DECIZIA nr. 378 din 8 iunie 2021

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, ale dispozițiilor art. 4 alin. (2) și ale art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Andrei Aurel Jean în Dosarul nr. 90/1/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - Penal 1. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.679D/2019. ... 2.->La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, și asistat de domnul avocat Iavorschi Alexandru, cu delegație depusă la dosar, iar pentru partea Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Constanța răspunde domnul avocat Pangratie Cătălin, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.  ... 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Iavorschi Alexandru, care apreciază că jurisprudența Curții Constituționale în materie nu este aplicabilă cauzei deduse judecății. Face referire la elemente de fapt ale cauzei și la considerentele hotărârii judecătorești pronunțate de către prima instanță. Arată că soluționarea dosarului în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a început sub imperiul vechiului Cod de procedură penală, continuând sub imperiul noului Cod de procedură penală, însă cauza fiind în etapa cercetării judecătorești la momentul schimbării legislației, persoanele interesate nu mai pot invoca nulitatea absolută a legalității sesizării instanței. Astfel, spre deosebire de vechiul Cod de procedură penală, care reglementa nulitatea absolută ca remediu aplicabil acestei situații, noile dispoziții procesual penale reglementează posibilitatea invocării acestei nulități doar în etapa camerei preliminare. Or, în cauza de față, etapa camerei preliminare nu se poate parcurge, deoarece art. 7 din Legea nr. 255/2013 impune judecarea în continuare pentru cauzele aflate în faza cercetării judecătorești la momentul intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală. Făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, apreciază că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție. Apreciază că există suficiente argumente pentru schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale și admiterea excepției de neconstituționalitate. ... 4.->Având cuvântul, domnul avocat Pangratie Cătălin solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale. În ceea ce privește cele reținute în hotărârea primei instanțe, la care a făcut referire autorul excepției, arată că instanța de apel nu a apreciat în același sens. ... 5.Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepției arată că nu s-ar fi ajuns la hotărârea instanței de apel dacă prima instanță ar fi avut posibilitatea aplicării în materia nulităților fie a dispozițiilor Codului de procedură penală din 1968, fie a noilor dispoziții procesual penale.  ... 6.->Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. Arată că autorul excepției solicită ca printre motivele de nulitate absolută să fie și cel referitor la sesizarea instanței de judecată, invocând excepția de neconstituționalitate în etapa procesuală a apelului. Totodată, apreciază că susținerile autorului excepției relevă că acesta nu este de acord cu soluția pronunțată de instanța de fond. În subsidiar, invocând Decizia nr. 749 din 20 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 ianuarie 2021, solicită respingerea excepțiilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate. Arată că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 255/2013 reglementează o prorogare legală de competență în raport cu un moment procesual, iar nu în raport cu criteriul naturii infracțiunii. Legiuitorul a identificat momentul procesual al începerii cercetării judecătorești în funcție de care cauzele rămân sau nu în competența instanțelor pe rolul cărora se află la momentul intrării în vigoare a legii procesual penale noi. Acest moment procesual este definit în lege, existând prevederi suficient de clare care să permită autorului să înțeleagă ce înseamnă începerea cercetării judecătorești. Norma criticată este o normă de procedură de imediată aplicabilitate, caracterizată de principiul activității, neaducând atingere art. 1 din Legea fundamentală. Susține că normele din Legea nr. 255/2013 sunt norme tranzitorii a căror menire a fost aceea de a realiza o conciliere între vechile dispoziții procesual penale și noile dispoziții, norme caracterizate de principiul respectării drepturilor părților într-un proces echitabil. Singura dispoziție care prevede obligativitatea dublului grad de jurisdicție este cea prevăzută de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, iar restrângerea numărului căilor de atac prin noul Cod de procedură penală nu este de natură a încălca această dispoziție. Apelul este o cale devolutivă de atac, părțile având garanții relative la valorificarea drepturilor procedurale. Chiar dacă nu au beneficiat de parcurgerea etapei camerei preliminare, părțile au avut posibilitatea invocării nulității absolute, potrivit Codului de procedură penală din 1968, în tot cursul procesului.  ... 7.Având cuvântul, Andrei Aurel Jean, autorul excepției, susține că în jurisprudența Curții se vorbește despre aplicarea imediată a legii procesual penale, cu referire la art. 13 din Codul de procedură penală. Arată că teza finală a acestui articol reglementează excepția de la regulă, aceea a „situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii“. Astfel, legiuitorul a reglementat posibilitatea ca dispozițiile tranzitorii să prevadă ultraactivitatea legii vechi. Susține că problema de neconstituționalitate nu rezidă în modificarea numărului gradelor de jurisdicție, ci în aceea că o nulitate absolută ce putea fi invocată, potrivit art. 197 din Codul de procedură penală din 1968, în orice fază procesuală, nu mai poate fi invocată, potrivit noilor dispoziții procesual penale, deoarece dosarul său se afla în faza cercetării judecătorești. Apreciază că legiuitorul ar fi trebuit să instituie ultraactivitatea legii procesual penale vechi în ceea ce privește condițiile și termenele aplicabile în materia invocării nulității absolute.  ... 
CURTEA,->>având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:8.Prin Decizia penală nr. 36 din 25 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 90/1/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători – Penal 1 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, ale dispozițiilor art. 4 alin. (2) și ale art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Andrei Aurel Jean. Curtea a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului și desființării, în parte, a încheierii penale recurate, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază că cele reținute prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017 sunt aplicabile mutatis mutandis și în cazul nereglementării în categoria nulităților absolute a cazului referitor la sesizarea instanței. Făcând referire la dispozițiile art. 197 alin. 2 și 3, ale art. 332 alin. 2 și ale art. 379 pct. 2 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală din 1968, apreciază că este deosebit de importantă identificarea cu exactitate a elementelor constitutive ale infracțiunii de către persoana acuzată. Susține că o informare detaliată, precisă și completă cu privire la acuzațiile formulate contra unei persoane este o condiție esențială a echității procedurii. Făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, arată că formularea acuzațiilor într-o manieră deficitară erodează însăși baza noțiunii de drept la apărare, care devine astfel un drept teoretic și iluzoriu, iar nu unul concret și efectiv. Apreciază că inculpații vor fi puși în situația de a răspunde unor acuzații vagi, amestecate, făcând imposibilă o apărare efectivă.  … 10.Arată că activitatea infracțională se împletește în mod curent cu fapte care nu au semnificație juridică, dar care fac parte din viața obișnuită a celor implicați, simpla redare a acestora, fără argumente legate de încadrarea lor în tipicitatea faptei, neputând constitui o reală informare asupra acuzației. Invocă Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 27 februarie 1980, pronunțată în Cauza Deweer împotriva Belgiei, Hotărârea din 15 iulie 1982, pronunțată în Cauza Eckle împotriva Germaniei, și Hotărârea din 25 iulie 2000, pronunțată în Cauza Mattoccia împotriva Italiei. … 11.Apreciază că în cazul în care actul de sesizare nu descrie fapta în mod corect și complet se produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod, respectiv încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare. Mai mult, nereglementarea unui astfel de caz de nulitate absolută are drept consecință încălcarea dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală. Prin urmare, apreciază că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței, este neconstituțională prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și la art. 6 paragraful 1 și 3 lit. a) și art. 2 din Protocolul nr. 7 din Convenție. … 12.În ceea ce privește dispozițiile art. 4 din Legea nr. 255/2013, susține că din interpretarea acestora rezultă că actele îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, nu rămân valabile, iar nulitatea actului efectuat înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condițiile noului Cod de procedură penală. Susține, în esență, că modificarea regimului nulităților determinată de succesiunea legislativă golește de conținut dreptul la apărare, astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aducând deopotrivă atingere principiului securității juridice și principiului previzibilității. Arată că, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept vizați. Face referire la Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României (nr. 1), Hotărârea din 2 iulie 2009, pronunțată în Cauza Iordan lordanov și alții împotriva Bulgariei, Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunțată în Cauza Ștefănică și alții împotriva României, Hotărârea din 20 octombrie 2011, pronunțată în Cauza Nejdet Sahin și Perihan Sahin împotriva Turciei, și Hotărârea din 16 iulie 2013, pronunțată în Cauza Remuszko împotriva Poloniei. … 13.În continuare, apreciază că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 255/2013 încalcă prevederile art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. Susține că pentru fapte săvârșite în aceeași perioadă (anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală), tratamentul aplicat este diferit, în funcție de momentul procesual la care se află judecarea cauzei. Cu alte cuvinte, chiar dacă făptuitorii au săvârșit presupusa faptă în același timp, există o deosebire de tratament juridic între aceștia care nu se bazează pe un criteriu obiectiv și rezonabil, ci pe un criteriu aleatoriu și exterior conduitei persoanei, cum este celeritatea procedurilor. Invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității cetățenilor în fața legii. … 14.În concluzie, susține că este evident că soluția legislativă cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 255/2013, care condiționează aplicarea legii noi de momentul procesual, este neconstituțională, generând un regim diferențiat între persoane care au săvârșit presupusele fapte de natură penală înainte de intrarea în vigoare a legii noi. … 15.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători – Penal 1 apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile criticate nu suferă din perspectiva respectării principiului legalității incriminării, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, și al dreptului la un proces echitabil, consacrat atât de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, cât și de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 47 alin. 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 16.În acest sens, face referire la Decizia nr. 554 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1013 din 21 decembrie 2017, și Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016. Arată că instanța de contencios constituțional a reținut, în jurisprudența sa, că limitarea în timp a momentului până la care pot fi invocate nulitățile relative corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispozițiile art. 342-348 din Codul de procedură penală, a camerei preliminare. … 17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, ale art. 4 alin. (2) și ale art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală:(1)Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:a)compunerea completului de judecată; … b)competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; … c)publicitatea ședinței de judecată; … d)participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; … e)prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; … f)asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.“; …  … – Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013: „Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condițiile Codului de procedură penală.“; … – Art. 7 din Legea nr. 255/2013: „Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competența aceleiași instanțe, judecata urmând a se desfășura potrivit legii noi.“ …  … 21.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3), potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, sunt invocate art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție. … 22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, autorul excepției apreciază că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței, este neconstituțională prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și la art. 6 paragraful 1 și 3 lit. a) și art. 2 din Protocolul nr. 7 din Convenție. Din această perspectivă, Curtea observă că, prin Decizia nr. 749 din 20 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 ianuarie 2021, paragrafele 32-39, a reținut că rechizitoriul este reglementat la art. 327 lit. a), coroborat cu art. 329 din Codul de procedură penală, ca act de sesizare a instanței, emis de procuror, prin care acesta dispune trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 28). … 23.Curtea a apreciat că natura rechizitoriului trebuie analizată în corelație cu etapa procesuală a camerei preliminare, imediat următoare etapei urmăririi penale, în cadrul căreia acesta este supus controlului judecătorului de cameră preliminară. Curtea, făcând referire la Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 6 februarie 2018, paragrafele 14-16, a reținut că obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competență și la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzația în materie penală. Curtea a reținut, totodată, că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată. În aceste condiții, Curtea a constatat că legiuitorul a limitat la o fază distinctă de parcurs a procesului penal posibilitatea invocării excepțiilor referitoare la competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor sau legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală, fază în care nu se stabilește vinovăția sau nevinovăția inculpatului. Consecința acestei limitări temporale este faptul că, după începerea judecății, nu mai este posibilă restituirea cauzei la procuror, scopul reglementării fiind acela al asigurării soluționării cu celeritate a cauzelor penale. Astfel, Curtea a reamintit că faza procesuală a camerei preliminare are principala menire de a pregăti cauza în vederea exercitării funcției de judecată, astfel încât instanței de judecată îi rămâne să dezlege doar aspectele de fond ale acuzației, examenul de legalitate a rechizitoriului și a materialului de urmărire penală realizându-se de către judecătorul de cameră preliminară. … 24.În continuare, în ceea ce privește cazurile de nulitate absolută, Curtea a observat că acestea sunt reglementate, în mod expres, la art. 281 alin. (1) lit. a)-f) din Codul de procedură penală, articol care prevede, la alin. (2), posibilitatea invocării nulității absolute, în ipotezele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), prin urmare în majoritatea acestor cazuri, în orice stare a procesului. Această manieră de reglementare, constând în dreptul invocării nulității absolute în orice etapă a unui proces, este de esența acestei categorii de nulități, prevederea în cuprinsul art. 281 din Codul de procedură penală a unor excepții de la regula anterior arătată fiind determinată de introducerea în cuprinsul procesului penal a etapei camerei preliminare, coroborată cu necesitatea soluționării cauzei într-un termen rezonabil, aspect reținut de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019, paragraful 45. … 25.De asemenea, dispozițiile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală prevăd că judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet în următoarele situații: dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții. Ipotezele anterior enumerate obligă procurorul la realizarea unor noi acte de urmărire penală, care să permită refacerea sau completarea rechizitoriului restituit, potrivit cerințelor judecătorului de cameră preliminară. Complinirea neregularităților astfel constatate va avea ca efect pronunțarea de către judecătorul de cameră preliminară a uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 346 alin. (1), (2) sau (4) din Codul de procedură penală, soluții care prevăd începerea judecății. … 26.Așa fiind, Curtea a constatat că reglementarea cazurilor de neregularitate a rechizitoriului drept caz de nulitate absolută ar determina prevederea de către legiuitor a unei proceduri care să permită restituirea cauzei la procuror în orice etapă a procesului penal, inclusiv în căile extraordinare de atac. Or, aceasta presupune realizarea unei noi structuri a etapelor procesuale, în contradicție cu politica penală exprimată de legiuitor prin introducerea procedurii camerei preliminare al cărei scop a fost tocmai evitarea posibilității restituirii cauzei la procuror ulterior acestei etape procesuale, în vederea asigurării celerității procesului penal, scop arătat în mod expres și în expunerea de motive la Proiectul de lege privind Codul de procedură penală (a se vedea PL-x nr. 412/2009). … 27.Prin urmare, având în vedere că printr-o jurisprudență constantă s-a reținut constituționalitatea dispozițiilor ce reglementează camera preliminară, Curtea a constatat că prevederea nulității rechizitoriului drept caz de nulitate absolută, cu posibilitatea invocării acesteia, chiar și până la un moment determinat al procesului penal, dar ulterior camerei preliminare, reprezintă o soluție juridică contradictorie reglementării etapelor procesului penal prin Codul de procedură penală în vigoare, soluție ce nu are fundament constituțional. … 28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză. … 29.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, Curtea observă că, prin Decizia nr. 24 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 7 aprilie 2015, s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții. Curtea a reținut că reglementarea în Codul de procedură penală a procedurii camerei preliminare are ca scop soluționarea cu celeritate a cauzelor penale, având în vedere că, potrivit Codului de procedură penală din 1968, începerea cercetării judecătorești era tergiversată de cererile și excepțiile formulate de părți, care aveau ca efect restituirea cauzelor la procuror, de multe ori după perioade lungi de timp de la data sesizării instanței. De aceea, art. 281 alin. (4) lit. a) și art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală prevăd că nulitatea absolută reglementată la art. 281 alin. (1) lit. e) și f) și cea relativă prevăzută la art. 282 alin. (1), vizând încălcări ale drepturilor părților în faza de urmărire penală, pot fi invocate până la încheierea procedurii de cameră preliminară. … 30.Curtea a observat că, spre deosebire de actuala reglementare, potrivit art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968, nulitatea relativă a actului putea interveni numai dacă încălcările dispozițiilor legale erau invocate în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea lipsea la efectuarea actului, iar instanța lua în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului era necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. … 31.Curtea a făcut referire la jurisprudența sa, potrivit căreia normele procesual penale sunt guvernate de principiul aplicării imediate, acestea vizând atât cauzele în curs de urmărire penală, cât și cele aflate în etapa judecății. De altfel, acest aspect a fost statuat și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragraful 110, prin care instanța europeană a arătat că dispozițiile art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt aplicabile doar în privința normelor penale de incriminare și a celor care prevăd pedepse, în domeniul procesual fiind aplicabil principiul tempus regit actum. … 32.Curtea a constatat că, în materie penală, în exercitarea legitimării sale constituționale de a adopta norme de procedură, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a înțeles să reconfigureze modalitatea de reglementare a exercitării căilor de atac, instituind doar posibilitatea atacării cu apel a hotărârii primei instanțe. Totodată, legiuitorul, prin dispozițiile de lege tranzitorii, a prevăzut aplicarea acestei noi viziuni și asupra proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală aflate în faza judecății în primă instanță sau în apel. În această împrejurare, Curtea a observat că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca, de altfel, și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea „sunt prevăzute numai de lege“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004). … 33.Curtea a constatat că aplicarea în cadrul proceselor în curs a normei procesuale criticate reprezintă o concretizare a principiului aplicării imediate a legii noi, potrivit căruia legea nouă se aplică de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi.  … 34.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză. … 35.Referitor la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 255/2013, Curtea constată că, prin Decizia nr. 773 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 15 februarie 2018, și Decizia nr. 215 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 8 august 2018, a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 255/2013, prin dispozițiile acestui act normativ sunt reglementate situațiile tranzitorii ce rezultă ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. În ceea ce privește aplicarea legii procesual penale în timp, Curtea a reținut că aceasta este guvernată de principiul activității, ceea ce înseamnă că legea se aplică din momentul intrării în vigoare și până la momentul ieșirii sale din vigoare. Astfel, la aplicarea legii procesual penale nu se ia în considerare data săvârșirii infracțiunii, ci data la care se efectuează actul procesual sau procedural, chiar dacă procesul a fost început anterior intrării în vigoare a legii. Totodată, în situațiile tranzitorii, legea procesual penală veche poate avea efect ultraactiv, ceea ce înseamnă că dispozițiile ei pot rămâne aplicabile acțiunilor procesuale începute sub imperiul legii vechi, dar care se continuă sub imperiul legii noi. … 36.În acest sens, în ceea ce privește cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță, Legea nr. 255/2013 distinge în funcție de momentul procesual în care acestea se aflau la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală. Astfel, în cazul în care, la data intrării în vigoare a legii noi, nu se începuse cercetarea judecătorească, cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță au fost trimise, potrivit art. 6 din același act normativ, judecătorului de cameră preliminară, fiind soluționate de către instanța competentă potrivit legii noi, în acord cu regulile prevăzute de această lege. În ceea ce privește cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță în care, la data intrării în vigoare a legii noi, se începuse cercetarea judecătorească, acestea rămân, potrivit art. 7 din Legea nr. 255/2013, în competența aceleiași instanțe, judecata urmând a se desfășura potrivit legii noi. … 37.Curtea a reținut că, în materie penală, în exercitarea legitimării sale constituționale de a adopta norme de procedură, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul, prin dispozițiile de lege tranzitorii, a prevăzut aplicarea acestei noi viziuni și asupra proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală. În această împrejurare, se poate constata că instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și competența funcțională, după materie și după calitatea persoanei a instanțelor judecătorești, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut că acesta este sensul art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea „sunt prevăzute numai de lege“. … 38.Totodată, Curtea a observat că, odată începută cercetarea judecătorească, este firesc ca aceasta să rămână în competența instanței respective, iar împrejurarea că o astfel de cauză nu poate fi trimisă în procedura camerei preliminare nu are semnificația unei privări de drepturi a autorului câtă vreme aspectele ce țin de această procedură au fost deja dezlegate și câtă vreme, potrivit art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită și funcția de judecată în cauză. În acest context, Curtea a reținut că cercetarea judecătorească se circumscrie activității specifice desfășurate de instanța judecătorească, ce are ca scop stabilirea adevărului în cauza supusă judecății, motiv pentru care se administrează și se verifică toate probele existente la dosar, în așa fel încât să se ajungă la soluționarea legală și temeinică a cauzei respective. În doctrină s-a arătat că cercetarea judecătorească are ca obiect, în primul rând, readministrarea probelor care au fost strânse în cursul urmăririi penale, ca cerință a principiului nemijlocirii ședinței de judecată, în scopul perceperii directe, nemijlocite a probelor de către instanța de judecată. Nu este vorba însă de o simplă reproducere a probelor, ci de o administrare a lor în noi condiții de către instanța de judecată, cu participarea procurorului, a părților și a persoanei vătămate, sub controlul publicului asistent. Totodată, cercetarea judecătorească are ca obiect administrarea oricăror probe necesare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele. Atât administrarea probelor strânse în cursul urmăririi penale, cât și administrarea probelor noi se realizează prin mijloacele de probă legale, obținute prin procedeele probatorii corespunzătoare caracterului public, oral și contradictoriu al judecății. … 39.Astfel, în privința cauzelor aflate în curs de judecată în primă instanță, la care se referă dispozițiile art. 7 din Legea nr. 255/2013, la data intrării în vigoare a noii reglementări fusese depășit momentul citirii/prezentării succinte a actului de sesizare a instanței, cauza putându-se afla în oricare dintre momentele la care art. 323-342 din Codul de procedură penală din 1968 se referă. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul nemijlocirii este o garanție importantă în procesul penal în cadrul căruia observațiile făcute de instanță cu privire la comportamentul și credibilitatea unui martor pot avea consecințe importante pentru inculpat. Prin urmare, o modificare adusă compunerii instanței de judecată ulterior audierii unui martor important ar trebui să determine în mod normal o nouă audiere a martorului respectiv (Hotărârea din 18 martie 2014, pronunțată în Cauza Beraru împotriva României, paragraful 64). Curtea a constatat că, potrivit principiului nemijlocirii, într-o cauză penală, decizia ar trebui să fie luată de judecătorii care au fost prezenți pe parcursul întregii proceduri și al administrării probelor. Cu toate acestea, nu se poate considera că acest lucru constituie o interzicere a oricărei modificări în componența unei instanțe judecătorești în cursul unei cauze. Este posibil să apară factori administrativi sau procedurali foarte clari care pot face imposibilă participarea continuă a unui judecător la un caz. Pot fi luate măsuri pentru a se asigura că judecătorii care continuă judecarea cauzei au o înțelegere adecvată a probelor și a argumentelor, de exemplu, prin punerea la dispoziție a transcrierilor, în cazul în care credibilitatea martorului în cauză nu este contestată, sau prin organizarea unei reluări a argumentelor relevante sau a unor martori importanți în fața instanței nou-compuse (Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunțată în Cauza Cutean împotriva României, paragraful 61). … 40.Având în vedere aceste aspecte, Curtea a reținut că, în principiu, pronunțarea soluției într-o cauză penală trebuie realizată de judecătorii care au fost prezenți pe parcursul întregii proceduri și al administrării probelor, schimbarea acestora pe parcursul soluționării cauzei fiind necesar a fi însoțită de anumite garanții (de exemplu, reaudierea unor martori etc.). … 41.Raportând aceste considerente la cauza dedusă judecății, Curtea a constatat că aplicarea legii procesuale noi în toate cauzele, indiferent de momentul procesual la care acestea se aflau, ar fi determinat o modificare completă a compunerii instanței de judecată, cu consecința necesității reluării cercetării judecătorești și a tergiversării soluționării acestora. Or, punând în balanță toate aceste elemente, legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, a optat pentru aplicarea legii procesuale noi doar pentru cauzele în care, la data intrării în vigoare a noii reglementări, nu fusese începută cercetarea judecătorească, pentru cele în care se începuse cercetarea judecătorească legiuitorul optând pentru o ultraactivitate a legii procesuale vechi. Totodată, Curtea a constatat că aplicarea imediată a legii noi sau ultraactivitatea legii vechi, în temeiul art. 6 și art. 7 din Legea nr. 255/2013, are în vedere competența instanței de judecată și aplicarea sau nu a dispozițiilor referitoare la camera preliminară, judecata urmând să se desfășoare, în toate cazurile, potrivit legii noi. Or, indiferent de instanța competentă să judece cauza, inculpatul are la îndemână toate garanțiile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, care sunt aplicabile în egală măsură în fața tuturor instanțelor judecătorești. … 42.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză. … 43.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei Aurel Jean în Dosarul nr. 90/1/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători – Penal 1 și constată că dispozițiile art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, ale art. 4 alin. (2) și ale art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.->Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - Penal 1 și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 iunie 2021.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU ->
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu->-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește