DECIZIA nr. 373 din 3 iunie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Cabinetul Stomatologic Dobrin S. Anca Maria în Dosarul nr. 15.219/215/2016 al Tribunalului Dolj – Secția a II-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.539D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 18 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 15.219/215/2016, Tribunalul Dolj – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cabinetul Stomatologic Dobrin S. Anca Maria cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect o contestație formulată în temeiul Legii nr. 77/2016. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că posibilitatea instituită prin reglementarea criticată din Legea nr. 77/2016, de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorilor, este limitată la categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1) din lege, astfel cum acestea sunt definite prin Legea nr. 193/2000 și Ordonanța Guvernului nr. 21/1992. Aceasta reprezintă, însă, pentru categoriile de persoane fizice sau grupul de persoane fizice exceptate, o restrângere discriminatorie a unui drept izvorât din raporturile juridice cu instituția de credit și o limitare a libertății economice, cu încălcarea art. 16 și art. 53 din Constituție. … 6.Tribunalul Dolj – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că principiul general al egalității, reglementat de art. 16 din Constituție, se referă la o egalitate juridică formală, și nu la o egalitate de condiții. Cu toate acestea, egalitatea în fața legii și a autorităților publice nu poate implica ideea de uniformizare, în sensul de a aplica tuturor cetățenilor același regim juridic, indiferent de situația naturală sau socioprofesională a acestora. Principiul egalității presupune ca la situații egale să se aplice un tratament juridic egal, în același timp, însă, presupune și dreptul la diferențiere în tratament juridic, dacă situațiile în care se află cetățenii sunt diferite. Altfel spus, situațiilor egale trebuie să le corespundă un tratament juridic egal, iar situațiilor diferite, un tratament juridic diferit. În ceea ce privește încălcarea art. 53 din Constituție, instanța reține că, într-o societate democratică, fiecărui individ îi revin drepturi și libertăți de care poate să dispună liber, cu condiția de a nu aduce atingere drepturilor și libertăților altora, iar restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți reglementate vizează strict drepturile fundamentale, și nu orice drept subiectiv al individului. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, care au următorul cuprins normativ:– Art. 1: (1)Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor.(2)Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare. … – Art. 4:(1)Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:a)creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială; …  …  … 11.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține faptul că Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite prevede că, prin derogare de la prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă, până la prima zi de convocare la notarul public, părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord. Art. 1 din Legea nr. 77/2016 circumstanțiază domeniul de aplicare a legii dării în plată atât sub aspectul cadrului obiectiv (ratione materiae), prin referirea expresă la „creanțe deținute asupra consumatorilor“, cât și sub aspectul cadrului subiectiv (ratione personae), prin precizarea raporturilor juridice cu privire la care actul normativ este incident [alin. (1)-(3)], precum și a celor excluse [alin. (4)]. Din economia dispozițiilor legii rezultă că aceasta presupune imperios existența unui raport juridic principal dintre un consumator și un creditor profesionist sau un cesionar al creanței derivând dintr-un contract de credit. Chiar dacă, așa cum prevăd art. 1 alin. (3) și art. 6 alin. (3), legea este aplicabilă și persoanelor care au garantat – personal sau real – creditul acordat debitorului principal, condiția sine qua non pentru a se pune pertinent în discuție aplicarea legii o constituie existența unui raport juridic principal decurgând dintr-un contract de credit încheiat între un consumator și creditorii expres menționați în art. 1 alin. (1), chiar dacă, ulterior, creanța a fost cesionată în favoarea unui terț. … 13.Curtea subliniază că art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 77/2016 instituie, drept condiție imperativă, obligativitatea ca, pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată, atât creditorul, cât și consumatorul să facă parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1) din lege, astfel cum acestea sunt definite de legislația specială. În acest sens, Curtea reține că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 statuează în mod univoc faptul că această lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor. … 14.Pentru delimitarea sferei debitorilor – consumatori, beneficiari ai legii dării în plată, legiuitorul precizează, în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, că aceștia sunt persoanele definite de Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența acestei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Prin urmare, privitor la calitatea de consumator, vor trebui avute în vedere anumite cerințe pentru includerea unui anumit debitor (principal) în sfera persoanelor care se pot prevala de prevederile Legii nr. 77/2016. Astfel cum rezultă în mod clar din cuprinsul normativ al art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/1992 și al art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, la care legea dării în plată trimite în mod expres, calitatea de consumator aparține doar persoanei fizice, astfel încât mijlocul dării în plată reglementat prin Legea nr. 77/2016 este pus exclusiv la dispoziția persoanelor fizice, și nicidecum a celor juridice. … 15.De altfel, Curtea constată că și art. 2 lit. b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 193/2000, prevede că, în sensul acestei directive, „consumator“ înseamnă orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de această directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale profesionale. Așa fiind, procedând la interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. b) din Directiva 93/13/CEE, Curtea Europeană de Justiție a statuat că termenul de „consumator“ trebuie interpretat ca referindu-se numai la persoane fizice [cauzele Cape Snc c. Idealservice – S.R.L. (C-541/99) și Idealservice MN RE Sas c. OMAI – S.R.L. (C-542/99)]. … 16.În acest context, Curtea Constituțională reține că persoanele juridice care au contractat credite sunt excluse de la beneficiile legii dării în plată, chiar dacă, prin ipoteză, creditul se încadrează în cerințele prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, în sensul că acesta „a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință“. Raportat la definiția conferită de legislația specială consumatorului, și anume „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații“, Curtea reține că art. 3 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 enumeră și dreptul acestora de a se organiza în asociații de consumatori, în scopul apărării intereselor lor. Problema care se pune este aceea dacă, în contextul aplicării legii dării în plată, o asociație de consumatori se poate prevala de beneficiile acestei legi. În acest sens, trebuie făcută distincția între, pe de o parte, situația în care asociația acționează în nume propriu pentru valorificarea unui drept propriu în cadrul unui raport juridic derivând dintr-un contract de credit încheiat între asociație și o instituție (ne)bancară și, pe de altă parte, situația în care asociația ar acționa pentru valorificarea unui drept propriu al unui consumator concret. Dacă în prima situație asociația, având personalitate juridică dobândită în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, acționează ca o persoană juridică, aceasta fiind exclusă de la aplicarea legii dării în plată, în cea de-a doua situație însă, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru asocierea consumatorilor, nimic nu împiedică asociația să urmeze procedura dării în plată pentru valorificarea drepturilor concrete ale unuia sau mai multor debitori consumatori asociați concret individualizați, însă și cu participarea acestora din urmă la procedură, întrucât actele de dispoziție juridică asupra imobilului pot fi săvârșite doar de către titularul dreptului. … 17.Raportat la scopul avut în vedere de consumator când contractează creditul, Curtea precizează că, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 77/2016, este necesar ca respectivul consumator să acționeze în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, deci acesta să nu acționeze în calitate de profesionist. Pentru a se reține aplicabilitatea Legii nr. 77/2016 este necesar ca respectivul credit să fie contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință, însă și în aceste situații, pe de o parte, debitorul principal trebuie să aibă calitatea de consumator, adică să acționeze în afara activității sale profesionale sau comerciale, iar, pe de altă parte, garanția ipotecară asupra imobilului cu destinația de locuință trebuie să privească un credit asumat de un consumator. Debitorul principal – persoană fizică – trebuie să fi contractat creditul într-un scop străin de activitatea sa de profesionist, astfel că, în măsura în care acesta s-a angajat întrun raport juridic de creditare din poziția sa de titular al unei activități comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, nu va putea beneficia de darea în plată, întrucât nu are calitate de consumator. Numai contractele încheiate în afara și independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională, în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesități de consum privat ale unui individ, fac parte din regimul particular aplicabil în materie de protecție a consumatorului, în timp ce o asemenea protecție nu se justifică în cazul unui contract care are ca scop o activitate profesională [a se vedea Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (camera a doua) din 20 ianuarie 2005, Gruber, C-464/01]. … 18.În contextul celor mai sus menționate, raportat la situația de fapt din speță, Curtea reține că între autorul excepției de neconstituționalitate – Cabinetul Stomatologic Dobrin S. Anca Maria, în calitate de împrumutat, și Banca Transilvania – S.A., în calitate de creditor, au fost încheiate, în anul 2008, două convenții de credit, care au fost garantate cu un imobil care, astfel cum reiese din actele dosarului, nu are destinația de locuință, fiind tocmai imobilul în care acesta își desfășoară activitatea. În anul 2016, autorul excepției a trimis o notificare băncii, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016, prin care a transmis intenția de dare în plată a imobilului ipotecat în vederea garantării creditului. În acest context, creditoarea a formulat o contestație împotriva notificării, solicitând instanței de judecată să constate că notificarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016, precum și faptul că această lege nu este aplicabilă contractelor de credit încheiate în anul 2008, întrucât Cabinetul Stomatologic Dobrin S. Anca Maria nu are calitatea de consumator, în accepțiunea Ordonanței Guvernului nr. 21/1992. Prin Sentința civilă nr. 2.244/2017, Judecătoria Craiova – Secția civilă a admis contestația formulată de creditoare, a constatat că Legea nr. 77/2016 nu este aplicabilă convenției de credit din speță și a dispus repunerea părților în situația anterioară îndeplinirii de către împrumutat a demersurilor prevăzute de Legea nr. 77/2016. Împotriva acestei soluții, Cabinetul Stomatologic Dobrin S. Anca Maria a declarat apel, context în care a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) coroborate cu art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016 și a susținut că posibilitatea de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, potrivit Legii nr. 77/2016, este limitată doar la categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1) din această lege, iar această măsură reprezintă pentru categoriile de persoane fizice sau grupul de persoane fizice exceptate o restrângere discriminatorie a unui drept izvorât din raporturile juridice cu instituția de credit. … 19.Din perspectiva criticilor astfel formulate, Curtea constată că prin Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 17 ianuarie 2018, și Decizia nr. 727 din 21 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 26 martie 2018, instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la o situație similară, respingând ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate. Prin aceste decizii, Curtea a reținut că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, acest act normativ „se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor“, iar, potrivit art. 1 alin. (2) din lege, noțiunea de consumator în înțelesul acestei legi nu este una autonomă, ci ea este cea prevăzută în art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Din perspectiva unei situații de fapt similare celei din prezenta cauză, în Decizia nr. 727 din 21 noiembrie 2017, precitată, Curtea a constatat că în aceea speță a fost, de asemenea, încheiat un contract de credit între Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca și CMI Dr. Kovacs Doina Adriana – Cabinet Stomatologic, context în care Curtea a observat că entitatea menționată nu este consumator, în sensul Legii nr. 77/2016, ceea ce înseamnă că prevederile acestui act normativ nu sunt aplicabile în privința raportului juridic astfel convenit. … 20.Curtea menționează, totodată, că, potrivit legii, activitatea desfășurată de medicul (cu titlu generic) din cadrul Cabinetului Stomatologic Dobrin S. Anca Maria reprezintă o activitate liberală, în conformitate cu art. 1 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, care prevede că profesia de medic, ca profesie liberală, poate fi exercitată în cadrul cabinetului medical în una dintre următoarele forme: cabinet medical individual, cabinete medicale grupate, cabinete medicale asociate sau societate civilă medicală. Așa fiind, o atare activitate nu poate fi asimilată consumatorului, în accepțiunea conferită de legislația specifică în materia protecției consumatorului, inclusiv în legislația europeană, fiind vorba despre o persoană ce desfășoară o activitate liberală, de prestări servicii. … 21.În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 3 lit. a) din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, noțiunea de „consumator“ este definită ca fiind o persoană fizică ce, în cadrul operațiunilor reglementate de această directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale sau profesionale. Curtea observă că prevederile referitoare la protecția consumatorilor s-au stabilit la nivel european și ulterior au fost transpuse și la nivel național, rezultând din preocuparea de a-i proteja pe aceștia, ca parte considerată mai vulnerabilă din punct de vedere economic și mai puțin experimentată în materie juridică decât cealaltă parte contractuală. … 22.De altfel, în speță, așa cum rezultă din actele dosarului, Curtea observă că prin convențiile de credit încheiate cu Banca Transilvania – S.A., în calitate de Bancă, aceasta a acordat Cabinetului Stomatologic Dobrin S. Anca Maria, în calitate de împrumutat, un credit utilizat pentru acoperirea unor nevoi nenominalizate și garantate cu garanție reală imobiliară de rang II și III asupra unui imobil situat în Craiova. Astfel, cele două credite nu au fost contractate cu scopul de a achiziționa un imobil cu destinație de locuință, astfel cum prevede art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, potrivit căruia, pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinită condiția ca creditul să fi fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință, ci aceste credite au fost contractate pentru nevoi nenominalizate, nefiind garantate, cum prevede Legea nr. 77/2016, cu un imobil având destinația de locuință, în condițiile în care imobilul oferit drept garanție este chiar imobilul în care își desfășoară activitatea Cabinetul Stomatologic Dobrin S. Anca Maria. Or, noțiunea de locuință are semnificația prevăzută de art. 2 lit. a) din Legea locuinței nr. 114/1996, și anume o „construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii“. Se observă astfel că legiuitorul, prin cerința prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 77/2016, conferă mecanismului dării în plată un caracter condiționat de calitatea de locuință a imobilului susceptibil de a fi dat în plată. … 23.Având în vedere cele mai sus menționate, Curtea subliniază faptul că acel debitor care nu locuiește efectiv în imobilul locuință nu se poate prevala de beneficiile legii dării în plată, însă îi rămâne deschisă calea dreptului comun pentru aplicarea impreviziunii, în modalitatea adaptării sau încetării contractului [art. 1.271 alin. (2) lit. a) și b) din Codul civil] prin alte măsuri decât darea în plată forțată. … 24.Raportând toate aceste aspecte la condiția de admisibilitate referitoare la legătura cu soluționarea cauzei, așa cum a reținut, de altfel, Curtea și prin Decizia nr. 570 din 19 septembrie 2017 și Decizia nr. 727 din 21 noiembrie 2017, aceasta „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului“. Prin urmare, întrucât Legea nr. 77/2016 stabilește în mod imperativ beneficiarii acestui act normativ și având în vedere faptul că autorul excepției – Cabinetul Stomatologic Dobrin S. Anca Maria nu se încadrează în categoria expres prevăzută de legiuitor și nici nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute de această lege, Curtea constată că, în speță, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Cabinetul Stomatologic Dobrin S. Anca Maria în Dosarul nr. 15.219/215/2016 al Tribunalului Dolj – Secția a II-a civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dolj – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește