DECIZIA nr. 376 din 28 mai 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (5) din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Răzvan Varga în Dosarul nr. 6.894/328/2016 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.945D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 933D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (5) din Codul penal, excepție ridicată de Gavril Sorin Zinveliu în Dosarul nr. 2.407/112/2015/a3 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 933D/2018 la Dosarul nr. 2.945D/2017, care a fost primul înregistrat. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Apreciază că cele reținute în Decizia nr. 693 din 7 noiembrie 2017, paragrafele 17-19, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea acestora. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 14 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.894/328/2016, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (5) din Codul penal, excepție ridicată de Gheorghe Răzvan Varga, cu ocazia soluționării apelului împotriva unei sentințe penale. … 7.Prin Încheierea penală nr. 712 din 5 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.407/112/2015/a3, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (5) din Codul penal, excepție ridicată de Gavril Sorin Zinveliu, cu ocazia soluționării apelului împotriva unei sentințe penale. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1). Susțin că, potrivit formei actuale a dispozițiilor art. 129 alin. (5) din Codul penal, în cazul în care minorul are dispusă în sarcina sa o măsură educativă privativă de libertate, care vine în concurs cu o infracțiune pentru care se stabilește o pedeapsă, va executa pedeapsa, la care se adaugă o pătrime din cuantumul măsurii educative, însă pedeapsa astfel rezultată, indiferent de cuantumul acesteia, nu poate fi executată decât în regim de detenție. Spre deosebire de această situație, în cazul săvârșirii infracțiunilor concurente doar în timpul majoratului, caz în care în cadrul concursului de infracțiuni intră doar pedepse, majorul poate beneficia, în anumite cazuri, de modalitățile de executare alternative detenției, în speță suspendarea sub supraveghere. Aceste elemente determină o discriminare între cele două categorii cu consecința încălcării prevederilor art. 16 din Constituție. … 9.Apreciază că prevederile a căror neconstituționalitate o invocă creează o situație de vădită inechitate persoanei care a comis infracțiuni concurente atât în timpul minorității, cât și după majorat, față de cea a persoanei care a comis infracțiuni concurente doar în timpul majoratului. … 10.De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, pe cale jurisprudențială, că, pentru ca o diferență de tratament să fie permisă într-o societate democratică, aceasta trebuie, în primul rând, să vizeze un scop legitim și, de asemenea, să fie proporțională cu scopul vizat. În sens contrar, dacă diferența de tratament este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă, ea va constitui discriminare și va genera încălcarea dreptului fundamental al egalității în fața legii (implicit și pe cel al interzicerii discriminării). Pornind de la aceste principii, apreciază că nu există niciun scop legitim care să fundamenteze o atare diferență de tratament, discriminarea scoțând în relief o optică nejustificată a legiuitorului cu privire la situația persoanei care este judecată atât pentru infracțiuni comise în timpul minorității, cât și pentru infracțiuni comise în timpul majoratului, față de persoana aflată în situația de a fi judecată doar pentru infracțiuni comise după majorat. … 11.Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori apreciază că dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul penal sunt constituționale și nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii și dreptul la un proces echitabil al acestora. Instanța judecătorească apreciază că nu se poate reține ca fiind fundamentată susținerea autorului excepției potrivit căreia normele criticate ar constitui premisa unui tratament diferențiat, discriminatoriu al inculpaților în fața legii. Din conținutul dispozițiilor art. 129 alin. (5) din Codul penal rezultă fără echivoc faptul că ele se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipotezele juridice prevăzute prin textul criticat. Referitor la principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală arată că instanța de control constituțional a reținut, în jurisprudența sa, că discriminarea presupune aplicarea unui regim juridic diferit unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil. Or, în ceea ce privește dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul penal, instanța judecătorească apreciază că autorul excepției face referire la categorii de persoane care se află în situații juridice diferite. … 12.Principiile care stau la baza regimului sancționator al pluralității de infracțiuni, în reglementarea actuală de drept substanțial, sunt identice și nu creează situații de inechitate între o persoană care a comis infracțiuni concurente în timpul minorității și după majorat, față de persoana majoră care a comis mai multe infracțiuni în concurs. Astfel, în caz de concurs, se aplică o sancțiune pentru fiecare infracțiune în parte, după care se aplică sancțiunea cea mai grea, la care se adaugă un spor, în raport cu felul pedepselor (mai puțin în situația în care una dintre pedepse este detenția pe viață). Aceste aspecte rezultă cu claritate din dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. a), b), c), d) și e) din Codul penal, privind stabilirea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni. Este de subliniat că, în accepțiunea legiuitorului, sintagma „sancțiunea cea mai grea“ nu se rezumă doar la aprecierea cuantumului pedepselor contopite, ci și la felul și modalitatea lor de executare. Astfel, când s-au stabilit o pedeapsă cu detenția pe viață și pedepse cu închisoarea și/sau amendă, se aplică detenția pe viață, când s-au stabilit pedeapsa închisorii și pedeapsa amenzii, se aplică pedeapsa închisorii, când s-au aplicat o pedeapsă a închisorii cu executare și o pedeapsă suspendată condiționat (în ipoteza soluționării separate a cauzelor), se aplică închisoarea cu executare. Dispozițiile art. 129 alin. (5) cu raportare la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal pun în aplicare același principiu, în sensul aplicării sancțiunii celei mai grele, la care se aplică un spor și forma de executare cea mai grea, privarea de libertate. Astfel, în caz de concurs de infracțiuni, dintre care una/unele în timpul minorității și una/unele după majorat, în ipoteza în care măsura educativă, pentru infracțiunea/infracțiunile comise în timpul minorității, este privativă de libertate, iar pedeapsa pentru infracțiunea/infracțiunile săvârșită/săvârșite după majorat este pedeapsa închisorii, se aplică pedeapsa închisorii. Or, având în vedere caracterul privativ de libertate al măsurii educative, este evident că pedeapsa rezultantă trebuie să fie cu executare efectivă și nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării sub supraveghere a acesteia. Dreptul la un proces echitabil consacrat constituțional obligă la asigurarea prin legislația națională a unor garanții procesuale precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunțate, publicitatea procesului, soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumția de nevinovăție și asigurarea dreptului la apărare. Ca atare, instanța judecătorească apreciază că aspectele invocate de autorul excepției nu sunt de esența dreptului la un proces echitabil, textul criticat nefiind contrar dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. În concluzie, nu există nicio diferență de tratament care să încalce dispozițiile art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Avocatul Poporului, reluând cele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 693 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 9 februarie 2018, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul penal, cu următorul conținut: „Pedeapsa stabilită potrivit dispozițiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.“ Dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal au următorul conținut: „În cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care: (…) b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat.“ … 18.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate dintr-o perspectivă identică, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 693 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 9 februarie 2018. … 20.Cu acel prilej, Curtea a reținut că, într-adevăr, Codul penal prevede un regim al răspunderii penale a minorului diferit de cel specific persoanelor majore, atât sub aspectul sancțiunilor aplicate, cât și sub aspectul individualizării acestora. … 21.În acest sens, prevederile art. 114 alin. (1) din Codul penal reglementează regula aplicării față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani a unei măsuri educative neprivative de libertate, excepția de la această regulă, prevăzută la alin. (2) al aceluiași art. 114, constând în aplicarea unei pedepse privative de libertate, în două situații, expres și limitativ reglementate în cuprinsul normei anterior menționate; acestea se referă la săvârșirea de către minor a unei infracțiuni, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat, și, respectiv, la situația în care pedeapsa penală prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea, a cărei limită specială maximă este de 7 ani sau mai mare, ori detențiunea pe viață. … 22.Măsurile educative privative de libertate sunt, potrivit art. 115 alin. (1) pct. 2 din Codul penal, internarea într-un centru educativ și internarea într-un centru de detenție. Având în vedere natura acestor măsuri, executarea lor nu poate fi individualizată potrivit regulilor referitoare la amânarea aplicării pedepsei sau la suspendarea executării sub supraveghere, aceste două forme de individualizare fiind reglementate, de altfel, la art. 83-90 și art. 91-98 din Codul penal, doar în privința executării pedepsei cu închisoarea. … 23.În aceste condiții, dispozițiile art. 129 alin. (2) din Codul penal reglementează ipoteza pluralității de infracțiuni, dintre care una este săvârșită în timpul minorității și una după majorat, situații pentru care, potrivit dispozițiilor Codului penal, vor fi aplicate măsuri educative și, respectiv, pedepse. Pentru această ipoteză, dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. a) și b) din Codul penal prevăd că, dacă pentru infracțiunea săvârșită în timpul minorității este aplicată o măsură educativă neprivativă de libertate, iar pentru cea săvârșită după majorat se aplică o pedeapsă, se execută numai pedeapsa, iar dacă pentru infracțiunea săvârșită în timpul minorității se aplică o măsură educativă privativă de libertate, iar pentru cea săvârșită după majorat se aplică o pedeapsă cu închisoarea, pentru pluralitatea de infracțiuni se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat. Referitor la această din urmă regulă de sancționare a pluralității de infracțiuni, dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul penal prevăd că pedeapsa astfel stabilită nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere. De asemenea, cu privire la o ipoteză similară, cea a descoperirii unei infracțiuni săvârșite în timpul minorității, dispozițiile art. 130 din Codul penal prevăd că, dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării condiționate se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune în timpul minorității pentru care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură educativă privativă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 129 alin. (2)-(4) din Codul penal. … 24.Aceste modalități de individualizare sunt însă opțiunea legiuitorului, care, în realizarea politicii penale a statului, este abilitat să stabilească reguli specifice în privința unor ipoteze precum cea invocată de autorul excepției, cu respectarea marjei de apreciere prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituție. … 25.Cu privire la dispozițiile legale criticate, în Expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal se precizează că, în reglementarea Codului penal în vigoare, legiuitorul a renunțat la ficțiunea consacrată de Codul penal din 1969, potrivit căreia o măsură educativă este întotdeauna mai ușoară decât o pedeapsă, ficțiune ce determina concluzia că o internare de mai mulți ani într-un centru de reeducare este mai ușoară decât o pedeapsă penală, chiar și cu amenda, în privința căreia se dispune suspendarea executării. Pentru acest motiv, la reglementarea cumulului juridic, s-a avut în vedere, în principal, natura privativă sau neprivativă de libertate a sancțiunilor aplicate. Totodată, având în vedere că măsurile educative privative de libertate nu sunt susceptibile de amânarea aplicării sau de suspendarea executării sub supraveghere, se arată că au fost excluse de la aceste modalități de individualizare și pedepsele cu închisoarea rezultate din aplicarea cumulului juridic al unei pedepse cu o măsură educativă privativă de libertate, conform prevederilor art. 129 alin. (5) din Codul penal. … 26.Soluția juridică mai sus analizată nu este însă de natură a crea discriminare între persoanele care săvârșesc pluralități de infracțiuni după împlinirea majoratului și categoria de persoane prevăzută la art. 129 alin. (2) și art. 130 din Codul penal, invocată de autorul excepției, întrucât acestea se află în situații juridice diferite determinate nu doar de momentul săvârșirii infracțiunilor, ci și de componentele pluralității de infracțiuni comise, precum și de pedepsele și măsurile educative avute în vedere la stabilirea pedepsei rezultante, conform art. 129 alin. (1)-(4) din Codul penal. Or, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi, reglementat la art. 16 din Constituție, nu înseamnă uniformitate, acesta neinterzicând reglementarea unor reguli specifice în cazul diferenței de situații (a se vedea Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, și Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). … 27.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, Curtea constată că soluția și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Răzvan Varga în Dosarul nr. 6.894/328/2016 și de Gavril Sorin Zinveliu în Dosarul nr. 2.407/112/2015/a3 ale Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și constată că dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește