DECIZIA nr. 371 din 28 mai 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 16 octombrie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 207
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 348
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 207
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 348
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 437 22/06/2017
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 207
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 348
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 207
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 348
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 631 08/10/2015
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 641 11/11/2014
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 348
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 205
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 242
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 239
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 343
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 207
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 348
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 348
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 207
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 348
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 241 25/04/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 677 28/11/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 745 21/11/2019





Valer Dorneanu – președinte
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (5) și ale art. 348 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Andrei Emil Rotaru și de Alexandru Emanuel Rotaru în Dosarul nr. 7.271/99/2017/a1.4 al Tribunalului Iași – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.878D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de către autorii excepției de neconstituționalitate, prin care aceștia solicită, pe de-o parte, judecarea în lipsă, iar, pe de altă parte, desemnarea unui apărător din oficiu. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că autorii acesteia critică, în realitate, soluția dispusă de instanța judecătorească, iar nu dispozițiile din Codul de procedură penală. Susține că prin ridicarea excepției de neconstituționalitate se urmărește exercitarea unei căi de atac mascate împotriva soluției instanței de fond. În concluzie, apreciază că nu este vorba despre o problemă de constituționalitate, ci despre aprecierea în concret de către judecătorul cauzei a probatoriului. Așa fiind, susține că dispozițiile art. 207 alin. (5) și ale art. 348 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale, existând posibilitatea ca inculpatul să formuleze și să susțină cereri și excepții, putând, de asemenea, solicita revocarea măsurilor preventive. Totodată, invocă Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 28 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.271/99/2017/a1.4, Tribunalul Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (5) și ale art. 348 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Andrei Emil Rotaru și de Alexandru Emanuel Rotaru, cu ocazia soluționării contestației – verificare măsuri preventive, potrivit art. 207 din Codul de procedură penală.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, invocând Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 și Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015, autorii acesteia susțin că în cadrul procedurii de cameră preliminară au solicitat administrarea probei cu acte, în sensul depunerii la dosarul cauzei a înscrisului intitulat „acord de mediere“ și a declarației date de partea vătămată, în care aceasta precizează că nu a fost sechestrată de către inculpați în niciun fel. Apreciază că revocarea măsurii arestului preventiv poate avea loc și în camera preliminară, nu doar în fața instanței de fond, întrucât în alte condiții s-ar produce o încălcare gravă a dreptului la apărare, la un recurs efectiv și la egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii și o vătămare a drepturilor ce nu mai poate fi înlăturată în niciun mod.6.Se susține că dispozițiile art. 348 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală raportate la art. 207 alin. (5) din același act normativ creează un tratament discriminatoriu față de alte persoane și o jurisprudență neunitară, în condițiile în care alte instanțe din România au dispus revocarea măsurii preventive a arestului având la bază acordul de mediere și instituția medierii în sine. Invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. 7.Apreciază că odată cu depunerea la dosar a unui acord de mediere valabil și legal încheiat, judecătorul de cameră preliminară este obligat să dispună revocarea măsurii preventive a arestului preventiv, deoarece, în alte condiții, orice respingere a cererii de revocare a arestării preventive este de natură să aducă atingere dreptului la libertate al inculpatului și, implicit, să încalce dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.8.Tribunalul Iași – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, legea procesual penală permite ca în această procedură să se invoce și să se susțină cu înscrisuri diverse cereri și excepții. Totodată, inculpații au posibilitatea să formuleze cerere de revocare sau de înlocuire a măsurii preventive, iar în susținerea acesteia pot solicita administrarea probei cu înscrisuri. Faptul că judecătorul de cameră preliminară de la fond nu a apreciat că aceste înscrisuri dovedesc o schimbare a situației de fapt și a pericolului pentru ordinea publică nu înseamnă că nu a analizat aceste înscrisuri și că nu le-a avut în vedere când s-a pronunțat cu privire la măsurile preventive. 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul apreciază că argumentele invocate de autorii excepției subliniază caracterul inadmisibil al acesteia, întrucât o eventuală intervenție din partea instanței de contencios constituțional în alt sens decât cel al interpretării de mai sus ar însemna o încălcare gravă a competențelor Curții Constituționale, care nu se poate pronunța decât în limitele stabilite prin lege. 11.În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, dacă autorii sunt nemulțumiți de soluția dispusă prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, aceștia pot formula contestații sau cereri (care vor fi admise dacă îndeplinesc condițiile legale), precum contestația în baza art. 205 din Codul de procedură penală sau cererea de revocare sau înlocuire a măsurilor preventive având ca temei art. 242 din Codul de procedură penală.12.Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt constituționale, întrucât procedura în camera preliminară reprezintă o fază preliminară judecății, care are ca obiect verificarea legalității și temeiniciei actului de trimitere în judecată, precum și a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Or, durata acestei proceduri este limitată de art. 343 din Codul de procedură penală la cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Ulterior, în cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului este limitată, potrivit art. 239 din Codul de procedură penală, la un termen rezonabil, care nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței judecătorești, iar, în toate cazurile, durata arestării preventive în prima instanță nu poate depăși 5 ani.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 207 alin. (5) și ale art. 348 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: – Art. 207 alin. (5): „Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.“;– Art. 348 alin. (1) și (2): (1)Judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.(2)În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție, învestit cu soluționarea contestației, verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207.16.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 124 referitor la înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorii acesteia determină neconstituționalitatea textelor criticate prin faptul că în propria cauză, în cadrul procedurii de cameră preliminară, au solicitat administrarea probei cu acte, în sensul depunerii la dosarul cauzei a înscrisului intitulat „acord de mediere“ și a declarației date de partea vătămată, în care aceasta precizează că nu a fost sechestrată de către inculpați în niciun fel. Autorii excepției susțin că, deși au depus acest acord de mediere, instanța judecătorească nu a dispus revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, fapt ce creează un tratament discriminatoriu față de alte persoane și o jurisprudență neunitară și determină neconstituționalitatea dispozițiilor art. 348 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală raportate la art. 207 alin. (5) din același act normativ.18.Având în vedere cele susținute în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci sunt nemulțumiți, în realitate, de modul de aplicare a dispozițiilor criticate și de soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în ceea ce privește menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu. Curtea reține că modul de aplicare a dispozițiilor criticate și soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, la care fac referire autorii excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. 19.În consecință, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (5) și ale art. 348 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală. 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (5) și ale art. 348 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Andrei Emil Rotaru și de Alexandru Emanuel Rotaru în Dosarul nr. 7.271/99/2017/a1.4 al Tribunalului Iași – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iași – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x