DECIZIA nr. 376 din 5 iulie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 6 din Legea nr. 197/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Alexandru-Mihai Drobotă și, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 20.941/193/2017 al Tribunalului Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 182D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.311D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de Dan Funduianu în Dosarul nr. 5.904/193/2018 al Judecătoriei Botoșani – Secția civilă. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 182D/2019 și nr. 1.311D/2019, pune în discuție, din oficiu, conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.311D/2019 la Dosarul nr. 182D/2019, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorii nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci realizează o comparație între normele care incriminează contravențiile constând în executarea unei construcții fără autorizație de construire, respectiv executarea unei construcții cu nerespectarea autorizației de construire. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin încheierile din 13 decembrie 2018 și 17 aprilie 2019, pronunțate în dosarele nr. 20.941/193/2017 și nr. 5.904/193/2018, Tribunalul Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Botoșani – Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 6 din Legea nr. 197/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția a fost ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, și de Alexandru-Mihai Drobotă, precum și de Dan Funduianu în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de Legea nr. 50/1991. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța judecătorească apreciază că dispozițiile articolului unic pct. 6 din Legea nr. 197/2016 contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3), întrucât împiedică instanța să realizeze o justă individualizare a sancțiunii contravenționale. Astfel, potrivit art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție. … 9.În cauza dedusă judecății, instanța judecătorească constată că minimul sancțiunii contravenționale prevăzut pentru contravenția reglementată de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 este de 50.000 de lei, o limită pe care o apreciază foarte ridicată și care face imposibilă armonizarea sancțiunii cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, în contextul în care, în această materie, sancțiunea avertismentului este interzisă, conform art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991. … 10.Tribunalul face observația, de principiu, că nu orice încălcare a autorizației de construire prezintă o periculozitate foarte ridicată, care să justifice aplicarea unor amenzi care să pornească de la limita de 50.000 de lei, putând exista în practică încălcări minore sau mai puțin grave ale autorizației de construire, cum sunt cele din prezenta cauză care se referă la o împrejmuire și la un subsol aferent unei anexe gospodărești de mici dimensiuni, comparativ cu încălcări mai grave, precum modificarea structurii unei clădiri cu mai multe etaje/ amplasamentului/înălțimii/volumului unei construcții care afectează negativ imobilele din jur, modificări ale proiectului inițial incompatibile cu regimul de construire din zonă etc. … 11.Elementul care reflectă cel mai bine faptul că această limită minimă foarte ridicată a amenzii contravenționale împiedică instanța să înfăptuiască o justiție cu respectarea dreptului la un proces echitabil este acela că limita minimă pentru contravenția prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, respectiv executarea de construcții fără autorizație de construire (contravenție care este incriminată pentru protejarea acelorași valori sociale ocrotite), este de 50 de ori mai mică decât limita minimă a contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. b) din aceeași lege. Astfel, este mai „avantajată“ persoana care construiește fără să respecte nicio regulă de disciplină în construcții în raport cu persoana care parcurge procedura de autorizare, însă se abate de la proiectul tehnic aprobat prin aceasta. Această diferență de tratament legislativ se observă și în cauza de față, întrucât apelantul-petent a fost sancționat cu amendă de 50.000 de lei pentru faptul că a schimbat soluția de împrejmuire a proprietății sale pe suprafața autorizată și a construit o anexă cu parter plus subsol, în loc de parter, și cu amendă de 1.000 de lei pentru construirea unui gard de 30 ml, pentru care nu solicitase deloc autorizație de construire. … 12.Având în vedere modul de stabilire a limitelor minime și maxime ale celor două contravenții, instanța judecătorească apreciază, pe de o parte, că se poate realiza o individualizare echitabilă a unei fapte de construire fără autorizație de construire, organul constatator și instanța având la dispoziție o paletă foarte largă de sancțiuni, începând cu amenda în cuantum de 1.000 de lei până la amenda în cuantum de 100.000 de lei, în funcție de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, fiind respectat dreptul la un proces echitabil pentru contestator. Pe de altă parte, în situația săvârșirii faptei de construire cu încălcarea autorizației de construire, instanța nu poate respecta dreptul la un proces echitabil atunci când apreciază că gradul de pericol social al contravenției concret săvârșite nu este atât de ridicat încât să justifice o amendă atât de mare cât reprezintă minimul sancțiunii contravenționale. … 13.În concluzie, instanța atrage atenția că pot exista fapte de construire cu încălcarea minoră sau mai puțin gravă a unei autorizații de construire, care să nu justifice o amendă de 50.000 de lei, aceleași fapte de construire care, dacă ar fi fost săvârșite în lipsa oricărei autorizații de construire, ar fi fost sancționate cu o amendă mult mai mică decât cuantumul minim prevăzut de articolul unic pct. 6 din Legea nr. 197/2016, tocmai datorită limitei mult mai scăzute prevăzute de același articol unic pentru contravenția reglementată de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991. Așadar, în același context, se pune în discuție și respectarea principiului egalității, care presupune ca persoane aflate în situații egale sau similare să beneficieze de același tratament juridic sau unul similar. Or, se observă că persoanele care construiesc fără autorizație de construire și cele ce construiesc cu nerespectarea autorizației, deși se află în situații similare, beneficiază de un regim sancționator diferit sub aspectul severității amenzii prevăzute drept sancțiune. … 14.Autorii excepției Alexandru-Mihai Drobotă și Dan Funduianu apreciază că dispozițiile de lege criticate contravin art. 15 alin. (1) și art. 53 din Constituție. Astfel, susțin, în esență, că, în situația în care un contravenient realizează o construcție fără autorizație de construire, minimul amenzii este de 1.000 de lei, în timp ce, în situația în care același contravenient realizează o construcție cu autorizație de construire, dar fără respectarea acesteia, limita amenzii este de 50.000 de lei. Așadar, prin norma a cărei neconstituționalitate este invocată se instituie un regim restrictiv și discriminatoriu, în condițiile în care ambele norme de incriminare au același scop, de protejare a siguranței în construcții, menite să descurajeze ridicarea unor construcții cu încălcarea normelor de siguranță, ce se constituie, finalmente, într-un atentat la viața și integritatea cetățenilor români. Legiuitorul trebuie să se asigure că prin regulile și sancțiunile astfel instituite nu sunt încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor de care aceștia beneficiază potrivit principiului universalității, consacrat de art. 15 alin. (1)din Constituție. De asemenea, în situația restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, justificată de imperativul apărării valorilor mai sus menționate, măsura adoptată trebuie să respecte condițiile expres prevăzute de art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală. … 15.În final, autorii excepției, comparând cele două contravenții și punând în balanță contravenția în sine și sancțiunea aferentă, susțin că există o disproporție majoră între regimul sancționator al celor două contravenții care apără aceleași valori, scopul Legii nr. 50/1991 putând fi atins prin utilizarea altor mijloace care să nu pună în discuție existența unor drepturi sau libertăți. … 16.Tribunalul Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru-Mihai Drobotă, apreciază că aceasta este întemeiată, în măsura în care se referă la încălcarea sau restrângerea dreptului de proprietate prin aplicarea sancțiunii amenzii în temeiul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 197/2016. … 17.Judecătoria Botoșani – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât se referă la încălcarea sau restrângerea dreptului de proprietate prin aplicarea sancțiunii amenzii în baza art. 26 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, care sancționează fapta privind executarea de construcții fără autorizație de construire cu amendă al cărei cuantum este între 1.000 lei și 100.000 lei, iar executarea sau desființarea construcțiilor, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, deci în condițiile existenței unei autorizații de construire, este sancționată cu amendă întrun cuantum vădit mult mai ridicat (de la 50.000 lei la 100.000 lei). Astfel, având în vedere că orice sancțiune restrânge un anumit drept sau o anumită libertate a persoanei, iar în privința sancțiunii amenzii contravenționale dreptul restrâns este chiar dreptul de proprietate asupra unei sume de bani ce reprezintă contravaloarea acesteia, în procesul de individualizare a sancțiunii instanța trebuie să aibă în vedere faptul că valoarea amenzii trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei concret săvârșite, iar restrângerea exercițiului dreptului de proprietate al petentului trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. De asemenea, instanța apreciază că prin stabilirea unei limite minime a amenzii foarte ridicate nu se poate proceda la o echitabilă stabilire a sancțiunii contravenționale, proporțională cu situația care a generat-o. … 18.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 19.Avocatul Poporului, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul nr. 1.311D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, având în vedere că argumentul autorului excepției, bazat pe compararea a două texte legale, prin care legiuitorul a stabilit un regim sancționator diferit, nu poate fi primit ca fundament al unei excepții de neconstituționalitate. În legătură cu această manieră de a formula critica de neconstituționalitate, se arată că răsturnarea prezumției de constituționalitate a unui text legal poate fi realizată doar prin intermediul controlului de constituționalitate, însă cu respectarea anumitor coordonate legale și constituționale. … 20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorulraportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile articolului unic pct. 6 din Legea nr. 197/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 1 noiembrie 2016. Întrucât textul de lege criticat modifică art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991 și ținând cont de dispozițiile art. 62 teza întâi („Efectele dispozițiilor de modificare și de completare“) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, precum și de motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că obiect al excepției îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991, astfel cum au fost modificate prin articolului unic pct. 6 din Legea nr. 197/2016. … 23.Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991 au fost modificate prin art. II pct. 12 din Legea nr. 7/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 8 ianuarie 2020, în sensul că „La articolul 26 alineatul (2), liniuța a patra se modifică și va avea următorul cuprins: «- de la 5.000 lei la 20.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d), e) și e^1);»“. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (2) a patra liniuță din Legea nr. 50/1991, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 7/2020, dispoziții potrivit cărora:Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează (…)– de la 50.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d), e) și e^1); …  … 24.Prevederile art. 26 alin. (1) lit. b), d), e) și e^1) din Legea nr. 50/1991, la care fac referire dispozițiile criticate, au următorul cuprins:Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: […]b)executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire în situațiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor și executant; […] … d)menținerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizație sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri față de cele prevăzute în autorizație a construcțiilor, lucrărilor și amenajărilor cu caracter provizoriu; … e)neaducerea terenului la starea inițială de către investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. c), precum și nerealizarea lucrărilor de curățare, amenajare ori degajare, după caz, a amplasamentului și/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuției, o dată cu încheierea lucrărilor de bază; … e^1)neîndeplinirea obligației de repunere în starea anterioară a terenurilor care au făcut obiectul contractelor de închiriere de către titularii de licențe/permise/autorizații, prevăzuți la art. 7^1 alin. (2), la desființarea acestora. …  … 25.Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991, la care fac trimitere prevederile art. 26 alin. (1) lit. b), d), e) și e^1) din același act normativ, au următorul cuprins:(1)Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:a)lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11; … b)lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege – monumente, ansambluri, situri – inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil – teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate; … c)lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, drumurile forestiere, lucrările de artă, rețelele și dotările tehnico-edilitare, lucrările hidrotehnice, amenajările de albii, lucrările de îmbunătățiri funciare, lucrările de instalații de infrastructură, lucrările pentru noi capacități de producere, transport, distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și retehnologizare a celor existente; … d)împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri, locuri de joacă și agrement, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice; … e)lucrări de foraje și excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice și a prospecțiunilor geologice, proiectarea și deschiderea exploatărilor de cariere și balastiere, a sondelor de gaze și petrol, precum și a altor exploatări de suprafață, subterane sau subacvatice; … f)lucrări, amenajări și construcții cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării executării lucrărilor, în condițiile prevăzute la art. 7 alin. (1) și (1^3); … g)organizarea de tabere de corturi, căsuțe sau de rulote; … h)lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine și pergole situate pe căile și spațiile publice, anexe gospodărești, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan; … i)cimitire – noi și extinderi. … (2)În vederea simplificării procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții provizorii prevăzute la alin. (1) lit. d), g) și h), autorizația de construire se emite în baza documentațiilor tehnice – D.T. cu conținut simplificat în raport cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1. … 26.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1), potrivit căruia „Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea“, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 27.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 383 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 8 octombrie 2021, paragrafele 17-20, relativ la dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții statuând că acest act normativ reglementează condițiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de construcții, stabilind în sarcina deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil – teren și/sau construcții – anumite obligații ce derivă din necesitatea protejării interesului general pe care urbanismul și amenajarea teritoriului, precum și securitatea și siguranța în construcții îl reprezintă. Curtea a reținut, de asemenea, că prin obligația obținerii autorizației de construire și prin tragerea la răspundere a celor care nu respectă această obligație se protejează drepturile și libertățile celorlalte persoane, iar activitatea de edificare sau desființare a construcțiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii. S-a arătat, totodată, că obligația obținerii autorizației de construire are drept scop prevenirea consecințelor negative în cazul unor construcții necorespunzătoare, astfel încât îndeplinirea acestei obligații are în vedere prevenirea consecințelor unor sinistre în cazul executării unor construcții necorespunzătoare, ceea ce justifică reglementare a restrictivă, prin Legea nr. 50/1991, a autorizării executării lucrărilor de construcții. Așa fiind, amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor sunt operațiuni care trebuie să respecte planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, precum și anumite standarde de calitate și siguranță. Curtea a subliniat, totodată, faptul că relevante în acest sens sunt și dispozițiile art. 1 pct. 2 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevăd că statele semnatare ale Convenției pot „adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general […]“. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei, paragraful 45, a statuat că astfel de legi sunt „necesare și obișnuite în domeniul construcțiilor, care, în societățile moderne, sunt o preocupare centrală a politicilor economice și sociale. Pentru a implementa astfel de politici, legislativul trebuie să aibă o largă marjă de apreciere atât în ceea ce privește stabilirea existenței unei probleme de interes public ce necesită măsuri de control, cât și în alegerea unor modalități de aplicare detaliate pentru implementarea măsurilor vizate“. În același sens sunt și Decizia nr. 409 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 5 august 2005, Decizia nr. 1.348 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 17 decembrie 2010, Decizia nr. 936 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, Decizia nr. 142 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 8 mai 2019, paragrafele 41 și 42, și Decizia nr. 201 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 26 august 2020, paragrafele 14-16. … 28.Totodată, prin Decizia nr. 150 din 22 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2007, analizând conținutul normativ al art. 3 și 26 din Legea nr. 50/1991, Curtea a constatat că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 enumeră tipurile de lucrări pentru a căror executare este necesară eliberarea unei autorizații de construire, iar art. 26 din aceeași lege stabilește contravențiile referitoare la nerespectarea unor obligații prevăzute de lege, precum și sancțiunile corespunzătoare. … 29.Din înscrisurile aflate la dosare Curtea reține că, în speță, autorii excepției de neconstituționalitate au fost sancționați contravențional cu amendă pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 50/1991, întrucât, pe de o parte, au executat lucrări de construire fără autorizație de construire, iar, pe de altă parte, nu au respectat prevederile autorizației de construire cu privire la alte lucrări de construire. … 30.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție, potrivit căreia persoanele care construiesc fără autorizație de construire și cele care construiesc cu nerespectarea autorizației, deși se află în situații similare, beneficiază de un regim sancționator diferit, sub aspectul severității amenzii prevăzute drept sancțiune, Curtea constată netemeinicia acesteia. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit în mod constant că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, iar încălcarea principiului egalității și nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013, sau Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998). Or, în cauză, textul de lege criticat nu instituie diferențieri pe criterii arbitrare, ci este deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care săvârșesc contravențiile prevăzute la lit. b), d), e) și e^1) ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, respectiv: (i) executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, precum și continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizații de construire, (ii) menținerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizație sau după terminarea lucrărilor autorizate ori adaptarea în alte scopuri față de cele prevăzute în autorizație a construcțiilor, lucrărilor și amenajărilor cu caracter provizoriu, (iii) neaducerea terenului la starea inițială de către investitor, după terminarea lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. c), precum și nerealizarea lucrărilor de curățare, amenajare ori degajare, după caz, a amplasamentului și/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata execuției, o dată cu încheierea lucrărilor de bază, și (iv) neîndeplinirea obligației de repunere în starea anterioară a terenurilor care au făcut obiectul contractelor de închiriere de către titularii de licențe/permise/autorizații, prevăzuți la art. 7^1 alin. (2) din lege, la desființarea acestora. Așadar, în interiorul acestei categorii de persoane, niciun individ nu se bucură de un regim mai favorabil față de alte persoane care au săvârșit același tip de contravenție. … 31.Totodată, Curtea observă că egalitatea de tratament juridic nu poate fi examinată prin compararea conținutului a două contravenții și a sancțiunilor prevăzute de acestea, astfel cum sugerează autorii prezentei excepții, întrucât fiecare prezintă specificitățile sale, fiind firesc să nu existe o identitate în ceea ce privește stabilirea sancțiunilor celor mai adecvate, care să își atingă scopul punitiv și, în același timp, preventiv și educativ. Din această perspectivă, o diferențiere este nu doar admisibilă, ci chiar necesară. În acest sens, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit, în ceea ce privește principiul egalității consacrat prin art. 16 din Constituție, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). … 32.Cu privire la susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate, stabilind limita minimă a cuantumului amenzii la 50.000 lei, contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3), întrucât împiedică instanța să realizeze o justă individualizare a sancțiunii contravenționale și să înfăptuiască o justiție cu respectarea dreptului la un proces echitabil, având în vedere că limita minimă pentru contravenția constând în executarea de construcții fără autorizație de construire este de 50 de ori mai mică decât limita minimă a contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul criticat prevede limitele minime și maxime ale amenzii, așa încât nimic nu împiedică instanța să facă o individualizare legală a sancțiunii contravenționale. … 33.Cu privire la reglementarea de către legiuitor a limitei minime și maxime a amenzii, prin Decizia nr. 508 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 20 februarie 2020, paragraful 25, Curtea a statuat că stabilirea unei amenzi fixe în cuantum ridicat pentru anumite fapte apreciate de legiuitor ca având un grad de pericol social ridicat ține de opțiunea legiuitorului de a reglementa un cuantum fix ori variabil al amenzii, între o limită minimă și o limită maximă, fără a aduce atingere prevederilor art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din perspectiva posibilității instanței judecătorești de a efectua un control judiciar efectiv. … 34.Totodată, Curtea reține că, prin Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 3 iunie 2019, paragraful 54, a statuat că, potrivit art. 1 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, „Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală“, iar contravențiile sunt fapte antisociale pe care legiuitorul le consideră de o gravitate care nu implică o răspundere penală, însă care trebuie să fie sancționate pentru ca valorile sociale ocrotite să nu cadă în derizoriu. Așadar, de plano, faptele contravenționale sunt similare infracțiunilor, însă au o gravitate mai redusă și, în consecință, și sancțiunile prevăzute de legea contravențională trebuie să fie mai reduse decât cele prevăzute de legea penală. … 35.Având în vedere jurisprudența anterior menționată, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3). … 36.Referitor la susținerea potrivit căreia limita minimă foarte ridicată a amenzii prevăzute pentru contravenția reglementată de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 face imposibilă armonizarea sancțiunii cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, în contextul în care, în această materie, sancțiunea avertismentului este interzisă, prin Decizia nr. 70 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 27 aprilie 2015, paragraful 17, Curtea a statuat că, față de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenții la regimul executării lucrărilor de construcții, de împrejurările specifice în care pot fi săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire, precum și de consecințele posibile ale acestora, opțiunea legiuitorului de a nu permite aplicarea sancțiunii avertismentului apare ca justificată prin importanța valorilor pe care le protejează, respectiv viața și siguranța persoanelor. Cu alte cuvinte, legiuitorul a apreciat că, față de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenții în această materie, aplicarea sancțiunii avertismentului nu poate fi suficientă pentru atingerea dublului scop, preventiv și educativ, al sancțiunii. … 37.Totodată, prin Decizia nr. 464 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 9 ianuarie 2014, Curtea a reținut că faptul că în domeniul contravențiilor la regimul edificării de construcții nu este aplicabilă sancțiunea avertismentului reprezintă o opțiune a legiuitorului, care poate stabili, în virtutea dreptului său suveran și în limitele prevăzute de Legea fundamentală, reguli adaptate fiecărei situații. Constituie, de asemenea, atributul său exclusiv edictarea de reglementări cu privire la natura sancțiunilor și asprimea acestora, în funcție de gravitatea faptei și de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin săvârșirea acesteia, iar verificarea oportunității adoptării unor astfel de reguli excedează competenței Curții Constituționale. Curtea a remarcat, totodată, și faptul că în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 se precizează, la art. 7 alin. (3), că „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.“ Însă Legea nr. 50/1991 constituie o lege specială, care reglementează contravențiile la regimul executării lucrărilor de construcții, astfel că, față de cadrul general reprezentat de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aceasta poate institui reguli diferite de sancționare a acestui tip de contravenții, în virtutea principiului specialia generalibus derogant. Aceasta este concluzia care rezultă și din art. 35 alin. (3) din Legea nr. 50/1991, care dispune în sensul că sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 numai „în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.“ … 38.În final, Curtea constată că nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate instituie un regim restrictiv și discriminatoriu, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1) și ale art. 53 alin. (2), având în vedere interesul general și valoarea socială protejată – viața și siguranța persoanelor -, precum și faptul că în domeniul construcțiilor există o serie de reglementări specifice care trebuie interpretate în mod coroborat, pentru o imagine de ansamblu edificatoare. … 39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru-Mihai Drobotă și de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 20.941/193/2017 al Tribunalului Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Dan Funduianu în Dosarul nr. 5.904/193/2018 al Judecătoriei Botoșani – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 26 alin. (2) a patra liniuță din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 7/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Judecătoriei Botoșani – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește