DECIZIA nr. 376 din 30 mai 2017

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Dragoliv Service – S.R.L. din Sascut, județul Bacău, în Dosarul nr. 257/32/2016 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.847D/2016. … 2.Dezbaterile au avut loc la data de 4 mai 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, în prezența apărătorilor părții Delgaz Grid – S.A. (fostă E.On Distribuție România – S.A.), și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum și ale art. 396 din Codul de procedură civilă, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 30 mai 2017, când a pronunțat prezenta decizie.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Decizia nr. 1.026 din 4 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 257/32/2016, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Societatea Dragoliv Service – S.R.L. din Sascut, județul Bacău, în apelul declarat de autoare împotriva Încheierii penale din 3 martie 2016 a Tribunalului Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 18.532/180/2014, prin care, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de autoare, ca neavând legătură cu cauza. Societatea Dragoliv – S.R.L. din Sascut, județul Bacău, a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 308 alin. (1) cu referire la art. 292 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține că sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ din cuprinsul art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile constituționale privind dreptul la muncă, libertatea economică și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 603 din 6 octombrie 2015 prin care s-a constatat că sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“, din cuprinsul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituțională, neaplicarea soluției și considerentelor acestei decizii și în cauza de față aducând atingere dispozițiilor art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. Arată că, potrivit art. 308 alin. (1) din Codul penal, dispozițiile art. 289-292, art. 295, art. 297-301 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice. Apreciază că, raportat la art. 292 din Codul penal, pot avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de cumpărare de influență orice persoană fizică, funcționarii publici și funcționarii privați prevăzuți la art. 308 alin. (1) din Codul penal, iar subiectul pasiv principal, instituția publică sau orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se găsește funcționarul public ori persoana prevăzută în art. 308 alin. (1) din Codul penal pentru a cărei influențare făptuitorul promite, oferă sau dă bani ori alte foloase, iar, în secundar, cei menționați mai sus, în ale căror atribuții de serviciu intră efectuarea unui act pentru care este real interesată persoana căreia i se promite intervenția și asupra căreia fapta aruncă suspiciune. Arată că obiectul juridic special al faptei de cumpărare de influență îl constituie relațiile sociale referitoare la activitatea unităților publice sau private și care exclud orice încercare de a crea suspiciune în legătură cu corectitudinea funcționarului public sau a persoanei care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice. Și în cazul infracțiunii de cumpărare de influență, ca și în cazul infracțiunii de conflict de interese, valoarea socială ocrotită este una care vizează în mod explicit mediul privat, ipoteză în care statul nu trebuie să aibă interesul de a incrimina cumpărarea de influență, întrucât valoarea ce se încearcă a fi ocrotită în acest caz nu are caracter public. Susține că, similar faptei de conflict de interese, argumentele Curții Constituționale dezvoltate în Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, în susținerea soluției de admitere a excepției de neconstituționalitate privind sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ din cuprinsul art. 308 alin. (1) din Codul penal cu raportare la art. 301 din Codul penal, subzistă și în cazul excepției de neconstituționalitate a aceleiași sintagme din cadrul art. 308 alin. (1) din Codul penal cu raportare la art. 292 din Codul penal, astfel că invocă considerentele din decizia precitată, potrivit cărora „prin dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, sancționând penal fapte ce contravin unor interese pur private, legiuitorul le-a calificat pe acestea din urmă ca având caracter public, ceea ce a dus la o limitare disproporționată a dreptului la muncă și a libertății economice ale persoanelor care își desfășoară activitatea în mediul privat. În aceste condiții, protecția penală astfel reglementată, deși adecvată sub aspectul finalității, aceea a protejării unor valori sociale chiar și private, nu este necesară și nu respectă un raport just de proporționalitate între severitatea măsurii ce poate fi luată și interesul individual al persoanelor“, „dacă faptele persoanelor din mediul privat sunt cauzatoare de prejudicii, împotriva acestora poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere, care nu implică forța de constrângere a statului prin mijloace de drept penal“. Susține că, prin aplicarea Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015 raportat doar la art. 301 alin. (1) din Codul penal privind infracțiunea de conflict de interese, se naște discriminarea în fața legii în aplicarea dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, întrucât, în cazul subiectului activ al infracțiunii de cumpărare de influență, decizia precitată nu se aplică și, potrivit art. 308 alin. (1) din Codul penal, acesta urmează să fie condamnat penal pentru săvârșirea faptei potrivit art. 308 alin. (2) din Codul penal, prin reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime. Așadar, consideră că aplicarea sintagmei neconstituționale „ori în cadrul oricărei persoane juridice“, doar în ceea ce privește art. 301 din Codul penal, încalcă voința legiuitorului, care a gândit această sintagmă nediscriminatoriu, astfel că neaplicarea acelorași considerente ale Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015, raportat la art. 292 din Codul penal, când fapta este săvârșită de către sau în legătură cu o persoană care exercită o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, creează un tratament diferit și nejustificat privind drepturile și interesele fundamentale, dând naștere unei discriminări directe pentru cazul când sintagma se aplică faptelor de conflict de interese, însă nu și celor de cumpărare de influență săvârșite de funcționarii privați din cadrul oricărei persoane juridice și, de asemenea, unei discriminări indirecte, produse la nivel de efect, când sintagma nu se aplică faptelor săvârșite în legătură cu funcționarii privați din cadrul oricărei persoane juridice.  … 5.Curtea de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Apreciază că drepturile la muncă și la libertate economică nu au un caracter absolut, valorile supreme ocrotite de Constituție, potrivit art. 1 alin. (3), fiind reglementate „în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989“. Aceste valori supreme sunt reglementate și recunoscute la nivel european, într-o „societate democratică“ și constau în securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii, a sănătății și a moralei publice, protecția drepturilor și a libertăților cetățenilor. Arată că într-un sens asemănător sunt și dispozițiile art. 4 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, potrivit cărora statele părți nu vor putea supune drepturile din acest Pact decât unor limite stabilite de lege, care să fie compatibile cu aceste drepturi și „exclusiv în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică“. În consecință, instanța apreciază că apărarea ordinii publice împotriva infracțiunilor de corupție se justifică și în situația în care subiectul pasiv al acestora îl constituie o persoană juridică, alta decât cea stabilită prin prevederile art. 175 din Codul penal.  … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 7.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, „infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora“ se reglementează prin lege organică, revenind legiuitorului infraconstituțional competența să reglementeze conținutul infracțiunilor, precum și tratamentul sancționator aplicat acestora. În aceste condiții, în aplicarea prevederilor constituționale menționate, legiuitorul, cu respectarea legalității incriminării și a legalității sancțiunilor de drept penal, a stabilit, în cuprinsul art. 308 din Codul penal, o serie de infracțiuni de corupție și de serviciu, care pot fi comise de alte persoane. Reține că nimic nu împiedică legiuitorul să aprecieze, fără privilegii și fără discriminări, o anumită conduită ca fiind neconformă cu anumite relații sociale și să sancționeze săvârșirea acesteia, inclusiv în mediul privat, cu atât mai mult cu cât infracțiunea prevăzută la art. 292 din Codul penal prezintă un evident pericol public, incriminarea fiind pe deplin justificată, cerința unei astfel de incriminări decurgând din obligațiile internaționale asumate de România, respectiv art. 12 din Convenția penală privind corupția. Reține că dreptul la muncă și libertatea economică nu sunt drepturi absolute, ele putând fi limitate cu respectarea dispozițiilor art. 53 din Constituție. Totodată, apreciază că dispozițiile art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal îndeplinesc atât condiția accesibilității, prin aceea că au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind aduse la cunoștința destinatarilor săi, cât și condiția previzibilității, nelăsând loc de arbitrariu sau echivoc. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părții Delgaz Grid – S.A. (fostă E.On Distribuție România – S.A.), susținerile apărătorilor prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal. Din motivarea autoarei excepției, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal. Textele de lege criticate au următorul conținut:– Art. 292 alin. (1): „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.“;  … – Art. 308 alin. (1): „Dispozițiile art. 289-292, 295, 297-301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.“  …  … 11.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 45 privind libertatea economică și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată, inițial, de Societatea Dragoliv Service – S.R.L. din Sascut, județul Bacău, în Dosarul nr. 18.532/180/2014 al Tribunalului Bacău – Secția penală. Prin Încheierea din 3 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 18.532/180/2014, Tribunalul Bacău – Secția penală a respins, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 din Codul penal raportat la art. 292 din Codul penal, ca neavând legătură cu cauza. Societatea Dragoliv Service – S.R.L. a declarat apel împotriva Încheierii penale din 3 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 18.532/180/2014, așa încât, soluționând apelul declarat de autoare, Curtea de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie a pronunțat, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9, Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, prin care a admis apelul declarat de Societatea Dragoliv Service – S.R.L. și cererea de sesizare a Curții Constituționale. Urmare a sesizării Curții Constituționale prin Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, pe rolul instanței de control constituțional s-a format Dosarul nr. 364D/2016, care a fost soluționat prin Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017. Curtea reține, însă, că împotriva Deciziei penale nr. 311 din 15 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9, a formulat contestație în anulare Delgaz Grid – S.A. (fosta E.On Distribuție România – S.A.), fiind format Dosarul nr. 257/32/2016, pe rolul Curții de Apel Bacău – Secția penală, pentru cauze cu minori și de familie. Prin Decizia nr. 885 din 13 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 257/32/2016, Curtea de Apel Bacău – Secția penală, pentru cauze cu minori și de familie a admis contestația în anulare, a desființat în totalitate Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9, și a fixat termen pentru soluționarea apelului declarat de Societatea Dragoliv Service – S.R.L. împotriva Încheierii penale din 3 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 18.532/180/2014. Ulterior, prin Decizia nr. 1.026 din 4 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 257/32/2016, Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de Societatea Dragoliv Service – S.R.L. împotriva Încheierii penale din 3 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 18.532/180/2014, a desființat încheierea apelată, a reținut cauza spre rejudecare și, în fond, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării aceleiași excepții de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 308 din Codul penal raportat la art. 292 din Codul penal, ridicată de Societatea Dragoliv Service – S.R.L. în Dosarul nr. 18.532/180/2014 al Tribunalului Bacău – Secția penală. … 13.Așadar, Curtea constată că, în prezentul dosar, a fost sesizată – prin Decizia nr. 1.026 din 4 octombrie 2016, pronunțată, în apel, de Curtea de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 257/32/2016 – cu aceeași excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal, ridicată de către aceeași autoare, respectiv Societatea Dragoliv Service – S.R.L. din Sascut, județul Bacău, în fond, în Dosarul nr. 18.532/180/2014 al Tribunalului Bacău – Secția penală, așadar în cadrul aceleiași cauze penale, și care a făcut obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 364D/2016, soluționat de Curte prin Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017.  … 14.În aceste condiții, Curtea constată că Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza și părțile fiind aceleași atât în cadrul excepției anterioare, cât și al excepției ce face obiectul prezentei cauze. Astfel, ținând seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și de cele ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt general obligatorii pentru viitor, partea care a invocat excepția nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat și, în consecință, excepția este inadmisibilă. În acest sens este jurisprudența constantă a instanței de control constituțional, iar, cu titlu de exemplu, Curtea reține Decizia nr. 419 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, Decizia nr. 184 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 mai 2012, Decizia nr. 507 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009, Decizia nr. 864 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Decizia nr. 57 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004, Decizia nr. 472 din 9 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 16 ianuarie 2004, Decizia nr. 136 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 28 iunie 2002, Decizia nr. 100 din 26 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 6 iunie 2002, Decizia nr. 81 din 8 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 6 aprilie 2001, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, Decizia nr. 326 din 11 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 noiembrie 1997, Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993. … 15.Totodată, Curtea reamintește o decizie recentă a sa, respectiv Decizia nr. 481 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 11 august 2015, în care, la paragrafele 14 și 15, s-a statuat că „Efectele lucrului judecat, potrivit art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se exprimă în faptul că «Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect». […] Hotărârea de sesizare a Curții Constituționale se bucură de autoritatea lucrului judecat sub aspectul dispoziției de sesizare cu excepția de neconstituționalitate, astfel încât, dacă este invocată din nou aceeași excepție de neconstituționalitate, instanța judecătoreasă a quo are competența de a invoca din oficiu și de a admite excepția autorității de lucru judecat. Or, în cauza de față, instanța judecătorească a quo, sesizând Curtea Constituțională prin Încheierea din 17 martie 2015, nu a ținut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucura, sub aspectul dispoziției de sesizare a Curții, Încheierea din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare – Secția I civilă, data publicării deciziei Curții Constituționale, respectiv 26 mai 2015, nefiind relevantă în acest sens. De aceea, în condițiile în care instanța judecătorească nu își îndeplinește această competență, revine instanței constituționale competența de a respinge, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, art. 11 alin. (3) și art. 14 din Legea nr. 47/1992 și art. 430 din Codul de procedură civilă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate astfel formulată, întrucât dispozițiile procedural civile referitoare la autoritatea de lucru judecat atașată hotărârilor judecătorești sunt aplicabile mutatis mutandis și în cazul deciziilor Curții Constituționale. În sensul celor anterior expuse, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că o decizie a sa are autoritate de lucru judecat, în ipoteza în care obiectul, cauza și părțile sunt aceleași «atât în cadrul excepției anterioare, cât și al excepției ce face obiectul prezentei decizii. Astfel, ținând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituție [devenit art. 147 alin. (4), după revizuirea și republicarea Constituției – s.n.], precum și de cele ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 [conținutul său normativ se regăsește la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 – s.n.] potrivit cărora deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii, partea care a invocat excepția nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat și, în consecință, excepția este inadmisibil㻓.  … 16.Raportând cele de mai sus la cauza de față, Curtea reține că, printr-o decizie anterioară, și anume Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, iar decizia pronunțată are autoritate de lucru judecat cu privire la problema de constituționalitate dezlegată pentru părțile aflate în litigiu. O atare concluzie se impune prin prisma faptului că excepția de neconstituționalitate supusă analizei de față a Curții Constituționale a fost formulată de aceeași parte – Societatea Dragoliv Service – S.R.L. din Sascut, județul Bacău, în cadrul aceluiași proces -, și chiar dacă aceasta a fost ridicată în calea de atac, obiectul său îl constituie aceleași norme procesual penale, iar cauza pe care se fundamentează este identică, întrucât motivarea excepției este raportată la aceleași dispoziții constituționale, respectiv art. 16, art. 41 alin. (1), art. 45 și art. 53. Mai mult, argumentația pretinsei relații de contrarietate între obiectul excepției și textele constituționale precitate este, de asemenea, identică. În aceste condiții, Curtea constată că Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, în raport cu părțile din proces, se bucură de autoritate de lucru judecat – efecte inter partes litigantes.  … 17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Dragoliv Service – S.R.L. din Sascut, județul Bacău, în Dosarul nr. 257/32/2016 al Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău – Secția penală, cauze minori și familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu –-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește