DECIZIA nr. 372 din 3 iunie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 980 din 13 octombrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE 368 26/11/2009
ART. 15REFERIRE LAOUG 60 03/06/2009
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 148 04/03/2021
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 59 13/02/2018
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 19REFERIRE LAOUG 60 03/06/2009
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 20REFERIRE LAOUG 60 03/06/2009
ART. 20REFERIRE LAOUG 60 03/06/2009 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 571 19/09/2017
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 21REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 970
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Elena Cristian în Dosarul nr. 8.784/212/2018/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.275D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea nr. 11.577 din 1 august 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.784/212/2018/a1, Judecătoria Constanța – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Cristian cu prilejul judecării unei cauze privind litigii cu profesioniștii având ca obiect o „excepție de neconstituționalitate“, în contradictoriu cu Banca Transilvania – S.A.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că scopul Legii nr. 77/2016 este acela de a proteja consumatorul persoană fizică, debitor în contractul de credit, prin partajarea în mod echitabil a riscurilor devalorizării bunului între creditor și debitor, iar din această perspectivă apreciază că art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 contravine art. 16 din Constituție, prin prisma caracterului discriminatoriu ce decurge din instituirea interdicției pentru persoanele care au accesat programul „Prima casă“ de a beneficia de procedura dării în plată pentru stingerea obligațiilor asumate prin contract de credit. În acest sens, se susține că prin Legea nr. 77/2016, legiuitorul național a procedat la o transpunere incorectă a Directivei 2014/17/UE, aceasta din urmă stipulând faptul că dispozițiile sale ar trebui să se aplice indiferent dacă creditorul sau intermediarul de credit este persoană fizică sau juridică. 6.În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin și art. 44 din Constituție, întrucât rolul de protecție conferit consumatorului persoană fizică, debitor al unui contract de credit, de a transmite creditorului proprietatea imobilului pentru stingerea obligațiilor asumate prin contractul de credit, nu este îndeplinit în ipoteza în care persoana contractantă a uzat de programul „Prima casă“ în vederea achiziționării imobilului. Declararea inviolabilității proprietății private corespunde ideii de protecție a acesteia, astfel cum este reglementată în art. 44 alin. (2) din Constituție, sens în care autoarea excepției precizează faptul că orice limitare ce privește exercitarea dreptului de proprietate poate fi realizată numai în cazuri excepționale, iar aceste îngrădiri legislative trebuie să fie în deplină consonanță cu celelalte dispozițiile constituționale, precum și prevederi din tratate sau pacte la care România este parte. Așa fiind, apreciază că prin interdicția stipulată în art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 este încălcat și art. 136 din Constituție.7.Apreciază, de asemenea, că prin interdicția prevăzută în art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 se limitează dreptul debitorului persoană fizică de a se prevala de procedura specială de dare în plată în ipoteza în care contractul de credit a fost perfectat cu scopul desfășurării unei activități economice, cu consecința încălcării art. 45 din Constituție.8.De asemenea, raportat la formularea utilizată de legiuitor prin art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, autoarea excepției consideră că se aduce atingere art. 52 din Constituție, deoarece impietează în mod vădit asupra drepturilor și libertăților persoanelor fizice debitoare ale unui contract de credit, în mod concret prin imposibilitatea utilizării procedurii speciale de dare în plată în scopul stingerii datoriilor izvorâte din contracte de credit.9.Consideră, de asemenea, că prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 contravin și dispozițiilor art. 53 din Constituție, întrucât efectul juridic produs prin adoptarea art. 1 alin. (4) din acest act normativ reprezintă o restrângere de principiu a drepturilor și libertăților fundamentale, fără ca acestea să fie precis identificate. Dreptul de proprietate, mai exact dreptul de a transmite proprietatea asupra unui bun imobil în vederea stingerii obligaților asumate prin contracte de credit, este viciat prin introducerea doar a unor categorii de persoane fizice, în calitate de consumatori, care să beneficieze de procedura specială de dare în plată. Așadar, restrângerea exercitării dreptului de proprietate ca urmare a adoptării art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu reprezintă o măsură legală care să răspundă asigurării securității juridice, atât din perspectiva intereselor individuale, cât și a celor naționale și a bunului public, ci reprezintă o modalitate de a crea categorii de subiecți de drept după criterii discriminatorii, criterii care nu sunt în consonanță cu normele de drept constituțional. 10.Raportat la încălcarea art. 135 din Constituție, susține că principalul beneficiar al progresului economic este consumatorul, deoarece acesta din urmă este cel care recepționează efectul politicilor economice prin costuri mai scăzute, cantitate, calitate și diversitate a bunurilor. Din această perspectivă, apreciază că prin condiția suplimentară adoptată de legiuitor în art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 se încalcă una dintre obligațiile declarate în art. 135 din Constituție, respectiv crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Susține, totodată, că reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 contravine obligațiilor asumate de statul român de a adopta în mod corect normele comunitare, în special cele cu caracter obligatoriu, iar în acest sens este Directiva 2014/17/UE, scopul acestei directive nefiind limitarea libertății contractuale a părților contractului.11.Judecătoria Constanța – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 nu contravin dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției, legiuitorul având competența de a reglementa în mod diferit situația persoanelor care au contractat un credit prin programul „Prima casă“, față de caracteristicile speciale ale acestui program.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, potrivit căruia „Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul «Prima casă», aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Prima casă», aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările și completările ulterioare.“16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 135 privind economia, ale art. 136 privind proprietatea și celor ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană prin raportare la Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 59 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, și Decizia nr. 148 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 14 mai 2021, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.18.Analizând compatibilitatea prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 cu dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, prin deciziile menționate, Curtea a reținut că problema pentru a cărei rezolvare a fost adoptată reglementarea criticată este indicată în cuprinsul art. 11 din Legea nr. 77/2016, și anume „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit“. Aceste riscuri reprezintă o particularizare a fenomenului general descris de prevederile art. 1.271 alin. (2) din Codul civil, care fac referire la schimbări excepționale ale împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorilor la executarea obligației. Legiuitorul ordinar a înțeles să echilibreze riscurile izvorând din contractul de credit prin instituirea, în favoarea consumatorului afectat de acestea, a dreptului de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului (art. 3 din Legea nr. 77/2016), precum și a unor remedii judiciare, respectiv drepturile la acțiune reglementate de prevederile art. 7 și art. 8 din Legea nr. 77/2016. Toate aceste drepturi pot fi exercitate însă numai în condițiile și limitele stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, precum și în jurisprudența ulterioară prin care a verificat compatibilitatea Legii nr. 77/2016 cu dispoziții din Legea fundamentală.19.Prin deciziile precitate, clarificând scopul legiuitorului ordinar, precum și modalitatea prin care a înțeles să îl urmărească, Curtea a observat, pe de o parte, că, în fapt, și beneficiarii programului „Prima casă“ se pot confrunta, ulterior încheierii contractului de credit, cu „schimbări excepționale ale împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea lor la executarea obligației“, așa cum dispune art. 1.271 alin. (2) din Codul civil, sau, în termenii Legii nr. 77/2016, cu dezechilibrarea riscurilor care izvorăsc din contractele de credit încheiate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Noua casă“ și, pe de altă parte, că aceștia sunt excluși de la aplicabilitatea Legii nr. 77/2016. Cu alte cuvinte, deși beneficiarii programului „Prima casă“ se află în aceeași situație în care se află persoanele care au contractat credite în temeiul altor acte normative și în întâmpinarea căreia legiuitorul a adoptat Legea nr. 77/2016, acesta le interzice, într-o manieră neechivocă, drepturile prevăzute de aceasta. Prin urmare, se ridică, în mod legitim, problema justificării excluderii beneficiarilor programului „Prima casă” de la prevederile acesteia. Astfel, dacă se pot identifica rațiuni obiective în temeiul cărora legiuitorul ordinar a exclus de la folosința unui drept o categorie care, sub aspecte relevante, se află în aceeași situație cu titularii acestuia, atunci această excludere nu reprezintă o discriminare interzisă de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.20.Curtea a reținut că, deși este indiscutabil că destinatarii programului „Prima casă“ se pot afla în acea situație care a determinat intervenția legiuitorului ordinar, respectiv dezechilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, aceștia, în egală măsură, sunt beneficiarii unei protecții speciale din partea statului. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009, „Se aprobă programul «Prima casă», denumit în continuare Programul, ca program guvernamental care are ca obiect facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziția sau construirea unei locuințe prin contractarea de credite garantate de stat.“ Instituirea posibilității de a contracta credite garantate de stat îi transformă, deci, pe destinatarii acestui program guvernamental într-o categorie specială protejată, prin raportare la categoria largă a persoanelor fizice care contractează credite, fără să se fi prevalat de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2009. În concluzie, garantarea de către stat a unor credite solicitate de persoanele fizice în vederea achiziției sau construirii unei locuințe reprezintă o deosebire suficient de relevantă încât să îndeplinească criteriile de raționalitate și obiectivitate necesare pentru a constata conformitatea cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție a măsurii legiuitorului de excludere a beneficiarilor programului „Prima casă“ de la prevederile Legii nr. 77/2016.21.În acest context, prin Decizia nr. 571 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 11 decembrie 2017, paragrafele 18 și 19, Curtea a reținut că indiferent de momentul la care a fost încheiat un contract de credit, sub reglementarea vechiului Cod civil sau a celei din actualul Cod civil, și independent de incidența Legii nr. 77/2016 (sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 4 din lege), instanța judecătorească, care, în condițiile legii, este independentă în aprecierea sa, va putea aplica teoria impreviziunii. Așadar, în lipsa acordului părților și în temeiul art. 969 și al art. 970 din Codul civil din 1864, respectiv al art. 1.271 din actualul Cod civil, instanța judecătorească va pronunța o hotărâre prin care va dispune fie păstrarea contractului de credit în forma agreată de părți la data semnării sale, fie adaptarea contractului în forma pe care instanța o decide, fie încetarea sa. Așa fiind, nu pot fi reținute susținerile potrivit cărora textul de lege criticat ar crea un privilegiu persoanelor care cad sub incidența Legii nr. 77/2016, întrucât orice debitor al unui contract de credit, indiferent de valoarea contractului sau de scopul în care a angajat creditul, are deschisă calea unei acțiuni în justiție, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun în materie, respectiv pe dispozițiile referitoare la teoria impreviziunii din codurile civile. Prin urmare, Curtea a învederat că, în condițiile în care destinatarii programului „Prima casă“ au asigurat accesul la remediul impreviziunii de drept comun, excluderea acestora din câmpul de aplicare al prevederilor Legii nr. 77/2016 nu are semnificația unei discriminări.22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.23.Pentru argumentele mai sus prezentate, Curtea apreciază că nu poate fi reținută nici pretinsa contrarietate a reglementării criticate cu celelalte norme constituționale invocate de autoarea excepției.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Cristian în Dosarul nr. 8.784/212/2018/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă și constată că prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanța – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 iunie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x