DECIZIA nr. 372 din 30 mai 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Niculescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Liberty Technology Park – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 10.659/211/2013 al Curții de Apel Cluj – Secția a II-a civilă și de Cristina Trăilă și Jitariu (Cotigă) Cristina-Diana în Dosarul nr. 19.071/3/2013/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă. Excepția de neconstituționalitate constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 521D/2016. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 mai 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și în prezența reprezentantului convențional al Societății Liberty Technology Park – S.A. din Cluj-Napoca, domnul avocat Cosmin Flavius Costaș, din cadrul Baroului Arad. În cadrul ședinței de judecată, Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus conexarea Dosarului nr. 821D/2016 la Dosarul nr. 521D/2016, mai înainte înregistrat, iar dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 30 mai 2017, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin încheierile din 28 martie 2016 și 19 aprilie 2016, pronunțate în dosarele nr. 10.659/211/2013 și nr. 19.071/3/2013/a1, Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a civilă și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, respectiv ale art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, excepție ridicată de Societatea Liberty Technology Park – S.A. din Cluj-Napoca și de Cristina Trăilă și Jitariu (Cotigă) Cristina-Diana în cauze având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în apel. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se arată că există o încălcare a principiului egalității în drepturi între persoanele care au beneficiat de calea de atac a recursului înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 și cele care nu mai beneficiază de această cale de atac după intrarea în vigoare a actului normativ. … 5.Cu privire la încălcarea accesului liber la justiție se arată că, deși nu este un drept absolut, limitarea acestuia trebuie să fie prevăzută într-o lege adoptată în conformitate cu Constituția. Prin instituirea unui prag de 1.000.000 de lei pentru admisibilitatea exercitării recursului în cazul litigiilor evaluabile în bani, justițiabilul este privat de o cale de atac prin care se exercită controlul de legalitate al hotărârii judecătorești atacate. O asemenea ingerință în dreptul de acces liber la justiție nu este necesară și nici proporțională cu scopul urmărit, din moment ce instanțele judecătorești au la dispoziție un mijloc de filtrare a recursurilor, și anume incidența motivelor de casare prevăzute de Codul de procedură civilă. Se concluzionează în sensul că este complet inechitabil ca un justițiabil să fie pus în situația în care să fie incident un motiv de casare dintre cele reglementate de Codul de procedură civilă, dar să nu poată exercita această cale de atac doar pentru că obiectul litigiului nu atinge pragul de 1.000.000 lei. … 6.Se ajunge la o inegalitate în drepturi în ceea ce privește accesul la justiție, neputându-se restricționa acest drept doar pentru o anumită categorie de cetățeni. În acest sens se arată că o cerere evaluabilă în bani de peste 500.000/1.000.000 lei nu este cu nimic mai presus față de cererile cu valoare mai redusă, neexistând niciun motiv obiectiv și pertinent pentru îngrădirea dreptului la a exercita calea extraordinară de atac a recursului pentru aceste din urmă persoane, care sunt exact în aceeași situație juridică precum celelalte persoane, doar că cererea lor are o valoare mai redusă. … 7.În consecință, se susține că valoarea unui litigiu nu este un criteriu pertinent și suficient pentru a justifica vreo limitare sau diferențiere în ceea ce privește accesul la o cale de atac extraordinară. Se arată că, în ipoteza în care legiuitorul ar fi reglementat faptul că în toate litigiile evaluabile în bani calea de atac a recursului nu este permisă, atunci nu ar fi existat nicio încălcare a Constituției pentru că aceasta nu reglementează un anumit număr de căi de atac, ci recunoaște doar existența unui control judecătoresc; însă, reglementarea posibilității de a accesa o cale de atac în funcție de valoarea litigiului, iar nu de natura litigiului, încalcă egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție. … 8.Se mai arată că textul criticat este contrar egalității în drepturi din moment ce unii justițiabili pot avea acces la această cale extraordinară de atac, iar alții nu, fără ca această diferență de tratament juridic să aibă o justificare obiectivă și rațională. … 9.În susținerea celor de mai sus sunt invocate Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, Decizia nr. 580 din 14 aprilie 2009, Decizia nr. 1.160 din 6 noiembrie 2008, Decizia nr. 1.013 din 14 iulie 2011 și Decizia nr. 52 din 14 ianuarie 2010. … 10.Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fiind realizate trimiteri la considerentele de principiu ale Deciziei nr. 350 din 7 mai 2015, Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015 și Decizia nr. 517 din 7 iulie 2015. … 11.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fiind realizate trimiteri la considerentele de principiu ale Deciziei nr. 1 din 8 februarie 1994, Deciziei nr. 500 din 30 iunie 2015 și Deciziei nr. 517 din 7 iulie 2015, precum și la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 mai 1986, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 13.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, în virtutea acestui mandat constituțional, legiuitorul având competența de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. Iar, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Noul Cod de procedură civilă [art. 483 alin. (2) teza I] exceptează de la calea extraordinară de atac a recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din același cod, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. Se mai susține că noul Cod a instituit o categorie nouă de hotărâri judecătorești, anume aceea a hotărârilor care nu sunt susceptibile de recurs, soluția fiind diferită de cea promovată de Codul de procedură civilă din 1865, care a cunoscut categoria hotărârilor ce nu puteau fi controlate pe calea apelului. Rațiunile pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului sunt determinate, în principal, de imperativul major al descongestionării instanței supreme de un număr considerabil de recursuri, interesul relativ redus al litigiului constituindu-se deopotrivă într-un temei pentru suprimarea căii extraordinare de atac a recursului. Ținând seama și de numărul insuficient de personal al Înaltei Curți de Casație și Justiție, noua soluție legislativă a urmărit degrevarea temporară a activității acestei instanțe – care, în sistemul noului Cod, a dobândit competențe noi, cum ar fi procedura hotărârii prealabile -, precum și observarea impactului normelor de competență instituite de noua reglementare procesual civilă asupra activității acestei instanțe. … 14.Se apreciază că dispozițiile noului Cod de procedură civilă au reglementat restricții semnificative, destinate a restrânge obiectul recursului, exceptarea unor litigii de la calea de atac a recursului reprezentând o opțiune utilă în vederea realizării imperativului de descongestionare a activității instanței supreme de un număr impresionant de cauze. … 15.Dreptul de acces la justiție, ca drept fundamental convențional și constituțional, nu conferă tuturor sine modo și dreptul de acces la toate „gradele de jurisdicție“, dar implică indubitabil dreptul la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Soluția legislativă criticată de autorii excepției trebuie analizată și în contextul regândirii regimului căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce privește sistemul căilor de atac și rolul recursului. Astfel, apelul este calea de atac obișnuită, de drept comun, care se poate exercita în legătură cu orice nemulțumire referitoare la hotărârea de primă instanță, fie că este de fapt sau de drept, asigurând două judecăți de fond, deci dublul grad de jurisdicție; spre deosebire de reglementarea anterioară, când excepțiile erau nejustificat de numeroase, noul Cod a restrâns considerabil aceste excepții și a dat prioritate exercitării apelului. În sistemul noului Cod, apelul este singura cale ordinară de atac, calea de atac obișnuită, care a fost suprimată în puține cazuri față de vechea reglementare, tocmai pentru a sublinia că, de regulă, ultima care poate îndrepta o nedreptate este instanța de apel, care asigură o nouă judecată de fond și deci dublul grad de jurisdicție, recursul intervenind într-adevăr excepțional, în condiții restrictive și exclusiv pentru motive de legalitate. Se arată că recursul este o cale extraordinară de atac prin care, în condițiile și pentru motivele limitativ prevăzute de lege, se exercită un control suplimentar de legalitate; recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile; în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată [art. 483 alin. (3) și alin. (4) teza I]; „recursul hibrid“, prevăzut de art. 304^1 din vechiul Cod de procedură civilă nu se mai regăsește în noul Cod și că necesitatea acestui recurs, ca substitut (imperfect) al apelului, a fost generată de suprimarea discutabilă a apelului într-un număr mare de cauze, în vechea reglementare. … 16.Se mai invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, precum și Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015, cu referire specială asupra conținutului normativ al art. 21 din Constituție și asupra caracterului constituțional al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. … 17.Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 821D/2016, își menține punctul de vedere exprimat într-o serie de alte dosare ale Curții Constituționale cu obiect similar în sensul constituționalității prevederilor legale criticate. … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 19.În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție comunicarea unei situații statistice, pe ani, a numărului de cereri de recurs judecate în ipoteza cererilor evaluabile în bani în valoare de peste 1.000.000 lei, în privința proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. … 20.Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 4.032 din 29 martie 2017, a indicat faptul că la sfârșitul anului 2016 ponderea dosarelor ce se judecă în baza dispozițiilor noului Cod de procedură civilă este de 52,5% la Secția civilă și de 40% la Secția a II-a civilă. S-a mai arătat că datele statistice culese nu evidențiază numărul dosarelor în funcție de valoarea obiectului cererilor de chemare în judecată. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului convențional al Societății Liberty Technology Park – S.A. din Cluj-Napoca și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 22.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Curtea reține, însă, că aplicabil în speță este numai art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, text care are, de principiu, aceeași soluție legislativă cu cel al art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Această din urmă dispoziție legală nu se aplica nici la data ridicării excepției, nici la data pronunțării prezentei decizii, intrarea sa în vigoare fiind succesiv prorogată până la data de 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016. Așadar, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă ulterior datei de 15 februarie 2013, aplicabil în speță este art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013 [a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 661 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 28 februarie 2017, paragraful 22]. Având în vedere și critica de neconstituționalitate punctual realizată, Curtea reține drept obiect al excepției de neconstituționalitate sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, text care are următorul conținut: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“. … 23.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție și ale art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției. De asemenea sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, nepublicată*) încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituțională.Notă …

*) Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017. … 25.În esență, Curtea a reținut că din moment ce legiuitorul a reglementat calea de atac a recursului, acesta trebuie să asigure egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea acestei căi de atac, chiar dacă este una extraordinară. Legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru exercitarea căii de atac a recursului, reglementând anumite situații în care nu se poate formula recurs, însă acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod obiectiv și rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. În consecință, legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de valoarea pretenției deduse judecății, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă, contrar art. 16 alin. (1) din Constituție. În consecință, prin impunerea unui prag valoric al cererii pentru accesul la calea de atac a recursului, legiuitorul nu asigură egalitatea juridică a cetățenilor în accesul la această cale extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 contravine, pe lângă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, și celor ale art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. … 26.Curtea a mai arătat că recursul este parte a mecanismului pus la îndemâna instanței supreme de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, precum și a garanțiilor dreptului la un proces echitabil, în sensul că cetățeanul trebuie să fie încredințat de faptul că i s-a aplicat corect legea la judecata în fond și că au fost respectate normele de ordine publică referitoare la compunerea instanței sau competența instanței, alte reguli de procedură apreciate ca fiind importante, cerințele referitoare la motivarea hotărârii sau autoritatea de lucru judecat. Este adevărat că recursul în interesul legii este un alt element al mecanismului de interpretare și aplicare unitară a legii, însă acesta se aplică numai în situațiile în care există o jurisprudență neunitară de o anumită consistență. Mai mult, recursul în interesul legii acoperă situațiile pentru viitor, el nefiind un remediu direct, nemijlocit al persoanei pentru revenirea la starea de legalitate în cazul concret dedus judecății. Prin urmare, în vederea unificării jurisprudenței, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are numai rolul de a soluționa recursuri în interesul legii, ci și pe acela de a casa hotărârile instanțelor inferioare care nu sunt conforme cu regulile de drept aplicabile.  … 27.Întrucât recursul se soluționează de Înalta Curte de Casație și Justiție și, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, Curtea a reținut că, în cazul recursurilor ce intră în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile legale criticate introduc o dublă măsură în privința evaluării legalității hotărârilor judecătorești, stabilind, pe de-o parte, că instanța supremă își exercită acest rol numai în anumite situații și, pe de altă parte, că își exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine și dispozițiilor art. 126 alin. (3) din Constituție. … 28.În consecință, având în vedere art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum și data sesizării Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. În aceste condiții, potrivit jurisprudenței Curții, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, sau Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, în temeiul Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă [a se vedea, pe larg, și Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23). … 29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Liberty Technology Park – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 10.659/211/2013 al Curții de Apel Cluj – Secția a II-a civilă și de Cristina Trăilă și Jitariu (Cotigă) Cristina-Diana în Dosarul nr. 19.071/3/2013/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția a II-a civilă și Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește