DECIZIA nr. 38 din 30 ianuarie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de Marian-Cătălin Mirea în Dosarul nr. 10.298/300/2019 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.368D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 31 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 10.298/300/2019, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Excepția a fost ridicată de Marian-Cătălin Mirea într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind, între altele, suplinirea consimțământului părintelui de către instanța judecătorească, în vederea deplasării minorului în afara teritoriului României. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că nicio instanță judecătorească nu poate să decadă un părinte din drepturile sale părintești decât pentru cauze bine stabilite. Or, prevederile legale criticate permit instanței judecătorești să se substituie părintelui în exercitarea autorității părintești, ceea ce reprezintă o ingerință a statului în viața de familie, precum și exercitarea discreționară a prerogativelor acestuia, cu încălcarea dispozițiilor constituționale și convenționale cu privire la respectarea vieții private și de familie. Se susține că prevederea legală criticată este practic o sancțiune la adresa părintelui care își exercită în comun autoritatea părintească împreună cu celălalt părinte, căruia i-a fost încredințat minorul. … 6.Se mai susține că, prin instituirea posibilității instanței de tutelă de a hotărî cu privire la ieșirea minorului din țară, este slăbită autoritatea părintească atât față de minor, cât și față de întreaga societate, iar minorului îi dispare respectul față de părinți, ceea ce contravine și dispozițiilor art. 485 din Codul civil, referitor la îndatorirea de respect a copilului față de părinții săi. Totodată, în acest mod sunt încălcate și autoritatea de lucru judecat a hotărârii de divorț, precum și interesul superior al minorului, deoarece acesta ia cunoștință la o vârstă fragedă de „posibilitatea de a se eluda legea“, prin încălcarea autorității părintești. Se mai arată că plecarea din țară a minorului „nu trebuie interpretată ca o bonificație acordată“ acestuia, ci ea trebuie să fie o măsură luată de părinți doar ca urmare a „rezultatelor excepționale școlare sau extrașcolare“ ale minorului. … 7.Se mai arată că intervenția instanței de tutelă în suplinirea consimțământului părintelui contravine „libertății părinților minorului, care își exercită în comun autoritatea părintească“, cu încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție și fără existența unei situații excepționale. De asemenea, în acest mod se creează o inegalitate între părinți, prin discriminarea părintelui care nu dorește ca minorul să părăsească țara. … 8.Se mai arată că prevederea legală criticată încalcă prevederile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la respectarea vieții private și de familie, și se invocă în acest sens Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Mikulič împotriva Croației.  … 9.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că prevederile legale criticate reglementează o situație de excepție pentru cazul în care unul dintre părinți, prin exercitarea în mod abuziv a autorității părintești, nu își exprimă acordul pentru ieșirea din România a minorului, deși nu are o justificare solidă pentru acest refuz, minorul având dreptul de a călători în străinătate, împreună cu părinții. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, potrivit cărora: „(3) Ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii.“ … 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la statul de drept și principiul legalității, art. 26 alin. (1) privind obligațiile autorităților publice de a respecta viața intimă și de familie, art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 148 alin. (2) și (3) referitoare la obligațiile României ca urmare a aderării la Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă dispozițiile art. 1, art. 6 alin. (1), art. 8 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 7 și 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 7 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, privind respectarea vieții private și de familie. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viață de familie, iar acesta este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (4) din același act normativ, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Aceste prevederi legale sunt expresia dispozițiilor art. 3 paragraful 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, potrivit cărora „în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala“. Prin urmare, și în ceea ce privește raporturile dintre părinți și copiii lor minori, sfera drepturilor care se circumscriu noțiunii de autoritate părintească se referă la acele drepturi care, fiind exercitate numai în raport cu persoana minorului reprezintă îndatoriri juridice, iar nu îndrituiri subiective, care trebuie exercitate exclusiv cu luarea în considerare a interesului superior al copilului. … 16.Astfel, raportat la susținerile autorului excepției, în prezenta cauză, Curtea reține că, în acord cu dispozițiile art. 48 din Constituție, ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, respectiv să asigure creșterea, educația și instruirea acestora, iar măsurile privitoare la persoana și bunurile copiilor, inclusiv posibilitatea de a efectua călătorii în afara României însoțiți de către unul dintre părinții lor, pot fi luate de comun acord. În cazul în care nu se ajunge la un acord, părintele îndreptățit la solicitarea acordului celuilalt părinte se poate adresa instanței judecătorești, care este competentă să stabilească, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, și aplicând direct, potrivit art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, inclusiv dispozițiile Convenției cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, asupra posibilității minorului de a se deplasa în afara României, însoțit de celălalt părinte.  … 17.În aceste condiții, nu se poate susține că posibilitatea suplinirii consimțământului unuia dintre părinți de către instanța de tutelă, în cazul refuzului de a consimți la deplasarea minorului în străinătate, însoțit de celălalt părinte, este contrară normelor constituționale sau internaționale invocate. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale, executarea obligațiilor și exercițiul drepturilor civile se întemeiază pe buna-credință, Codul civil, prin art. 11 și 14, impunând oricărei persoane fizice sau juridice respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri, precum și buna-credință în executarea și exercitarea obligațiilor și drepturilor civile. Art. 14 alin. (2) din Codul civil consacră conceptul de „bună-credință“ ca o prezumție legală relativă care valorează până la proba contrarie. În același sens este și art. 12 din Codul de procedură civilă, conform căruia drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință potrivit scopului pentru care au fost reglementate și cu respectarea drepturilor celorlalte părți, exercitarea abuzivă atrăgând răspunderea părții pentru prejudiciile morale și materiale cauzate și, totodată, aplicarea unei amenzi judiciare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 29 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 27 aprilie 2023, paragraful 21). Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 57 din Constituție potrivit cărora cetățenii au obligația să își exercite drepturile cu bună-credință. Astfel, în situația în care părintele căruia nu i s-a încredințat copilul refuză în mod abuziv să își dea consimțământul pentru deplasarea minorului în străinătate se poate formula în instanță o cerere prin care să se solicite instanței judecătorești să suplinească consimțământul acestuia, instanța de judecată urmând să aprecieze în funcție de interesul pe care minorul îl are în efectuarea călătoriei respective, fără ca acest fapt să aibă semnificația restrângerii sferei exercițiului drepturilor părintești ale părintelui căruia nu i-a fost încredințat acesta.  … 18.În aceste condiții, nu se poate reține contrarietatea textelor de lege criticate față de dispozițiile constituționale și din actele internaționale invocate, dat fiind faptul că drepturile circumscrise autorității părintești trebuie să se armonizeze cu interesul superior al copilului, care este prioritar. … 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian-Cătălin Mirea în Dosarul nr. 10.298/300/2019 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 ianuarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește