. 290: „(1) Denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni. (2) Denunțul se poate face numai personal, dispozițiile art. 289 alin. (2), (4)-(6) și (8)-(10) aplicându-se în mod corespunzător.“; … – Art. 341 alin. (5^1): „Judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.“ …  … 12.În susținerea neconstituționalității normei procesual penale ale art. 290, autorul excepției invocă atât dispozițiile art. 20 alin. (2) și ale art. 21 alin. (1) din Constituție, cât și prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, invocă atât dispozițiile art. 20 alin. (2) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție, cât și prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 290 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, prin Decizia nr. 578 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 25 noiembrie 2019, a examinat critica autorului privind imposibilitatea denunțătorului de a sesiza instanța de judecată competentă să judece plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror, împrejurare care este de natură să afecteze accesul liber la justiție. Soluția instanței de control constituțional a fost de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, însă, în considerentele deciziei precitate, Curtea a reținut că dispozițiile art. 290 din Codul de procedură penală, intitulat „Denunțul“, prevăd la alin. (1) că denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni, deci o modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală. În general, orice persoană poate face un denunț, chiar și o persoană lipsită de capacitate de exercițiu. Singura condiție pentru cel care face denunțul este să nu fie persoana vătămată prin infracțiune, fiindcă în această situație sesizarea formulată ar constitui o plângere, și nu un denunț. Curtea a reținut, totodată, că, în urma formulării denunțului, persoana denunțătoare nu dobândește calitatea de parte în procesul penal pe care îl declanșează.  … 14.Cu privire la modurile de sesizare a organelor de urmărire penală, art. 288 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că „Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu“. Ca urmare a învestirii organului de urmărire penală, după examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispozițiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, în temeiul art. 314 din cod, soluționează cauza prin ordonanță, dispunând clasarea, când nu exercită acțiunea penală ori, după caz, stinge acțiunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală sau renunțarea la urmărirea penală, când nu există interes public pentru continuarea urmăririi penale. Împotriva soluției procurorului, persoana căreia i s-a adus o vătămare intereselor sale legitime poate face plângere. Astfel, în temeiul art. 336, coroborat cu art. 339 din Codul de procedură penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Ulterior, persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în temeiul art. 340 alin. (1) din cod. … 15.În aceste condiții, cu referire la titularii care, potrivit art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, pot ataca soluțiile de clasare (neurmărire penală sau netrimitere în judecată) dispuse de procuror, Curtea a analizat problema de principiu, și anume aceea de a stabili în ce măsură denunțătorul se circumscrie noțiunii de „persoană căreia i s-a adus o vătămare intereselor sale legitime“, întrebuințată de legiuitor în cuprinsul art. 336 din Codul de procedură penală. … 16.Curtea a observat că, în ceea ce privește acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 13 din 19 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 9 noiembrie 2011, prin care a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din vechiul Cod de procedură penală, Agenția Națională de Integritate nu are calitatea procesuală de a ataca soluțiile de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată dispuse de procuror, plângerile astfel formulate urmând a fi respinse, ca inadmisibile, conform art. 278^1 alin. 8 lit. a) teza a doua din vechiul Cod de procedură penală. Instanța supremă a apreciat că noțiunea de „denunțător“ este incompatibilă cu persoana care, în calitate de subiect pasiv și titular al valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat presupusul act de conduită al făptuitorului, a suferit prin fapta penală reclamată o vătămare fizică, morală sau materială, întrucât în cazul acesteia vorbim despre o altă modalitate de sesizare a organelor judiciare (plângere, iar nu denunț). Delimitând noțiunea de „interese legitime“ prin raportare la conduita denunțătorului, care acționează fie pentru că legea îl obligă la un asemenea demers (de exemplu, în cazul infracțiunilor a căror nedenunțare sau nesesizare a organelor judiciare constituie ea însăși o infracțiune), fie pentru că spiritul etic sau civic îl determină la o asemenea acțiune, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că „în aceste cazuri nu se poate vorbi despre un interes legitim propriu, concret și actual pe care l-ar avea denunțătorul pentru a depăși demersul inițial, de încunoștințare a organelor de urmărire penală cu privire la presupusa săvârșire a unei infracțiuni, indiferent de cauza care l-a determinat în primă instanță să acționeze (o obligație legală sau propria conștiință)“. Instanța supremă a apreciat că, în vreme ce procedura instituită în art. 278^1 din vechiul Cod de procedură penală (în prezent art. 340 din Codul de procedură penală) „are esențialmente un caracter privat, dedus din cerința unei vătămări suferite de persoana care se adresează justiției, în drepturile sau interesele sale legitime“, încunoștințarea organelor judiciare cu privire la săvârșirea unei presupuse infracțiuni de către denunțător se realizează „în virtutea unui interes public, ca reprezentant al societății, ajutând astfel aceste organe să cerceteze fapte prevăzute de legea penală despre care ele nu au avut cunoștință pe altă cale (plângere sau sesizare din oficiu)“. Instanța supremă a concluzionat că „acest interes public este limitat însă la sesizarea organelor de urmărire penală și nu conferă denunțătorului dreptul de a supune cauza cenzurii instanței de judecată, atunci când nu s-a dispus începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată“. … 17.Instanța de control constituțional a reținut, totodată, că instituția denunțului se regăsește în mai multe acte normative, legiuitorul acordând unele beneficii persoanelor care, pe această cale, contribuie la descoperirea și sancționarea anumitor fapte penale. Astfel, dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri prevăd că „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“; dispozițiile art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Național Anticorupție dispun că „Persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției Naționale Anticorupție, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“; dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, în interpretarea dată prin Decizia Curții Constituționale nr. 67 din 26 februarie 2015, prevăd că „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“; dispozițiile art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative prevăd că „Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege“. Curtea a arătat că, prin reglementarea dispozițiilor legale menționate, legiuitorul vine să gratifice un comportament care valorizează atât interesul public, general, al aflării adevărului, cât și interesul particular al denunțătorului. În aceste situații expres prevăzute de lege, interesul particular al denunțătorului se manifestă în cadrul cauzei penale în care persoana denunțătoare este parte, întrucât aici se aplică beneficiile prevăzute de lege, iar nu și în cauza declanșată ca urmare a denunțului, în care denunțătorul nu valorizează niciun interes personal și în care nu dobândește calitatea de parte. … 18.În Decizia nr. 578 din 1 octombrie 2019, Curtea a reținut că își însușește pe deplin argumentele care fundamentează soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 13 din 19 septembrie 2011, referitor la persoanele îndrituite să formuleze plângere în fața instanței împotriva soluțiilor de clasare dispuse de procuror, și, totodată, a constatat că, în cauză, autoarea excepției de neconstituționalitate nu își îndreaptă critica spre dispoziția legală care stabilește sfera persoanelor îndrituite la calea de atac (art. 340 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 336 din cod) și care limitează implicit dreptul denunțătorului la formularea plângerii, așa cum s-a prezentat mai sus, ci asupra dispoziției legale care consacră posibilitatea persoanei fizice sau juridice de a încunoștința organul de urmărire penală despre săvârșirea unei infracțiuni, deci chiar norma în temeiul căreia autoarea a dobândit calitatea de denunțător în virtutea căreia formulează critica de neconstituționalitate (art. 290 din Codul de procedură penală). Or, Curtea a constatat că această din urmă normă procesuală nu prezintă niciun viciu de neconstituționalitate din perspectiva criticilor formulate de autoare, obiectul excepției fiind greșit determinat, astfel că sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă. … 19.În aceste condiții, având în vedere similaritatea susținerilor autorului excepției din prezenta cauză, Curtea constată că soluția și considerentele Deciziei nr. 578 din 1 octombrie 2019 sunt pe deplin aplicabile, așa încât, în temeiul aceluiași raționament, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 290 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 20.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare, prin deciziile nr. 41 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 21 aprilie 2020, nr. 204 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 18 iulie 2018, nr. 530 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 13 noiembrie 2017, și nr. 529 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. … 21.În considerentele deciziilor sale, Curtea a reținut că limitarea mijloacelor de probă, pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară poate soluționa plângerea formulată împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, este justificată, având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacate sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza materialului și a lucrărilor existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței de neurmărire/ netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. De aceea, Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum și cu cererile și excepțiile formulate de către inculpat cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Curtea nu a primit nici critica potrivit căreia se încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală reprezentând, prin ea însăși, o garanție a realizării acestui drept. … 22.De asemenea, Curtea a reținut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanței procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă accesul liber la justiție, Curtea Constituțională statuând, în acest sens, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). … 23.În aceleași decizii, Curtea a mai constatat că drepturile fundamentale menționate anterior nu sunt cu nimic îngrădite prin dispozițiile legale supuse criticilor de neconstituționalitate, din moment ce dispozițiile art. 341 alin. (6) și alin. (7) din Codul de procedură penală reglementează soluțiile ce pot fi date de judecătorul de cameră preliminară plângerii împotriva ordonanțelor procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată. Astfel, indiferent de soluția pronunțată, judecătorul de cameră preliminară apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Admițând plângerea și desființând soluția atacată, instanța poate să dispună motivat fie trimiterea cauzei procurorului „pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală“ [art. 341 alin. (6) lit. b) și alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală] ori schimbă temeiul de drept al soluției de clasare dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea [art. 341 alin. (6) lit. c) și art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală], fie, atunci când probele legal administrate sunt suficiente pentru judecarea cauzei, desființarea soluției și începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie [art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală]. În ambele situații, dreptul la un proces echitabil al petentului este pe deplin asigurat, acesta având posibilitatea să se prevaleze de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept, sens în care, în cazul prevăzut de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c), procurorul și inculpatul pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, contestație ce va fi soluționată, în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, cu participarea părților, subiecților procesuali principali și a procurorului, asigurându-se, în acest fel, comunicarea către aceștia a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului, precum și posibilitatea de a discuta în mod efectiv observațiile depuse în fața instanței. De altfel, Curtea a mai reținut că împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară va putea verifica, în cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, putând exclude probele nelegal administrate ori, după caz, să sancționeze potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, în așa fel încât, în situația dispunerii începerii judecății, probele astfel excluse nu mai pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigențelor dreptului la un proces echitabil. … 24.Tot în deciziile precitate, instanța de control constituțional a reținut că, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016, prin care au fost modificate prevederile art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală, se menționează că aceasta a fost adoptată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție, având în vedere faptul că, de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală și până în prezent, a fost adoptat un număr semnificativ de decizii ale Curții Constituționale, care au produs un impact semnificativ asupra codului și care necesită intervenție legislativă asupra unor instituții importante, precum procedura soluționării plângerii împotriva soluțiilor procurorului, fiind citate Decizia Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, prin care s-a constatat că soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților este neconstituțională, Decizia Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, precitată, prin care s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță fără participarea procurorului și a inculpatului este neconstituțională, Decizia Curții Constituționale nr. 733 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 27 ianuarie 2016, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. c) și, prin extindere, ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale prin împiedicarea accesului la justiție în cazul soluțiilor de renunțare la urmărirea penală. Așa încât Curtea a reținut că, prin modificarea normelor procesual penale în acord cu deciziile instanței de control constituțional anterior citate, viciile de neconstituționalitate constatate au fost acoperite. Astfel, Curtea a constatat că textul criticat reglementează atât cu privire la citarea petentului și a intimaților și încunoștințarea procurorului în această procedură, cu posibilitatea de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii, cât și cu privire la posibilitatea petentului și a intimaților de a formula cereri și de a ridica excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală. În aceste condiții, Curtea a constatat că, în respectiva cauză, petentul – fiind citat, având posibilitatea de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea și temeinicia plângerii, de a demonstra nelegalitatea soluției atacate în raport cu lucrările și materialul din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, de a formula cereri și de a ridica excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, în măsura în care în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală – beneficiază de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil. … 25.Pentru aceleași argumente, Curtea a constatat că textul criticat nu contravine nici prevederilor constituționale ale art. 24. Astfel, Curtea a reținut că garanțiile procesuale mai sus analizate reprezintă tot atâtea garanții ale realizării unei apărări eficiente, în condițiile ce rezultă din ipoteza juridică reglementată prin textul criticat. Mai mult, în etapele procesuale pe care le parcurge, autorul plângerii formulate, conform prevederilor art. 340 din Codul de procedură penală, poate fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, în conformitate cu exigențele dreptului fundamental la apărare. Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și alin. (2), Curtea a constatat că persoanele care formulează plângeri împotriva soluțiilor de clasare pronunțate în cauze în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală se află într-o situație diferită de cea a titularilor unor astfel de plângeri promovate în cauze în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aspect ce justifică reglementarea în privința acestora a unui regim diferit, din perspectiva probelor care se impun a fi administrate cu ocazia soluționării acestor plângeri de către judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut în repetate rânduri în jurisprudența sa că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât ipoteza textului criticat nu vizează unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției. … 26.În prezenta cauză, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cabinetul de Avocat Gheorghe Ionescu prin titular Gheorghe Ionescu în soluționarea plângerii formulate, în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva Ordonanței nr. 664/II/2/2017 din data de 5 ianuarie 2018 dispusă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 8.840/P/2014, respectiv împotriva soluției de clasare dispuse prin Ordonanța din data de 15 noiembrie 2017 dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 8.840/P/2014.  … 27.Potrivit încheierii de sesizare și a înscrisurilor aflate la dosar, autorul excepției susține că a fost vătămat prin efectuarea de către intimatul din cauză a unei expertize în cauza civilă în care autorul a reprezentat, în calitate de avocat, petentul dintro plângere contravențională respinsă atât în fond, cât și în căile de atac, cu consecința neîncasării onorariului de succes stabilit în contractul de asistență juridică. Din această perspectivă, prin plângerea formulată, a solicitat admiterea acesteia, desființarea soluțiilor atacate, cu consecința redeschiderii urmăririi penale și trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale in personam cu privire la intimatul din cauză (care a avut calitatea de expert în cauza privind plângerea contravențională, în calea de atac) sub aspectul săvârșirii de mărturie mincinoasă. În acest sens, a solicitat judecătorului de cameră preliminară efectuarea unei expertize tehnice auto, solicitare respinsă de acesta.  … 28.Alăturat celor reținute anterior, Curtea constată că, prin Încheierea definitivă din 13 iulie 2018, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul Cabinetul de Avocat Gheorghe Ionescu – autor al excepției de neconsituționalitate – împotriva Ordonanței nr. 664/II/2/2017 din data de 5 ianuarie 2018 dispuse de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 8.840/P/2014 și, de asemenea, în baza acelorași norme procesual penale, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de către același petent – autor al excepției – împotriva Ordonanței din data de 15 noiembrie 2017 dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 8.840/P/2014. În considerentele încheierii menționate, judecătorul de cameră preliminară a reținut că din analiza dispozițiilor art. 336 și art. 340 din Codul de procedură penală reiese că pot face plângere împotriva soluției de clasare în fața judecătorului de cameră preliminară părțile, subiecții procesuali principali și orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate sau sunt susceptibile a fi vătămate prin soluția de netrimitere în judecată. Interesul vătămat al petentului trebuie să fie personal, iar nu general, astfel că denunțătorul nu este o persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin soluția de clasare, dacă nu poate dovedi, în concret că prin soluția procurorului au fost vătămate interese legitime private, personale. Totodată, s-a reținut că petentul, autor al excepției, se consideră vătămat prin soluția de clasare, întrucât nu a încasat onorariul de succes ca urmare a soluției dispuse în dosarul civil, în care intimatul a efectuat o expertiză tehnică. În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară a constatat că neîncasarea onorariului de succes de către petent în dosarul civil și calitatea de avocat a petentului în același dosar nu justifică existența unui interes legitim personal vătămat în formularea plângerii, astfel că, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului, autor al excepției de neconstituționalitate. … 29.Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală este, la rândul ei, inadmisibilă, pentru lipsa legăturii cu soluționarea cauzei. Astfel, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18, și Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22). … 30.În ceea ce privește solicitarea avocatului părții Radu Mircea Racotă, formulată în punctul de vedere transmis instanței de control constituțional odată cu încheierea de sesizare, de a i se acorda cheltuieli de judecată, Curtea constată, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, că aceasta nu poate fi primită, deoarece regulile de procedură civilă referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată nu sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale (în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 1.352 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 7 decembrie 2009, nr. 270 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 16 iulie 2013, și nr. 230 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 1 iunie 2016, paragraful 22). … 31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 290 și ale art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cabinetul de Avocat Gheorghe Ionescu prin titular Gheorghe Ionescu în Dosarul nr. 1.162/280/2018 al Judecătoriei Pitești – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Pitești – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește