DECIZIA nr. 381 din 18 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) și ale art. 24 alin. (10) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Cantemir Marin Groza în Dosarul nr. 1/81/2018 al Curții Militare de Apel București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.137D/2018. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile criticate nu au legătură cu cauza în care excepția a fost invocată. În acest sens, reține că autorul excepției a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de luare de mită, iar nu pentru infracțiunea de abuz în serviciu, având în vedere documentul clasificat cuprinzând fișa postului ocupat de acesta. Invocă jurisprudența instanței de control constituțional potrivit căreia constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții trebuie să profite autorului acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. Reține, de asemenea, că, deși inculpatul, autor al excepției, a fost condamnat în primă instanță, în apel acesta a fost achitat. Totodată, arată că problema documentului clasificat trebuia invocată în procedura camerei preliminare, potrivit paragrafului 32 din Decizia Curții Constituționale nr. 21 din 18 ianuarie 2018. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece nu se poate susține că refuzul declasificării unui document ar fi discreționar atât timp cât nu sunt îndeplinite cerințele legii pentru a se proceda la declasificare, iar instanța de judecată are acces la documentele clasificate și poate aprecia dacă există un refuz nejustificat din partea autorităților de a le declasifica. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 11 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1/81/2018, Curtea Militară de Apel București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) și ale art. 24 alin. (10) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. Excepția a fost ridicată de Cantemir Marin Groza în soluționarea apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj și de inculpat, autor al excepției, împotriva Sentinței penale nr. 87 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Militar Cluj, prin care a fost condamnat acesta din urmă la o pedeapsă de trei ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată. În cauză, cererea instanței de fond de declasificare a fișei postului autorului excepției a fost respinsă de autoritatea emitentă. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate conferă autorității emitente posibilitatea de a respinge, în mod discreționar și fără vreo argumentație, solicitarea instanței de a fi desecretizate unele documente, esențiale pentru formularea apărărilor și care privesc în mod direct cauza. Susține că, în cazul în care informațiile clasificate sunt indispensabile aflării adevărului, accesul la acestea trebuie să fie dispus de judecătorul cauzei atât acuzării, cât și apărării, în vederea respectării egalității armelor și dreptului la un proces echitabil. Invocă, în completare, considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 21 din 18 ianuarie 2018, potrivit cărora protecția informațiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar față de dreptul la informare al acuzatului, iar decizia de refuz al accesului la informațiile clasificate trebuie să aparțină unui judecător. Invocă totodată o decizie de speță, pentru a întări cele arătate anterior, respectiv Decizia penală nr. 320 din 28 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 64/84/2016, prin care, în baza art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de control judiciar a dispus rejudecarea dosarului de către instanța de fond, deoarece nu a fost pusă la dispoziția apărării nota informativă a unui serviciu secret.  … 6.Curtea Militară de Apel București arată că opinia sa este convergentă cu cea a apărătorului inculpatului. Reține că fapta imputată prin actul de sesizare și pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță constă în aceea că prin încălcarea atribuțiilor de serviciu prevăzute de fișa postului (clasificată), în calitate de subofițer de jandarmi, încadrat în compartimentul de cercetare-documentare, a pretins și a primit în repetate rânduri bani sau alte foloase (țigări) de la comercianții din piață care vindeau țigări netimbrate, în schimbul prevenirii acestora cu privire la controalele ce urmau a fi efectuate de autorități, încălcându-și atribuțiile de serviciu. Or, natura juridică a informațiilor clasificate, esențiale (iar, în speță, și determinante) pentru soluționarea cauzei, este dată de norma generală care reglementează ansamblul activităților privind constituirea, folosirea, păstrarea și evidența documentelor clasificate. Prin aceleași norme sunt reglementate în mod riguros accesul personalului avizat, instrucțiuni de clasificare și de declasificare a documentelor etc., operațiuni subsumate protecției informațiilor clasificate în modalitatea prevăzută de Legea nr. 182/2002. Arată însă că, atunci când informațiile clasificate dobândesc calitatea de probe în dosar, ele sunt supuse regimului juridic instituit prin Codul de procedură penală, principiul contradictorialității subsumat celui al egalității armelor și al dreptului la un proces echitabil, coroborat cu cel al legalității probelor, având o influență directă asupra desfășurării și echității procesului penal, așa încât inculpatul și apărătorul său trebuie să aibă acces la informațiile clasificate în vederea combaterii sau susținerii, în contradictoriu cu acuzarea, a legalității administrării acestor probe. Reține că dreptul la informare asupra conținutului acuzațiilor penale este garantat, fiind circumscris dreptului la apărare, și reprezintă o garanție a dreptului la apărare. Face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care, pe de o parte, s-a reținut că, în cadrul procedurii penale, pentru pregătirea apărării, inculpatul trebuie să ia cunoștință de toate elementele dosarului, iar, pe de altă parte, s-a statuat că exigențele Convenției sunt respectate și atunci când acuzatului nu i s-a permis accesul personal la dosarul cauzei, însă acest drept i-a fost acordat avocatului său (Hotărârea din 24 iunie 2003, pronunțată în Cauza Dowsett împotriva Regatului Unit). Apreciază că decizia de refuz al accesării informațiilor cu valoare probatorie echivalează cu un impediment în exercitarea dreptului la apărare, nesupus vreunei forme de control judiciar. Apreciază că soluția legislativă criticată este contrară și Directivei 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, în sensul că decizia cu privire la accesul la anumite probe (secrete) este luată de o autoritate administrativă, iar nu judiciară, în condițiile în care numai un judecător poate aprecia cu privire la interesele care intră în conflict, cel public, referitor la protejarea informațiilor de interes pentru securitatea națională, respectiv cel individual, al părților unei cauze penale, așa încât soluția pe care o pronunță să asigure un just echilibru între cele două interese. În concluzie, opinia Curții Militare de Apel București este în sensul că normele legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21 alin. (3), precum și ale art. 124 alin. (2) din Constituție. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (2) și ale art. 24 alin. (10) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, având următorul conținut: – Art. 2 alin. (2): „Accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de lege.“; … – Art. 24 alin. (10): „Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele sau autoritățile publice competente să aprobe clasificarea și nivelul de secretizare a informațiilor respective.“ …  … 11.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor criticate autorul invocă atât prevederile art. 21 alin. (3) și ale art. 53 din Constituție, cât și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reamintește că a pronunțat Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2018, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „instanța solicită“, cu raportare la sintagma „permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului“ din cuprinsul dispozițiilor art. 352 alin. (11) din Codul de procedură penală, este neconstituțională și, totodată, a constatat că sintagma „autoritatea emitentă“ din cuprinsul dispozițiilor art. 352 alin. (12) din Codul de procedură penală este neconstituțională. … 13.Pentru a pronunța soluția menționată, Curtea a analizat, într-o primă etapă, admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, sub aspectul legăturii cu cauza dedusă judecății, prin stabilirea naturii juridice a informațiilor clasificate. În acest sens, în paragrafele 25-31 ale deciziei precitate, Curtea a reținut că sfera de incidență a dispozițiilor art. 352 alin. (11) și (12) din Codul de procedură penală vizează informații clasificate „esențiale pentru soluționarea cauzei“, care sunt susceptibile „de a servi la pronunțarea unei soluții de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei“, deci cu privire la care există argumente rezonabile că ar putea concura la răsturnarea prezumției de nevinovăție a inculpatului. Potrivit art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, „în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă“. Sub acest aspect, Curtea a constatat că dispozițiile art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală, după ce enumeră expres declarațiile (ale părților în procesul penal, ale persoanei vătămate, ale martorilor), înscrisurile, rapoartele de expertiză sau constatare, procesele-verbale, fotografiile, mijloacele materiale de probă, prevăd, la lit. f), că „Proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace: […] f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis de lege.“ Așa fiind, Curtea a reținut că, pentru a produce consecințele prevăzute de lege, legiuitorul a conferit informațiilor clasificate, apreciate „esențiale pentru soluționarea cauzei“, valoare probatorie în procesul penal, acestea putând dovedi, singure sau coroborate cu alte probe, dincolo de orice îndoială rezonabilă, veridicitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului. Prin urmare, Curtea a statuat că informațiile clasificate dobândesc calitatea de probe în dosar, urmând a fi supuse regimului juridic al probelor instituit de Codul de procedură penală. … 14.Curtea a reținut, ca o primă consecință juridică a acestei constatări, incidența în cauză a dispozițiilor referitoare la controlul legalității probelor. Potrivit prevederilor art. 342 din Codul de procedură penală, competența judecătorului de cameră preliminară constă în verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, în verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Totodată, judecătorul de cameră preliminară își va exercita atribuțiile după trimiterea în judecată a inculpatului, rechizitoriul constituind actul de sesizare a instanței de judecată, deci „notificarea oficială, din partea autorității competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale“ și, implicit, o acuzație în materie penală. În continuare, reținând, în acord cu deciziile Curții nr. 641 din 11 noiembrie 2014 și nr. 599 din 21 octombrie 2014, că procedura desfășurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influență directă asupra desfășurării și echității procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriuzis, că probele reprezintă elementul central al oricărui proces penal, iar informațiile clasificate, apreciate „esențiale pentru soluționarea cauzei“, au valoare probatorie în procesul penal, pe de o parte, și că principiul contradictorialității este un element al principiului egalității armelor și al dreptului la un proces echitabil, iar legalitatea administrării probelor are o influență directă asupra desfășurării și echității procesului penal, pe de altă parte, Curtea a statuat că inculpatul trebuie să aibă acces la informațiile clasificate în vederea combaterii sau a susținerii, în mod contradictoriu cu acuzatorul, a legalității administrării acestor probe. … 15.În acest fel, Curtea a statuat că, până cel târziu la finalizarea procedurii de cameră preliminară, probele care constau în informații clasificate și pe care se întemeiază actul de sesizare a instanței de judecată trebuie să fie accesibile inculpatului în vederea asigurării posibilității contestării legalității acestora, în acord cu obiectul procedurii în camera preliminară, prevăzut de art. 342 din Codul de procedură penală. Numai într-o atare situație acestea pot fundamenta o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, adoptată ca urmare a parcurgerii unui proces penal echitabil. … 16.Așa fiind, Curtea a stabilit că – în ceea ce privește probele ce constau în informații clasificate și pe care se întemeiază actul de sesizare a instanței de judecată – nu instanța de fond, așa cum arată locul reglementării, respectiv dispozițiile art. 352, este aceea care trebuie să solicite, din oficiu, de urgență, după caz, declasificarea totală, declasificarea parțială sau trecerea într-un alt grad de clasificare și permiterea accesului la acestea de către apărătorul inculpatului. Problema informațiilor clasificate, esențiale pentru soluționarea cauzei, respectiv verificarea legalității administrării unor astfel de probe, trebuie să fi fost deja soluționată în camera preliminară, deci înainte de a se trece la faza procesuală a judecății în fond, întrucât în această din urmă fază a procesului penal nu au cum să mai existe probe constând în informații clasificate inaccesibile părților, fără a se încălca dispozițiile art. 324-347 din Codul de procedură penală și jurisprudența Curții Constituționale în materia procedurii camerei preliminare (paragraful 32 al Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018). … 17.Pe fondul excepției de neconstituționalitate, analizând contextul normativ și jurisprudențial, intern și european, în materia dreptului la informare în cadrul procesului penal, Curtea a constatat, în paragraful 73 al Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, că dispozițiile art. 352 alin. (11) și (12) din Codul de procedură penală contravin dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și principiului unicității, imparțialității și al egalității justiției pentru toți, prevăzut de art. 16 alin. (1) și (2) și de art. 124 alin. (2) din Constituție. … 18.În paragrafele 70 și 71 ale deciziei precitate, Curtea a reținut, având în vedere necesitatea aflării adevărului în procesul penal și cerința explicită a Codului de procedură penală ca o persoană să fie condamnată în baza unui probatoriu care să îi demonstreze vinovăția dincolo de orice îndoială rezonabilă, că orice informație care poate fi utilă aflării adevărului trebuie să fie folosită în procesul penal. Astfel, în cazul în care informațiile clasificate sunt indispensabile aflării adevărului, accesul la acestea trebuie să fie dispus de judecătorul cauzei atât acuzării, cât și apărării, altfel nu se poate discuta despre o egalitate a armelor și de respectarea dreptului la un proces echitabil. Pe de altă parte, accesul la informațiile clasificate poate fi și refuzat de judecător, care, deși constată rolul esențial al acestora în soluționarea cauzei deduse judecății, apreciază că accesul poate conduce la periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau că refuzul este strict necesar pentru apărarea unui interes public important sau poate afecta grav securitatea națională. … 19.Prin urmare, Curtea a statuat că numai un judecător poate aprecia cu privire la interesele care intră în conflict – cel public, general, al statului, referitor la protejarea informațiilor de interes pentru securitatea națională sau pentru apărarea unui interes public major, respectiv cel individual, al părților unei cauze penale concrete, astfel încât, prin soluția pe care o pronunță, să asigure un just echilibru între cele două. Așadar, Curtea a apreciat că protecția informațiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar față de dreptul la informare al acuzatului și față de garanțiile dreptului la un proces echitabil al tuturor părților din procesul penal, decât în condiții expres și limitativ prevăzute de lege. Restrângerea dreptului la informație poate avea loc doar atunci când are la bază un scop real și justificat de protecție a unui interes legitim privind drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sau siguranța națională, decizia de refuz al accesului la informațiile clasificate aparținând întotdeauna unui judecător. … 20.În concluzie, Curtea a statuat, în considerentele Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, precitată, că, în ceea ce privește probele care constau în informații clasificate și pe care se întemeiază actul de sesizare a instanței de judecată, nu instanța de fond este aceea care dispune accesul sau care refuză accesul, după caz, la informațiile clasificate, ci judecătorul de cameră preliminară, în condițiile în care „problema informațiilor clasificate, esențiale pentru soluționarea cauzei, respectiv verificarea legalității administrării unor astfel de probe, trebuie să fi fost deja soluționată în camera preliminară, deci înainte de a se trece la faza procesuală a judecății în fond“. … 21.Având în vedere că, în mod constant, Curtea – începând cu Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995 – a statuat că „puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta“ (în același sens sunt Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, și Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012), Parlamentul, precum și Guvernul și toate celelalte autorități și instituții publice urmează să respecte întru totul atât considerentele, cât și dispozitivul Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, precitate. Cu alte cuvinte, atât considerentele, cât și dispozitivul Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, precitată, sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, decizia precitată urmând a fi aplicată, potrivit principiului constituțional al comportamentului loial, de către Parlament, în sensul restabilirii stării de constituționalitate (a se vedea Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2015). … 22.Referitor la prezenta cauză, Curtea reține că inculpatul, autor al excepției, a fost condamnat la o pedeapsă de trei ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prin Sentința penală nr. 87 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Militar Cluj. În cursul judecății, instanța de fond a solicitat declasificarea fișei postului aparținând autorului excepției, solicitare respinsă de autoritatea emitentă. În sentința penală menționată anterior, Tribunalul Militar Cluj a reținut că „la termenul din data de 9 mai 2017, instanța a încuviințat efectuarea unor demersuri în vederea declasificării fișei postului inculpatului Groza Cantemir Marin, înregistrată cu nr. S/1094536 din 31.01.2013 (secret de serviciu). Cu Adresa nr. 10066196 din 19 iunie 2017, Inspectoratul de Jandarmi Județean Bihor a comunicat instanței faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în anexa nr. 1 din HGR nr. 585 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, cu modificările și completările ulterioare, pentru declasificarea fișei postului Anexa nr. 3 la DC nr. S/1094536 din 31.03.2013“. … 23.Autorul excepției a formulat cerere de declasificare a documentului referitor la atribuțiile sale de serviciu și în apel, fază procesuală în care a ridicat și prezenta excepție de neconstituționalitate. Cu privire la această cerere – potrivit încheierii de sesizare, pag. 3 – Curtea Militară de Apel București, „în temeiul art. 352 alin. (11) și (12) din Codul de procedură penală, în înțelesul dat de Decizia Curții Constituționale nr. 21 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 februarie 2018, constată că acele informații sunt esențiale pentru dezlegarea cauzei tocmai având în vedere natura infracțiunii de serviciu strâns legată de atribuțiile de serviciu și dispune, de asemenea, ca judecata să se înfăptuiască pe baza celorlalte probe administrate în cauză, având în vedere totuși că acel document este esențial pentru deslușirea cauzei, precum și a dispozițiilor mai sus menționate“, astfel încât reține că cererea a rămas fără obiect.  … 24.Curtea observă că instanța de apel a decis în acest sens, având în vedere considerentele Deciziei nr. 21 din 18 ianuarie 2018, precitată – potrivit cărora, în ceea ce privește probele care constau în informații clasificate și pe care se întemeiază actul de sesizare a instanței de judecată, nu instanța de fond este aceea care dispune accesul sau care refuză accesul, după caz, la informațiile clasificate, ci judecătorul de cameră preliminară, totodată, problema informațiilor clasificate, esențiale pentru soluționarea cauzei, respectiv verificarea legalității administrării unor astfel de probe, fiind necesar să fi fost deja soluționată în camera preliminară, deci înainte de a se trece la faza procesuală a judecății în fond, întrucât, în această din urmă fază a procesului penal, nu au cum să mai existe probe constând în informații clasificate inaccesibile părților, fără a se încălca dispozițiile art. 324-347 din Codul de procedură penală și jurisprudența Curții Constituționale în materia procedurii camerei preliminare – însă în mod just a dispus ca judecata să se înfăptuiască pe baza celorlalte probe administrate în cauză, excluzând astfel din probatoriu documentul referitor la atribuțiile de serviciu ale inculpatului autor al excepției. … 25.În soluționarea apelului, Curtea Militară de Apel București, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a pronunțat Decizia nr. 35 din 12 iulie 2018, prin care a admis apelul declarat de inculpatul autor al excepției de neconstituționalitate împotriva Sentinței penale nr. 87 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Militar Cluj, a desființat hotărârea atacată și, rejudecând, potrivit art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 38 alin. (1) din Codul penal.  … 26.În aceste condiții, Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. … 27.Având în vedere jurisprudența precitată, precum și cele reținute anterior, Curtea constată că, în privința dispozițiilor criticate, devine incidentă lipsa condiției interesului în invocarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității normelor procesual penale criticate în ceea ce îl privește pe autorul excepției. Curtea a subliniat în jurisprudența sa că, „în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. […] Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Tot astfel, Curtea a mai reținut, într-o altă cauză, că „autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. (…) Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia (…)“. (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, Decizia nr. 247 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 29 iulie 2018, și Decizia nr. 295 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 7 august 2018).  … 28.Cele reținute în jurisprudența precitată sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate ar sluji doar unui interes general, iar nu și cauzei în care a fost ridicată, unde nu ar produce nicio consecință. Cu alte cuvinte, în prezenta cauză, examinarea constituționalității normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepției de neconstituționalitate într-un control abstract. … 29.De altfel, un alt aspect care întărește concluzia potrivit căreia dispozițiile criticate din Legea nr. 182/2002 nu au „legătură cu soluționarea cauzei“, în sensul jurisprudenței Curții, anterior citată, este și faptul că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în calea de atac a apelului, iar nu în procedura camerei preliminare, fază procesuală în care judecătorul de cameră preliminară poate dispune sau refuza accesul la informațiile clasificate indispensabile aflării adevărului, din această perspectivă nefiind îndeplinită nici condiția aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, pentru ca pertinența excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului să fie respectată, ținând cont de efectele unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) și ale art. 24 alin. (10) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Cantemir Marin Groza în Dosarul nr. 1/81/2018 al Curții Militare de Apel București.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții Militare de Apel București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește