DECIZIA nr. 38 din 27 ianuarie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă și ale Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepție ridicată de Adrian Samuilă Rusu în Dosarul nr. 309/33/2021 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.612D/2021. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a comunicat la dosar note scrise prin care invocă, în esență, încălcarea art. 26 și a art. 53 din Constituție și solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate.  … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că extinderea obligației de a purta mască de protecție nu intră în sfera de protecție primară a drepturilor și libertăților fundamentale și, prin urmare, nu se încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 28 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 309/33/2021, Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă și ale Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Adrian Samuilă Rusu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ cu caracter normativ – Hotărârea Guvernului nr. 3/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 13 ianuarie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că măsura obligativității purtării măștii de protecție contravine art. 53 din Constituție, nefiind stabilită prin lege. Prin obligativitatea purtării unui dispozitiv medical (masca de protecție) contrar firii umane, toți cetățenii, majoritatea sănătoși (peste 99% din populație) sunt supuși la un tratament inuman și degradant. Se arată că o persoană sănătoasă (starea de sănătate fiind prezumată) care nu poartă mască – dispozitiv care, în opinia autorului, nu are niciun efect împotriva transmiterii unui virus respirator de dimensiuni foarte mici – nu are cum să încalce drepturile și libertățile altora, sancționarea acesteia fiind contrară dispozițiilor art. 26 din Constituție. În raport cu art. 29, 30 și 34 din Constituție, se consideră că măsurile în domeniul sănătății se dispun doar prin lege, nu și prin ordonanță de urgență a Guvernului, că obligativitatea purtării măștii în spațiile publice este o măsură aberantă, nocivă și contrară ființei umane, că măștile sunt dispozitive medicale și că, dacă nu sunt utilizate corect, nu folosesc la nimic. Acoperirea de durată a suprafeței cutanate faciale poate conduce la afecțiuni ale căilor respiratorii și afectează sănătatea fizică, deoarece împiedică oxigenarea creierului, și prevenirea oricărei afecțiuni, în special a uneia respiratorii, se face prin întărirea imunității printr-un stil de viață normal, o alimentație corectă, mișcare, expunere moderată la soare și viața în mijlocul naturii. … 7.Autorul invocă, de asemenea, art. 35 din Constituție, Convenția de la Oviedo, art. 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, considerând că garanția oferită de acestea este destinată, în esență, a asigura dezvoltarea fără ingerințe externe a personalității fiecărui individ în raport cu semenii săi, și arată că „Tribunalul administrativ din Strasbourg, printr-o hotărâre din 8 iulie 2020“, a concluzionat asupra îngrădirilor, în sensul că alegerile făcute cu privire la apariția pe care o persoană dorește a o avea, în spațiul public și în cel privat, țin de modul în care persoana ține să își exprime personalitatea. … 8.Referitor la neconstituționalitatea Legii nr. 55/2020 în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 22, art. 26, art. 29 alin. (2), art. 30, art. 34, art. 35, art. 53 și art. 93 din Constituție se apreciază, în esență, că prelungirea stării de alertă și restrângerea exercitării unor drepturi sau libertăți fundamentale prin acte infraconstituționale sunt contrare Constituției. Se arată că starea de urgență poate fi instituită doar de Președinte, printr-un decret ce este contrasemnat de către prim-ministru, iar măsurile propuse trebuie aprobate de Parlament, art. 53 din Constituție reglementând cazurile în care se justifică restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți. Aceste cazuri justifică și instituirea stării de urgență, în lipsa lor, neimpunându-se nici instituirea stării de urgență, iar, fără o stare de urgență, nu există nici nevoia restricționării unor drepturi și libertăți fundamentale. … 9.Constituția este contractul social valabil în timpul pandemiilor și al altor catastrofe naturale și niciun argument de oportunitate nu poate fi invocat pentru încălcarea ordinii constituționale, iar garanțiile constituționale referitoare la exercițiul libertăților cetățenești trebuie raportate la regulile și principiile democrației, astfel cum sunt consacrate de Constituție. Aceste argumente se aplică și în ceea ce privește starea de asediu, ele nu privesc starea de alertă la care Constituția nu se referă, dar care a fost reglementată printr-o lege specială. În consecință, regimul stării de alertă nu poate include restricționările posibile doar în cazul stării de urgență și al stării de asediu, mai ales dacă se dorește ca procedura de adoptare să fie alta, și anume una care oferă puteri sporite executivului în dauna legislativului. Astfel, Legea nr. 55/2020 este integral neconstituțională pentru că are ca obiect instituirea/transpunerea unui regim excepțional – starea de alertă – care permite limitarea drepturilor și libertăților fundamentale în situații neprevăzute de Constituție. … 10.Analizând noțiunile stare de urgență și stare de alertă, se arată că doar starea de urgență este prevăzută de Constituție, iar art. 93 și art. 53 din Legea fundamentală nu pot fi despărțite, deoarece limitarea exercițiului drepturilor și libertăților prevăzute de Constituție poate avea loc numai prin lege (organică) și numai în cazul instituirii stării de urgență sau de asediu. Or, Legea nr. 55/2020 acordă stării de alertă același conținut normativ, subsumat acelorași premise faptice cu cele ale stării de urgență, iar reglementarea derogatorie a unei instituții constituționale sub o denumire diferită printr-o lege infraconstituțională, cu consecința sustragerii de la garanțiile stabilite de Constituție, este inadmisibilă. Din moment ce în Legea fundamentală sunt prevăzute doar starea de urgență și starea de asediu, consecința principală a acestor situații fiind posibilitatea limitării exercițiului unor drepturi și libertăți, alte situații cum ar fi starea de alertă, adoptată de legiuitorul infraconstituțional, nu pot justifica limitarea exercițiului unor drepturi și libertăți, deoarece pe fond nu ar mai exista nicio diferență între regimurile speciale prevăzute de Constituție și cele neprevăzute de aceasta. În condițiile în care excepțiile, inclusiv cele constituționale, sunt de strictă interpretare, prin legi organice se pot restrânge în mod excepțional drepturi și libertăți, dar nu se pot institui regimuri de excepție având în conținut asemenea restrângeri. Starea de alertă este apreciată a fi necesară pentru prevenirea ajungerii la starea de urgență sau a facilita trecerea de la starea de urgență la normalitate deplină printr-o gestiune postcriză adecvată. Astfel, starea de alertă trebuie instituită și administrată în condițiile legislației existente, conformă cu standardele constituționale care circumscriu normalitatea, Constituția permițând sancționarea drepturilor civile doar în cazul stării de urgență/asediu. Altfel, starea de alertă ar fi doar o stare de urgență, sub o altă denumire. Se apreciază că limitarea drepturilor și libertăților prevăzute de Constituție poate avea loc doar printr-o lege organică și doar în cazul instituirii stării de urgență/asediu. În cazul în care nu s-a instituit starea de urgență/asediu, prin lege nu poate fi restrâns decât exercițiul drepturilor și libertăților care își au izvorul în legislația infraconstituțională. … 11.Autorul consideră că limitarea drepturilor fundamentale nu se poate realiza printr-o ordonanță a Guvernului (simplă sau de urgență), printr-un decret prezidențial sau printr-o hotărâre a Guvernului, iar Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic nu poate fi izvor pentru instituții administrative cum ar fi prefecturile sau Comitetul Național pentru Situații de Urgență de a interzice, fie și numai indirect, liberul exercițiu al unor drepturi fundamentale, atât timp cât aceasta nu a stabilit în mod neechivoc asemenea interdicții. Astfel, se apreciază că Legea nr. 55/2020, care abilitează puterea executivă (Guvernul și instituțiile subordonate acestuia) să stabilească norme din categoria celor a căror adoptare intră în competența exclusivă a puterii legislative, este neconstituțională. Faptul că abilitarea este sistemică (cu caracter general), iar nu pentru situații și pe durate precis specificate, constituie o circumstanță agravantă în stabilirea caracterului integral neconstituțional al acestei legi. … 12.Totodată, prelungirea stării de alertă prin acte administrative emise de Guvern dincolo de durata legală de 60 de zile nu poate fi tratată ca o încălcare a legii, ci ca o intrare deliberată a executivului pe terenul competenței legislativului, hotărârile Guvernului în cauză devoalând voința puterii executive de a legifera în locul și împotriva puterii legislative. Dacă, prin absurd, s-ar considera că exercițiul drepturilor și libertăților cetățenești poate fi restrâns și în afara stării de urgență sau de asediu, nu se poate accepta ca această restrângere să se realizeze altfel decât prin lege (deci nu printro hotărâre a Guvernului) și pe o durată maximă de 60 de zile. Prin ordonanță de urgență a Guvernului nu se pot limita drepturi și libertăți cetățenești. Dacă se doresc astfel de limitări, Guvernul are la dispoziție inițiativa legislativă, care va fi analizată de Parlament în procedură de urgență, dar și aceasta doar în ipoteza în care este instituită starea de urgență. … 13.Prin art. 13 din Legea nr. 55/2020, Parlamentul a delegat ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne competența de a institui prin ordin comun obligativitatea purtării măștii de protecție în spații publice (închise), spații comerciale, mijloace de transport în comun și la locul de muncă; or, în acest caz, suntem în prezența unor restrângeri ale unor libertăți, ceea ce contravine art. 53 din Constituție. Similar se procedează și în privința limitării dreptului de a părăsi domiciliul sau de a circula în spațiul public, a orarului de funcționare al magazinelor, restaurantelor și sălilor de sport, toate acestea aducând atingere inclusiv dreptului la muncă al salariaților acestora. Astfel, în măsura în care Legea nr. 55/2020 abilitează puterea executivă să adopte acte normative care limitează drepturi și libertăți fundamentale, drepturi și libertăți ce nu pot fi limitate prin ordonanțe ale Guvernului, legea în ansamblul său este neconstituțională. Pornind de la forma inițială a Legii nr. 55/2020, în care instituirea stării de alertă este supusă încuviințării Parlamentului dacă se aplică în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale, se apreciază că se aduce atingere noțiunii de „stat unitar“ în măsura în care starea de alertă se instituie doar pe o parte a teritoriului național, cetățenii rezidenți din acel teritoriu având limitate drepturi și libertăți printr-un act administrativ, în timp ce ceilalți cetățeni își păstrează garanția constituțională potrivit căreia drepturile și libertățile lor nu pot fi limitate decât prin lege, deci doar de Parlament. Astfel, se ajunge la o inegalitate a cetățenilor în fața legii. Nu poate fi exclusă situația ca, ori de câte ori un guvern va dori să restrângă drepturi și libertăți, să ia ca pretext orice accident natural pentru a institui, prin hotărâre sau act administrativ inferior, potrivit Legii nr. 55/2020, starea de alertă, iar astfel de acte administrative, odată atacate la instanța de contencios administrativ, vor fi validate, deoarece au fost emise în aplicarea legii sau pentru organizarea aplicării acesteia. Autorul consideră că dorința din spatele Legii nr. 55/2020 este aceea de a institui un regim juridic care să deroge de la ordinea stabilită prin Constituție; or, ordinea impusă de Legea nr. 55/2020, afectând echilibrul constituțional al puterilor, are caracter paraconstituțional, iar legea este neconstituțională în întregime, măsurile luate în baza sa și sancțiunile aplicate fiind nule. … 14.Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că instituția stării de alertă este o creație exclusivă a legiuitorului, în temeiul prerogativelor sale de legiferare, dispozițiile Legii nr. 55/2020 nefiind contrare art. 53 din Constituție, acestea fiind reglementate în scopul prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19. Intervenția autorităților în contextul pandemic actual pentru protejarea dreptului la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății depășește cadrul obișnuit prin care acestea acționează pentru apărarea sănătății publice prin ansamblul măsurilor care se impun a fi implementate rapid pentru a preveni și combate efectele pandemiei, iar măsura în care restrângerile dispuse prin hotărârile Guvernului respectă sau nu exigențele alin. (2) al art. 53 din Constituție se poate analiza de către instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ [art. 126 alin. (6) din Constituție]. … 15.Instanța invocă jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 351 din 7 mai 2015, paragraful 24) și reține că prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 s-a modificat art. 13 din Legea nr. 55/2020 în sensul că s-a extins obligativitatea purtării măștii de protecție în toate spațiile publice (anterior, obligativitatea existând doar pentru spațiile publice închise). Instanța consideră că, la momentul actual, măsura contestată nu poate fi apreciată ca afectând drepturile și libertățile prevăzute de Constituție. Astfel, instanța apreciază că pandemia cu care omenirea se confruntă este fără precedent – cel puțin o situație comparabilă putând fi dată de gripa spaniolă ce a debutat în timpul Primului Război Mondial -, iar în decursul anului care s-a scurs de la debutul acesteia comunitatea științifică internațională nu a ajuns la un consens cu privire la chestiuni extrem de importante, cum ar fi modalitățile efective de transmitere a virusului, motivele pentru care există persoane care nu sunt afectate deloc de virus și persoane care decedează în urma îmbolnăvirii, modalitățile de reinfectare, timpii necesari dobândirii unei eventuale imunități și durata menținerii acesteia, potențiale efecte pe termen lung ale contractării virusului etc. Prin urmare, la momentul actual, nu se cunoaște nimic sigur despre acest virus, noi ipoteze apărând în fiecare zi, aspect recunoscut implicit și de reclamant prin trimiterea la lipsa existenței unor studii serioase, nici acesta și posibil încă nimeni în acest moment neputând trimite la vreun studiu cert în acest domeniu. Măsurile pentru creșterea capacității de răspuns, asigurarea rezilienței comunităților și diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri sunt într-o permanentă modificare și adaptare pentru a asigura cât mai eficace posibil protecția comunității și implicit a individului, indiferent de opțiunea acestuia cu privire la această situație. Cât timp în raport cu evoluția tehnologică din prezent nu ar putea fi aplicate măsuri din urmă cu mai bine de 100 de ani, neexistând nicio certitudine în ceea ce privește măsurile care ar putea fi adoptate pentru combaterea pandemiei, instanța nu poate să aprecieze ce s-ar fi întâmplat dacă măsurile criticate nu ar fi fost adoptate, să substituie aprecierea făcută de organele statului abilitate să ia măsuri de combatere a transmiterii virusului SARS-CoV-2 cu propria apreciere ori să valideze eventualele măsuri promovate de particulari asupra modului de răspuns. Totodată, trebuie notat că măsurile dispuse de autorități au intervenit treptat pe fondul unei creșteri certe a numărului de cazuri de persoane infectate cu virusul SARS-CoV-2, iar odată cu diminuarea numărului de cazuri au fost modificate/înlăturate. Or, trebuie să se accepte că, astfel cum există posibilitatea ca aceste măsuri să fie inutile față de stoparea răspândirii virusului, există totuși și cea ca răspândirea să fi fost accentuată prin neluarea acestor măsuri. … 16.Având în vedere că nu se cunoaște în detaliu modalitatea de răspândire a virusului, nu este exclus ca acesta să se poată transmite și în aer liber, acolo unde există o densitate mai mare de oameni, prin urmare măsura purtării măștii în aer liber nu apare ca fiind cu totul nejustificată și nu poate fi apreciată ca afectând drepturi și libertăți prevăzute de Constituție, existând reglementări cu privire la modul de purtare a acesteia pentru a nu dăuna sănătății (Ordinul ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne nr. 874/2020 privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă). … 17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1042 din 6 noiembrie 2020, și ale Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. … 21.Curtea observă că art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 modifică art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. … 22.În consecință, Curtea reține că obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, și Legea nr. 55/2020, în ansamblul său. Prevederile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 au următorul cuprins: Pe durata stării de alertă, prin ordin comun al ministrului sănătății și ministrului afacerilor interne se poate institui:a)obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă;. …  … 23.În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 22 privind dreptul la viață, integritate fizică și psihică, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 29 alin. (2) privind libertatea conștiinței, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 35 privind dreptul la mediu sănătos, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 93 privind măsuri excepționale. … 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a mai analizat critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 iulie 2021, Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 12 iulie 2021, Decizia nr. 416 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 25 august 2021, Decizia nr. 13 din 18 ianuarie 2022, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii).  … 25.Astfel, Curtea a reținut că măsura purtării măștii de protecție face parte din ansamblul măsurilor reglementate de Legea nr. 55/2020 în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, stabilite de legiuitor, având în vedere situația de o gravitate excepțională generată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 și consecințele negative asupra sănătății publice. … 26.În condițiile în care amploarea, evoluția pandemiei, precum și insuficiența și/sau inadecvarea capabilităților de răspuns față de acest fenomen impun concentrarea tuturor eforturilor și adoptarea tuturor măsurilor pentru a combate efectele pandemiei de COVID-19, instituirea obligativității purtării măștii de protecție constituie o măsură justificată și necesară pentru protejarea dreptului la viață și la sănătate al persoanelor. … 27.Curtea a observat că dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, stabilesc în mod clar condițiile în care poate fi instituită obligația de a purta masca de protecție, precizând spațiile – „în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă“ – și durata pentru care această obligație poate fi impusă – „pe durata stării de alertă“. De asemenea, întrucât nu operează nicio distincție între diferitele categorii de persoane, textul de lege are aplicabilitate generală. … 28.Desigur că, în situații justificate în mod obiectiv de starea sănătății anumitor persoane, dovedite prin acte medicale, legiuitorul poate și trebuie să prevadă modalitatea în care persoanele aflate în astfel de situații vor fi exceptate de la obligația de a purta mască de protecție. Dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 nu interzic însă astfel de exceptări, ci lasă în sarcina ministrului sănătății și a ministrului afacerilor interne reglementarea condițiilor concrete în care, în funcție de contextul avut în vedere, se va implementa măsura obligatorie a purtării măștii de protecție. … 29.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 26 din Constituție, Curtea reține că dreptul constituțional la viață intimă, familială și privată presupune libertatea persoanei de a dispune de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Altfel spus, prevederile constituționale ale art. 26 vizează libertatea de care dispune omul de a se manifesta fizic și de a lua decizii referitoare la corpul său atât timp cât nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Prin urmare, acest drept nu are un caracter absolut, limitele sale fiind modelate de criteriile de ordine publică și bune moravuri ale societății, de aria de extindere și gradul de protecție ale drepturilor și libertăților altora surprinse într-un anumit moment istoric. Or, în contextul pandemiei de COVID-19, imperativul protecției dreptului la sănătate și la viață a dobândit noi dimensiuni. În acest context istoric aparte, marcat de larga și rapida răspândire a unui virus cu efecte grave asupra sănătății persoanelor, obligația de a purta masca de protecție în vederea prevenirii transmiterii ori contractării virusului SARS-CoV-2 se circumscrie textului constituțional care consacră libertatea persoanei de a dispune de ea însăși în limitele impuse de imperativul respectării drepturilor celorlalți. … 30.Aceste considerente răspund și criticilor referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale privind dreptul la ocrotirea sănătății, prevăzut de art. 34 din Legea fundamentală.  … 31.De asemenea, purtarea obligatorie a măștii de protecție nu poate fi echivalată cu o intervenție medicală asupra corpului persoanei în sensul art. 1 lit. d) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, care prevede că „prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare“.  … 32.Curtea constată că instituirea obligației de a purta masca de protecție nu se circumscrie conținutului normativ al dispozițiilor art. 29 alin. (2), ale art. 30 și ale art. 35 din Legea fundamentală, astfel că, în raport cu criticile formulate, invocarea acestor dispoziții constituționale este lipsită de relevanță în cauză.  … 33.În același timp, Curtea constată că modificarea art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 prin dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, în sensul extinderii cu privire la toate spațiile publice a obligației de purtare a măștii de protecție, astfel cum a fost stabilită prin lege, nu echivalează cu restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale și, prin urmare, dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză. … 34.Referitor la criticile de neconstituționalitate aduse Legii nr. 55/2020, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că acest act normativ a fost adoptat în considerarea necesității instituirii, inclusiv la nivel legislativ, a unor mecanisme care să protejeze, în mod adecvat și cu prioritate, drepturile convenționale, unionale și constituționale la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății și având în vedere obligația instituită de Legea fundamentală în sarcina statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice a cetățenilor. … 35.Curtea a reținut că Legea nr. 55/2020 constituie un act normativ-cadru care stabilește principiile de bază ale instituirii stării de alertă, prevăzând, cu titlu general, măsurile ce pot fi dispuse în cadrul acesteia, în vederea atingerii obiectivelor mai sus arătate. Aceste măsuri, astfel cum se arată, în mod expres, la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, sunt adoptate în aplicarea legii analizate de către Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, starea de alertă putând fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile. Această manieră de reglementare denotă intenția legiuitorului de a crea un cadru legal pentru implementarea măsurilor cu caracter administrativ necesare și adecvate particularităților crizei epidemiologice existente și evoluției acesteia în fiecare perioadă de timp. Aceste necesități de reglementare nu puteau fi, în mod evident, anticipate la data elaborării Legii nr. 55/2020 și nici prevăzute, în mod expres, în cuprinsul acestei legi, având în vedere caracterul lor variabil, imprevizibil. Cu toate acestea, legea analizată prevede, în mod expres, procedura de instituire și de prelungire a stării de alertă, măsurile care pot fi dispuse pe parcursul acesteia, perioadele de timp pentru care pot fi luate și prelungite astfel de măsuri, condițiile implementării lor, precum și autoritățile și instituțiile statale implicate, neputându-se susține că actul normativ analizat, contrar principiului legalității, prevede măsuri descriptive, lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, astfel cum susține autorul excepției. … 36.Așa fiind și având în vedere natura legii, pe de o parte, și a hotărârii Guvernului, pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut ca instituirea stării de alertă – în sensul aplicării dispozițiilor Legii nr. 55/2020 pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, după caz – să fie făcută prin hotărâre a Guvernului. Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, paragraful 42, Curtea a reținut că hotărârile Guvernului sunt acte administrative normative sau individuale, expresie a competenței originare a Guvernului, prevăzută în Constituție, tipică pentru rolul acestuia de autoritate publică a puterii executive. S-a arătat, totodată, că organizarea executării legilor pe calea hotărârilor este un atribut exclusiv al Guvernului și că, potrivit regimului său constituțional, hotărârea Guvernului intervine atunci când executarea unor prevederi ale legii reclamă stabilirea de măsuri sau reguli subsecvente. Prin urmare, Curtea a reținut că hotărârile Guvernului se adoptă întotdeauna pe baza și în vederea executării legilor, urmărind punerea în aplicare sau ducerea la îndeplinire a acestora. … 37.Curtea a mai reținut că, drept urmare a pronunțării Deciziei nr. 457 din 25 iunie 2020, precitată, hotărârile Guvernului prin care se instituie starea de alertă, pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, nu mai sunt supuse încuviințării Parlamentului, acest mecanism fiind în acord cu dispozițiile Legii fundamentale. … 38.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate conform căreia dispozițiile Legii nr. 55/2020 permit Guvernului să limiteze exercitarea unor drepturi și libertăți fundamentale prin adoptarea de hotărâri de instituire și de prelungire a stării de alertă, conform art. 4 alin. (1) din cuprinsul acestei legi, Curtea a reținut că, prin natura lor, măsurile adoptate în perioada stării de alertă presupun limitarea exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale, în scopul asigurării unei protecții adecvate a dreptului la viață, la integritate fizică și psihică și la ocrotirea sănătății, aspect menționat în preambulul Legii nr. 55/2020. Aceste restrângeri au ca temei legal dispozițiile legii anterior menționate, care, de altfel, prevăd în mod expres care sunt măsurile restrictive ce pot fi dispuse în perioada stării de alertă, precum și regimul juridic al dispunerii lor, corespunzând scopului arătat în cuprinsul legii. În aceste condiții, hotărârile Guvernului, la care fac referire prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, asigură organizarea executării dispozițiilor legii analizate, prin reglementarea formelor concrete ale măsurilor specifice stării de alertă, care pot să difere de la o perioadă la alta sau de la o unitate administrativ-teritorială la alta, fiind corespunzătoare dinamicii crizei epidemiologice.  … 39.Posibilitatea stabilirii prin lege a unor astfel de restrângeri este prevăzută de legiuitorul constituant distinct de situația de urgență, astfel că instituirea măsurilor care restrâng exercițiul unor drepturi sau libertăți potrivit art. 53 din Constituție se face după o procedură diferită de cea prevăzută de art. 93. … 40.Prin urmare, nu există niciun obstacol constituțional pentru legiuitor ca, în considerarea situațiilor enumerate în art. 53, să reglementeze printr-o lege, așa cum este și Legea nr. 55/2020, o serie de măsuri care pot avea drept efect restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, fără a fi necesară instituirea stării de urgență de către Președintele României. Atât timp cât măsurile instituite se circumscriu condițiilor constituționale ale art. 53, gruparea acestora sub conceptul de „stare de alertă“ nu prezintă niciun aspect contrar prevederilor Legii fundamentale. … 41.Curtea a mai precizat că garanția respectării tuturor exigențelor legale referitoare la instituirea și prelungirea stării de alertă nu poate fi realizată decât în măsura în care, în aplicarea prevederilor constituționale ale art. 21, ale art. 52 și ale art. 126 alin. (6), hotărârile Guvernului care dispun aceste măsuri sunt supuse controlului instanțelor de contencios administrativ. În cadrul controlului judecătoresc, instanțele pot analiza dacă există condițiile obiective care justifică instituirea stării de alertă sau prelungirea acesteia, dacă măsurile sunt dispuse pentru termenul limitat prevăzut de lege, precum și dacă respectă exigențele constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți (a se vedea Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021, precitată). … 42.Totodată, Curtea a constatat că reglementarea concretă a elementelor care determină efectivitatea accesului la justiție în cazul contestării hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungește sau încetează starea de alertă și a actelor subsecvente reprezintă o obligație pozitivă ce intră în competența legiuitorului, acesta fiind obligat să intervină prin adoptarea unui cadru legislativ care să respecte principiul proporționalității restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale (a se vedea Decizia nr. 416 din 10 iunie 2021, precitată). … 43.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, aceasta își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză. … 44.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Samuilă Rusu în Dosarul nr. 309/33/2021 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, și Legea nr. 55/2020, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 ianuarie 2022.
PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește