DECIZIA nr. 38 din 19 ianuarie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 319 din 30 martie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 4REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ANEXA 0
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LALEGE 1 16/02/2004
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 526 30/06/2020
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 6
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 526 30/06/2020
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 414 10/06/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 584 23/09/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu privire la noțiunea „centrală“ prevăzută la pct. I și pct. II lit. A. Excepția a fost ridicată de Vasile-Ciprian Moraru în Dosarul nr. 366/119/2018 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.691D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 24 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 366/119/2018, Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu privire la noțiunea „centrală“ prevăzută la pct. I și pct. II lit. A. Excepția a fost ridicată de Vasile-Ciprian Moraru cu prilejul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 578 din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Brașov, prin care s-a respins acțiunea acestuia de aplicare a drepturilor salariale conform Legii-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VII, lit. A, pct. 1. Prin recurs, autorul excepției a criticat faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, aplicând greșit normele de drept material, întrucât a considerat că recurentul este angajat al unui centru județean, iar centrul județean este o instituție subordonată autorității publice centrale, astfel că salariul s-a calculat în mod corespunzător, conform capitolului I, litera A, punctul II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât prevăd o salarizare diferită a funcționarilor publici din administrația publică centrală în raport cu personalul din unitățile teritoriale. Consideră că pentru aceeași muncă prestată, aceeași funcție, același grad/gradație în cadrul aceleiași instituții – fie ea centrală sau județeană- salariul ar trebui să fie stabilit în mod egal, fără privilegii și discriminări. Susține că munca prestată la nivel central este aceeași cu munca prestată la nivel județean, iar diferențele de salarizare, în temeiul Legii-cadru nr. 153/2017, ar trebui să se realizeze doar raportat la funcție, grade/trepte și gradații. Amintește că, potrivit Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, între funcționarii publici nu se stabilesc diferențe de salarizare în funcție de tipul unității administrative unde își desfășoară activitatea.6.Autorul excepției arată și faptul că prevederile legale nu menționează că serviciile județene ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ar fi structuri teritoriale, astfel că diferențierea făcută prin anexa nr. VIII este neconstituțională, contravenind prevederilor art. 16 din Constituție. Precizează că Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală nu încadrează agențiile județene în structurile teritoriale, toate agențiile județene făcând parte din structura centrală.7.Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, dispozițiile de lege criticate nefiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens, arată că stabilirea diferențiată a drepturilor salariale în funcție de poziția instituției angajatoare în ierarhie, respectiv în funcție de caracterul teritorial sau central al instituției, nu încalcă principiul egalității în drepturi. Din modul de organizare și funcționare a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură rezultă că funcțiile și atribuțiile ce revin angajaților din structura centrală a instituției diferă de cele ale angajaților din centrele județene aflate în subordinea acesteia și, prin urmare, este justificată o remunerație diferită raportat la responsabilitățile diferite ce incumbă angajaților.8.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu privire la noțiunea „centrală“ prevăzută la pct. I și pct. II lit. A. În realitate, Curtea constată că autorul excepției critică noțiunea „centrală“ prevăzută la punctul I, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Textul de lege reglementează salariile pentru administrația publică centrală. De asemenea, critica de neconstituționalitate vizează și dispozițiile lit. a), punctul II, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Aceste dispoziții de lege reglementează salariile personalului cu funcții de conducere din unitățile teritoriale.12.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a mai analizat problematica diferenței de tratament juridic dintre funcționarii publici din administrația publică centrală în raport cu funcționarii publici din unitățile teritoriale. Astfel, prin Decizia nr. 526 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 22 octombrie 2020, paragrafele 18 și 19, Curtea a statuat că „instituirea prin prevederile de lege criticate a unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opțiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferențiat sub aspectul salarizării între funcționarii publici din administrația publică centrală și cei din unitățile teritoriale este justificată având în vedere că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare. Prin urmare, existența unor diferențe în ceea ce privește salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor și a disfuncționalităților existente în sistemul public de salarizare. Astfel, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din legea-cadru consacră principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat.“ În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate reprezintă expresia opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situația diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituție.14.Curtea apreciază că cele reținute în Decizia nr. 526 din 30 iunie 2020, precitată, sunt valabile și în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, astfel că susținerile referitoare la încălcarea prevederilor constituționale care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor urmează a fi respinse ca neîntemeiate.15.Tot prin decizia antereferită, Curtea Constituțională a reținut că „modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 și încadrarea funcționarilor publici care își exercită raporturile de serviciu în centrele județene ale Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură în categoria funcționarilor publici din administrația publică centrală sau din unitățile teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, reprezintă o operațiune de interpretare și aplicare a legii, ce revine autorității publice care are calitatea de angajator, iar în caz de litigiu, instanței judecătorești, fără a fi de resortul controlului de constituționalitate, exercitat de Curtea Constituțională.“16.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile-Ciprian Moraru în Dosarul nr. 366/119/2018 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că noțiunea „centrală“ prevăzută la punctul I, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și dispozițiile lit. a), punctul II, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x